1,439 matches
-
includerea lui în ansamblu ținând de stilistica dorită.) Partidele de coarde cu arcuș din orchestra simfonică, neacompaniate de alte instrumente, formează o orchestră de coarde. În muzica de cameră, un cvartet de coarde include două viori, o violă și un violoncel. Se cuvin amintite și membrele din familia violei (viola da braccio, viola da gamba, viola d'amore, violone ș.a.) folosite în special pentru interpretarea partiturilor de muzică veche. Sunetele originează cu vibrația coardelor (produsă cu un arcuș, prin ciupire sau
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]
-
artistului, "Wilderness", despre care Brett spunea pe site-ul său oficial: „E simplu, personal, lugubru, lovește puncte sensibile, e romantic și sentimental”. Pe acest album, Anderson cânta la chitară acustică și la pian, și e acompaniat de Amy Langley la violoncel. Cel de-al treilea album al artistului, "Slow Attack", a fost lansat pe 2 noiembrie 2009. Acest album este scris de către Anderson în colaborare cu Leo Abrahams. Piesele sunt disponibile spre ascultare atât pe site-ul oficial al artistului, cât
Brett Anderson () [Corola-website/Science/315218_a_316547]
-
cvintet, sextet, septet, octet, nonet". De regulă, o astfel de orchestră constă din instrumente cu coarde, la care uneori, se adaugă și instrumente de suflat, în special flaut, oboi sau clarinet. Ansamblurile standard includ trioul de coarde (vioară, violă și violoncel), cvartetul de coarde (două viori, violă, violoncel), cvintetul de coarde (două viori, două viole și violoncel), trioul de pian (pian, vioară, violoncel) sau cvartetul de pian (pian, vioară, violă, violoncel). La Conservatorul din București, prima clasă de muzică de cameră
Muzică de cameră () [Corola-website/Science/318787_a_320116]
-
o astfel de orchestră constă din instrumente cu coarde, la care uneori, se adaugă și instrumente de suflat, în special flaut, oboi sau clarinet. Ansamblurile standard includ trioul de coarde (vioară, violă și violoncel), cvartetul de coarde (două viori, violă, violoncel), cvintetul de coarde (două viori, două viole și violoncel), trioul de pian (pian, vioară, violoncel) sau cvartetul de pian (pian, vioară, violă, violoncel). La Conservatorul din București, prima clasă de muzică de cameră a fost înființată în anul 1900.
Muzică de cameră () [Corola-website/Science/318787_a_320116]
-
la care uneori, se adaugă și instrumente de suflat, în special flaut, oboi sau clarinet. Ansamblurile standard includ trioul de coarde (vioară, violă și violoncel), cvartetul de coarde (două viori, violă, violoncel), cvintetul de coarde (două viori, două viole și violoncel), trioul de pian (pian, vioară, violoncel) sau cvartetul de pian (pian, vioară, violă, violoncel). La Conservatorul din București, prima clasă de muzică de cameră a fost înființată în anul 1900.
Muzică de cameră () [Corola-website/Science/318787_a_320116]
-
instrumente de suflat, în special flaut, oboi sau clarinet. Ansamblurile standard includ trioul de coarde (vioară, violă și violoncel), cvartetul de coarde (două viori, violă, violoncel), cvintetul de coarde (două viori, două viole și violoncel), trioul de pian (pian, vioară, violoncel) sau cvartetul de pian (pian, vioară, violă, violoncel). La Conservatorul din București, prima clasă de muzică de cameră a fost înființată în anul 1900.
Muzică de cameră () [Corola-website/Science/318787_a_320116]
-
clarinet. Ansamblurile standard includ trioul de coarde (vioară, violă și violoncel), cvartetul de coarde (două viori, violă, violoncel), cvintetul de coarde (două viori, două viole și violoncel), trioul de pian (pian, vioară, violoncel) sau cvartetul de pian (pian, vioară, violă, violoncel). La Conservatorul din București, prima clasă de muzică de cameră a fost înființată în anul 1900.
Muzică de cameră () [Corola-website/Science/318787_a_320116]
-
rapide și lente; "concerto da camera" are caracter de suită, fiind introdusă de un preludiu și incorporând forme de dans populare. Aceste distincții s-au schimbat de-a lungul timpului. Grupul concertistic a lui Corelli era alcătuit din două viori, violoncel și orchestră de coarde. Amândouă erau acompaniate de un "basso continuo" asigurate de clavecin, orgă sau lăută. Händel a compus câteva colecții de "concerti grossi" iar câteva dintre Concertele brandenburgice ale lui Bach se bazează puțin pe forma de "concerto
Concerto grosso () [Corola-website/Science/318888_a_320217]
-
Beethoven, Frédéric Chopin, Franz Liszt, Johannes Brahms, Piotr Ilici Ceaikovski, Serghei Rahmaninov, Alecsandr Skriabin, Serghei Prokofiev, George Enescu etc. Discografia sa cuprinde înregistrări din concert efectuate de Radiodifuziunea Română. Tânărul compozitor a scris piese pentru pian, lieduri, o lucrare pentru violoncel solo, un sextet pentru corn francez și coarde ș.a. În viziunea compozitorului Doru Popovici, muzicii lui Dumitrescu „"nu-i lipsește cantabilitatea de amplă respirație, după cum nici combinațiile armonice cromatice îndrăznețe nu îi sunt necunoscute. Relevă o mare afinitate pentru varietatea
Tudor Dumitrescu () [Corola-website/Science/316297_a_317626]
-
a luat ființă în anul 1973, la Iași, având următoarea componență inițială: Bujor Prelipcean - vioara I, Adrian Anania, vioara II, Gheorghe Haag la violă, Dan Prelipcean la violoncel. În 1975 a fost cooptat la vioara II și Anton Diaconu, iar în 1983, la violă, Constantin Stanciu. Din 1980 acesta a fost desemnat "Cvartet de Stat al României". Este considerat cel mai important ansamblu românesc de cvartet. Este menționat
Cvartetul „Voces” () [Corola-website/Science/320914_a_322243]
-
Universitatea Națională de Muzică București cu Tiberiu Olah și Anatol Vieru. Studii post-universitare cu Ton de Leeuw, Brian Ferneyhough și Morton Feldman. În 1982 a fondat Grupul de Muzică Nouă TRAIECT, un ansamblu cameral cuprinzând 7 instrumente (flaut, clarinet, vioară, violoncel, trombon, percuție și pian) la pupitrul căruia se află și în prezent, prezentând publicului din România și din străinătate un mare număr de opus-uri contemporane și acoperind un spectru larg de stiluri și tendințe estetice, proprii muzicii noi. Fondator
Sorin Lerescu () [Corola-website/Science/320956_a_322285]
-
orchestră de coarde «Holocaust», care a fost inspirată de imaginile victimelor Holocaustului de la Muzeul Holocaustului din Ierusalim și interpretată în premieră și imprimata de Orchestră simfonica Română din București, precum și al celor 2 concerte pentru pian și al Concertului pentru violoncel și orchestră, primul interpret al căruia a fost Ion Josan. De asemenea este autorul a 2 suite pentru orchestră de coarde, «Youth Overture», «Variations», «Humoresque» și «Elegie și Ragtime» pentru orchestră, Baladei simfonice pentru voce cu orchestră după poeziile de
Arkady Luxemburg () [Corola-website/Science/315288_a_316617]
-
și alte instrumente), elemente de jazz («Elegie și Ragtime» pentru orchestră, Suita nr.2 pentru coarde, Suita nr.2 pentru cvartet de coarde, Suita pentru pian « În memoria lui Gershwin", "Preludes» pentru pian, Suita pentru ansamblu de saxofoane, Suite pentru violoncel și pian, Suita pentru clarinet și pian), precum și mijloacele muzicale moderne de tehnica de serie. Lucrările dumnealui au fost editate și imprimate la radio, televiziune și pe discuri. Multe cântece au fost premiate la diferite concursuri. Interpreții cântecelor sunt: Nadejda
Arkady Luxemburg () [Corola-website/Science/315288_a_316617]
-
Preludiu (1967), Patru melodii moldovenești (1971); pentru pian și orchestră simfonica - Concert (1965), Concert tineresc (1975); pentru cvartet cu coarde - Suita (1967), 12 preludii (1971); pentru trei trompett și pian - Piesă (1975); pentru vioară și pian - Dânsul moldovenesc (1960); pentru violoncel și pian - Două piese (1976); pentru alt și pian - Vocal (1960), Balada (1976; pentru clarinet și pian - Scherzo (1972), Humoresca (1976); pentru trompeta și pian - Suita (1975); pentru trombon (sau trompeta) și pian - Preludiu (1975); pentru contrabas - Humoresca (1976); pentru
Arkady Luxemburg () [Corola-website/Science/315288_a_316617]
-
Cvartetul de coarde este un ansamblu muzical pentru interpreți de instrumente cu coarde - de regulă două viori, o violă și violoncel - sau o lucrare scrisă pentru un asemenea grup. Cvartetul de coarde este unul dintre cele mai frecvent utilizate ansambluri de cameră folosite în muzica clasică, majoritatea compozitorilor din secolul al XVIII-lea încoace compunând cvartete pentru coarde. Originile cvartetului de
Cvartet de coarde () [Corola-website/Science/315430_a_316759]
-
în muzica clasică, majoritatea compozitorilor din secolul al XVIII-lea încoace compunând cvartete pentru coarde. Originile cvartetului de coarde se găsesc în sonata trio din muzica barocă în care doi soliști interpretau acompaniați de un basso continuo (cum ar fi violoncelul) sau claviatură. Un exemplu foarte timpuriu este sonata în patru părți pentru ansamblu de coarde a lui Gregorio Allegri (1582-1652) care poate fi considerat un prototip pentru cvartetul de coarde. La începutul secolului al XVIII-lea compozitorii adăugau și un
Cvartet de coarde () [Corola-website/Science/315430_a_316759]
-
ansamblu de coarde a lui Gregorio Allegri (1582-1652) care poate fi considerat un prototip pentru cvartetul de coarde. La începutul secolului al XVIII-lea compozitorii adăugau și un al treilea solist și a început să se elimine claviatura, lăsând doar violoncelul pentru linia bas. Când Alessandro Scarlatti a compus lucrarea "Sonata à Quattro per due Violini, Violetta, e Violoncello senza Cembalo" (Sonata pentru patru instrumente: două viori, violă și violoncel fără clavecin), aceasta a fost o evoluție naturală a tradiției existente
Cvartet de coarde () [Corola-website/Science/315430_a_316759]
-
treilea solist și a început să se elimine claviatura, lăsând doar violoncelul pentru linia bas. Când Alessandro Scarlatti a compus lucrarea "Sonata à Quattro per due Violini, Violetta, e Violoncello senza Cembalo" (Sonata pentru patru instrumente: două viori, violă și violoncel fără clavecin), aceasta a fost o evoluție naturală a tradiției existente. Cvartetul pentru coarde a căpătat importanță prin intermediul compozitorului Joseph Haydn. Haydn va compune zece cvartete pentru coarde, publicate drept Op. 1 și Op. 2. Acestea au cinci părți și
Cvartet de coarde () [Corola-website/Science/315430_a_316759]
-
și, deși există excepții, compozitorii din secolul al XX-lea au abandonat treptat această structură. Multe alte ansambluri de cameră sunt văzute ca modificări ale cvartetelor de coarde: cvintetul de coarde este un cvartet de coarde cu o violă suplimentară, violoncel sau contrabas; trioul de coarde are o vioară, o violă și un violoncel; cvintetul de pian este un cvartet de coarde cu un pian adăugat; cvartetul de pian este un cvartet de coarde în care una din viori este înlocuită
Cvartet de coarde () [Corola-website/Science/315430_a_316759]
-
această structură. Multe alte ansambluri de cameră sunt văzute ca modificări ale cvartetelor de coarde: cvintetul de coarde este un cvartet de coarde cu o violă suplimentară, violoncel sau contrabas; trioul de coarde are o vioară, o violă și un violoncel; cvintetul de pian este un cvartet de coarde cu un pian adăugat; cvartetul de pian este un cvartet de coarde în care una din viori este înlocuită cu un pian iar cvintetul de clarinet este un cvartet de coarde cu
Cvartet de coarde () [Corola-website/Science/315430_a_316759]
-
Roșe, l-a descris că «"probabil cel mai mare talent dintre elevii pe care i-am avut"»”, elogiind «"tonul sau de o frumusețe încântătoare"» și «"neobișnuitul sau simt al stilului și sensibilitatea sa muzicală"» Haimovitz folosește de multe ori un violoncel cu un sunet deosebit, fabricat de meșterul venețian Matteo Gofriller din 1710 și pe care l-a primit în împrumut de la văduva lui Pablo Casals, Martha. s-a născut în orașul israelian Bat Yam, la sud de Țel Aviv, ca
Matt Haimovitz () [Corola-website/Science/316844_a_318173]
-
Harry Haimovitz și al soției sale, Marlena, pianista, o pereche de evrei care imigraseră din România. La vârsta de 5 ani a emigrat cu familia în SUA la Palo Alto, în California, unde la 7 ani a început lecțiile de violoncel cu Irene Sharp, renumită profesoară din Bay Area. Mai apoi,la 9 ani a invatat la Academia de muzică a Vestului de la Santa Barbara, cu maestrul Gábor Rejtõ, unul din discipolii lui Pablo Casals . Remarcat din fragedă copilărie pentru talentul
Matt Haimovitz () [Corola-website/Science/316844_a_318173]
-
a cântat de timpuriu cu Orchestră de cameră din Palo Alto, si cu Orchestră Simfonica de tineret din Sân Francisco. La 10 ani talentul său făcut o impresie deosebită asupra renumitului violonist Itzhak Perlman care l-a auzit cântând la violoncel în campusul muzical de la Santa Barbara. La îndemnul lui Perlman, părinții au decis să se mute la New York pentru a permite copilului minune să ia vreme de trei ani lecții la Scoala Juilliard cu ilustrul violoncelist american Leonard Roșe, până la
Matt Haimovitz () [Corola-website/Science/316844_a_318173]
-
14 ani a debutat că solist cu Filarmonica Israeliană dirijata de Zubin Mehta, iar la 17 ani a semnat primul său contract cu compania Deutsche Grammophon, primul său disc ieșind pe piață în 1989. Discul cuprindea înregistrări cu concertele pentru violoncel ale lui Lalo, Bruch și Saint-Saëns, cu Orchestră Simfonica Chicago, sub baghetă lui James Levine. Haimovitz a urmat până în 1996 studii pentru titlul întâi la Universitatea Harvard, unde a cunoscut-o pe compozitoarea Luna Pearl Wolff, care i-a devenit
Matt Haimovitz () [Corola-website/Science/316844_a_318173]
-
înainte în locuri neconvenționale, precum restaurante și cafenele, cluburi de noapte și localuri destinate muzicii de jazz, pop, rock sau folk. În anul 2002 a efectuat un turneu de concerte cu răsunet prin America de Nord care a inclus interpretarea suitelor de violoncel ale lui Bach în sala CBGB din Manhattan, în Tractor Tavern din Seattle și în localuri de noapte și restaurante. Turneul următor, denumit "Anthem" (Imn) a prezentat publicului american piese muzicale americane care au inclus și versiunea improvizată a lui
Matt Haimovitz () [Corola-website/Science/316844_a_318173]