1,336 matches
-
pentru vioară ale compozitorului austriac Heinrich von Biber. Termenul de "sonată" a fost atribuit de Domenico Scarlatti la peste 500 de opere pentru ""clavicembalo"", piese formate dintr-o singură mișcare, cuprinzând două părți cu același material tematic, piese de mare virtuozitate, executate și admirate și astăzi pentru varietatea lor inventivă. Sonatele lui Domenico Paradisi sunt opere melodice de acest tip, cuprinzând o a doua mișcare, scurtă și grațioasă. Acest stil este prezent și în operele altor compozitori, prima mișcare având un
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
muzical tradițional e completat de colinde, cântece de leagăn, bocete și balade. De regulă, melosul însoțește expresia verbală versificată, însă îl regăsim și în interpretări instrumentale, individuale sau în acompaniament orchestral. În acest caz, distingem o particularitate folcloristică: în Maramureș, virtuozitatea interpretărilor instrumentale a atins uneori performanțe fără precedent, prin contopirea notelor muzicale cu tonalitatea cuvintelor, într-o simbioză perfectă. Din gama instrumentelor muzicale se remarcă, alături de cele eminamente pastorale (trâmbița, cavalul și fluierul), vioara sau „cetera” cu patru coarde, acordate
Arta interpretativă vocală () [Corola-website/Science/314170_a_315499]
-
formă fixă conturată, iar durata este limitată doar de context, de starea sufletească a interpretului. Melodiile cântecului propriu-zis sunt construite în strofe regulate și au o formă arhitectonică închegată; cu toate acestea, permit anumite improvizații melodice, ritmice sau ornamentale, în funcție de virtuozitatea interpretului vocal. (T. Alexandru, 1989). Referitor la simbioza dintre melodie și cuvinte, mai trebuie să precizăm faptul că, de regulă, această relație este laxă, adică „același text poetic este cântat în locuri diferite și chiar în momente diferite pe melodii
Arta interpretativă vocală () [Corola-website/Science/314170_a_315499]
-
lansat pe 24 septembrie 2007 în Europa și pe 25 septembrie 2007 în Statele Unite, ajungând direct pe locul 84 în Topul 200 Billboard. Recenziile albumului au fost unanim elogioase. „Rise of the Tyrant este o etalare plină de ferocitate și virtuozitate de melodic death metal”, scrie entuziasmat magazinul american Revolver. Iar Metal Hammer adaugă: „Arch Enemy înoată împotriva oricărei mode, a oricărui moft și rămâne vârful de lance al genului. Rise Of The Tyrant combină toată forța primelor șase albume și
Arch Enemy () [Corola-website/Science/314399_a_315728]
-
tip de ornamentație în muzica vocală). Un exemplu celebru de arpeggiato vocal este acordul major cu septimă mică (de dominantă) intonat de către membrii formației The Beatles în unele piese din perioada timpurie (de pildă, "Twist and Shout"). Sunt pasaje de virtuozitate executate de instrumentiști soliști (uneori, și de către cântăreți) la încheierea unei secțiuni, a unei lucrări (în întregime), sau a unui moment solistic. Cele două nu țin cont de tiparul metric al lucrării în care se integrează și se execută liber
Ornament fals () [Corola-website/Science/313890_a_315219]
-
(上原ひろみ, n. 26 martie, 1979, Hamamatsu, Japonia) este o compozitoare și pianistă de jazz, devenită celebră datorită virtuozității sale, concertelor electrizante și mixturii de genuri muzicale din compozițiile sale (jazz, rock progresiv, muzică clasică și muzică fusion). Hiromi și-a început lecțiile de muzică clasică și pian la vîrsta de 5 ani. Apoi, la vîrsta de 8 ani
Hiromi Uehara () [Corola-website/Science/314830_a_316159]
-
muzicale și pălării, împletituri de fibre vegetale etc. Atmosfera specifică târgului și bâlciului tradițional este completată de spectacole de marionete și nelipsitele standuri de turtă dulce -„puiul târgului” de odinioară- care pe lângă demonstrațiile practice ale meșterilor și veritabile spectacole de virtuozitate muzicală ad-hoc ale participanților, fac deliciul publicului vizitator. Beneficiind de un cadru mirific, la care își dau concursul deopotrivă exponatele muzeului în aer liber și natura, pitorescul costumelor populare și varietatea și calitatea produselor, târgul a devenit un punct de
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
Bono cântă la muzicuță, a fost descris de Niall Stokes ca o „joacă blues”. Chitara lui The Edge pe "The Joshua Tree" este un exemplu de ceea ce a devenit sunetul său caracteristic. Stilul lui minimalist contrasta puternic cu accentul pe virtuozitate și pe viteză din epoca heavy metal a anilor 1980. The Edge vede notele muzicale ca fiind „costisitoare”, preferând să cânte cât mai puține cu putință, concentrându-se în schimb pe bucăți mai simple care servesc atmosferei cântecelor. Mare parte
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
la alta. Începând cu anul 1870, operele pictorilor impresioniști au contribuit la formarea unei concepții noi privind creația artistică, un prim pas în direcția artei moderne. Postimpresioniștii au mers în continuare pe acest drum, dezvoltând însă mai departe spontaneitatea și virtuozitatea predecesorilor lor. Tendința predominantă este realizarea unui tablou reprezentând o construcție de sine stătătoare, obiect al unei combinații pure între formă și culoare, cu scopul provocării unei emoții estetice și al transmiterii nemijlocite a sensibilității subiective a artistului. Tabloul este
Postimpresionism () [Corola-website/Science/318898_a_320227]
-
cel mai mare violonist din toate timpurile , Perlman a ținut să acorde atenție, asemănător acestuia și lui Gedeon Kremer, si repertoriului mai puțin cunoscut (muzicii lui Erich Korngold, Karl Goldmark, William Walton, Henri Vieuxtemps, Christian Sinding) precum și micilor piese de virtuozitate în care au excelat Hefetz și maeștrii viorii de la începutul secolului al XX-lea. Vreme de mai mulți ani a participat regulat la Festivalul de muzică de la Aspen, Colorado. În anii 1980 și la începutul anilor 1990 a apărut ca
Itzhak Perlman () [Corola-website/Science/318934_a_320263]
-
despre caracter, nici cei care trag de cotorul cărții ca să dezgroape etimologii (după informațiile mele, Dicționarul onomastic s-a aflat multă vreme, în marile biblioteci, pe raftul dicționarelor), nici afonii care, călcând pe clapele vioaie ale cărții, nu disting, sub virtuozitățile ludice ale scrierii, acordurile ei grave.<br> După cum ușor se poate vedea, este vorba despre o carte de literatură - literatură, scrisă și oferită cititorului obosit de grămezile de cărți cu cap și coadă, dar fără ceva la mijloc, cărți în
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
cerc suprarealist se împrietenește mai ales cu scriitorul francez René Crevel, care îi va dedica pictorului o broșură intitulată ""Dalí sau antiobscurantismul"" (1931). Dalí este entuziasmat de mișcarea suprarealistă, în care vede posibilitatea manifestării imaginației sale exuberante unită cu o virtuozitate tehnică a desenului și culorii. Datorită comportamentului său, în 1934 este exclus din grupul artiștilor suprarealiști, ceea ce nu-l împiedică să se considere singurul artist capabil de a capta "formele suprareale". Ca alternativă la "automatismul psihic" preconizat de Breton, Salvador
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
acest instrument. Dorința de a se perfecționa l-a făcut să viziteze pe cei mai cunoscuți organiști din acea perioadă, ca Georg Böhm, Dietrich Buxtehude și Johann Adam Reinken. În 1703 obține primul post de organist în orășelul Arnstadt; datorită virtuozității sale deja evidente, a fost angajat într-o poziție mai bună ca organist în Mühlhausen. Unele din primele compoziții ale lui Bach datează din această epocă, probabil și celebra „"Toccata și Fuga în Re minor"". În 1708, Bach obține postul
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
căci în el mocnea deja flacăra artistului. Simțind nevoia unui orizont mai larg, micul Johann copia pe furiș compoziții ale renumiților organiști, J. Pachelbel, J. Froberger, J. K. Kerl. Încorsetarea în regulile severe i-a servit însă la obținerea unei virtuozități de scriitură polifonică, atât de necesară artistului în mânuirea cu lejeritate a mijloacelor de exprimare. După cinci ani (1700), se mută la Liceul din orașul Lüneburg, unde devine și corist la biserica Sfântul Mihail. Timpul petrecut la Lüneburg are mare
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
la Leipzig, a scris pe această temă șapte ricercare, două canoane și o sonată á tre (pentru flaut, vioară și clavir). Reunite, aceste piese au fost trimise regelui sub titlul de Ofrandă muzicală, reprezentând exerciții de polifonie și demonstrații de virtuozitate tehnică. Între anii 1729-1740 a condus și “Collegium musicum”, societate muzicală studențească fondată de Telemann, fapt care i-a prilejuit crearea unor piese 159 instrumentale, uverturi-suite și cantate laice. Deși n-a scris muzică de operă, el se interesa de
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
Nu știu ce-i durerea”, precum și „Cantata cafelei”, sunt mărturii ale contactului său cu opera în stil italian. În vremea sa s-a construit prima claviatură cu ciocănele, Hammerklavier-ul (1701), prevăzut cu dispozitiv de oprire a vibrației coardelor ("Dämpfer", "étouffeur"). Cunoscut pentru virtuozitatea execuțiilor sale, Bach era adesea invitat să încerce noile instrumente construite. El însuși perfecționase instrumentul, încercând construirea așa-numitei "viola pomposa", de dimensiuni mai mari decât "viola da gamba" și a propus construirea unui "Lautencymbal" cu corzi de metal și
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
unei părți. Cuvintele sunt repetate până ce ideea muzicală întreagă este conturată. Generalizând, Bach dă puternice imagini contrastante ale întristării și bucuriei, ale jertfei și biruinței, ale morții și vieții. Este deosebit de importantă această missă pentru modul cum Bach a pus virtuozitatea contrapunctică în slujba expresiei. Dacă în „Ofranda muzicală” și „Arta fugii” virtuozitatea de scriitură polifonică este un scop, în Missă contrapunctul, canonul și fuga, în cele mai ingenioase împletiri, sunt valoroase mijloace de exprimare muzicală, lucrarea fiind considerată de către Hubov
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
Bach dă puternice imagini contrastante ale întristării și bucuriei, ale jertfei și biruinței, ale morții și vieții. Este deosebit de importantă această missă pentru modul cum Bach a pus virtuozitatea contrapunctică în slujba expresiei. Dacă în „Ofranda muzicală” și „Arta fugii” virtuozitatea de scriitură polifonică este un scop, în Missă contrapunctul, canonul și fuga, în cele mai ingenioase împletiri, sunt valoroase mijloace de exprimare muzicală, lucrarea fiind considerată de către Hubov o “enciclopedie a artei contrapunctice”. Numeroase corale de mici dimensiuni, de mare
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
al timpului. În afară de pasajele solistice din Concertele brandenburgice (1721), Bach a utilizat vioara ca instrument solistic în două Concerte și în Concertul pentru două viori și orchestră în re minor. Marea dezvoltare a tehnicii violonistice, datorată școlii italiene, precum și cultivarea virtuozității de către maeștrii germani au pregătit drumul creației violonistice bachiene. Cele șase Sonate pentru clavecin și vioară, ca și Sonata în sol minor (transcrisă 166 după sonata de clavecin), valorifică calitățile expresive ale viorii ca instrument de monodie. Și Sonatele pentru
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
din 1720), sunt lucrări ce solicită instrumentistului maximum de expresie. Preludiul Sonatei în sol minor are la bază o monodie liberă, marcată cu jaloane armonice, ca niște acorduri ale unei lăute acompaniatoare, iar fuga este construită polifonic, implicând o deosebită virtuozitate. Vioara devine instrumentul care vorbește nu numai în limbajul monodic, ci și în cel plurivocal, armonic și polifonic, realizând efecte armonice și polifonice, specifice lăutei. I se valorifică posibilitățile melodice, vioara fiind instrumental ce se apropie cel mai mult de
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
apropie cel mai mult de posibilitățile de nuanțare a vocii umane. Multe fragmente din aceste suite sunt monodice, căci linia melodică, fiind atât de expresivă, se dispensează de armonie („Allemanda” din Partita a II-a), iar arpegiile și pasajele de virtuozitate în mișcare rapidă ne dau impresia de polifonie sau de succesiuni acordice (Preludiul din Partita a III-a). Aceleași probleme pun Suitele pentru violoncel solo (1720), în care valorifică posibilitățile tehnice și expresive ale instrumentului. A scris pentru violoncel, instrument
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
vechi, ci și o prefigurare a viitorului stil clasic. El este primul compozitor care utilizează clavecinul ca solist, fapt ce duce la lărgirea paletei expresive, iar instrumentele monodice, ca vioara sau flautul, se limitează la melodii cantabile și pasaje de virtuozitate. Prin atribuirea de rol solistic clavecinului, acesta va putea diversifica expresia prin resursele sale polifonice și armonice. Dacă până la Bach orchestra avea doar un rol de acompaniament în concertele "grossi", în cele șase Concerte brandenburgice orchestra realizează un dialog cu
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
ani este justificat de simbolistica zilei de 31 decembrie, care in gândirea populară reprezintă data morții dar și a renașterii ordinii cosmice. Structura ceremonială a obiceiului este în același timp plină de forță și vitalitate. Muzica și dansul, remarcabile prin virtuozitate și dinamism, măștile pline de expresivitate, alcătuiesc un spectacol unic. În diferite zone ale țării, costumația și interpretarea pot fi diferite, dar obiceiul este în esență același. Dacă acest fel de manifestare ne duce cu gândul la practici arhaice magice
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
a conferi solistului un rol în același timp conducător, dar și integrat în textura muzicală. Este angajat de ""King Oliver"", venit și el la Chicago, în formația ""Creole Jazz Band"", unde are posibilitatea ca trompetist solist să-și desfășoare întreaga virtuozitate pe care o dobândise între timp. Într-adevăr, iubitorii de jazz sunt unanimi în a recunoaște în execuțiile lui ""Satchmo"" inventivitate, fantezie ritmică și melodică, unite cu un impresionant volum sonor și un timbru de neuitat. În anul 1924 părăsește
Louis Armstrong () [Corola-website/Science/298273_a_299602]
-
a doua jumătate a secolului al XIX-lea. ul a apărut ca o reacție (neoclasica) la romantism și cultiva expresia impersonala, descriptiva, ornamentala și cizelata, raportată la peisaje exotice, dar și la obiecte de artă, cărora le consacră poezii de virtuozitate formală (sonet, rondel, glosa ș.a.). Parnasianismul promova: impersonalismul; natură obiectivata - în viziuni întemeiate pe receptarea strict senzorială a lucrurilor; cultivarea formelor fixe de poezie (sonetul, rondelul, glosa, gazelul etc.) și a tiparelor prozodice alambicate; elogiul civilizațiilor (arhetipale și interferențiale), al
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]