2,833 matches
-
obiectul și modul meditației sale. Eul discursiv se individualizează ca stare, iar nu ca situare. Spectacolul minții producătoare capătă vizibilitate în a face experiența unei realități onirice. Starea fundamentală, cea care asigură generarea textuală și efectul liric, este starea de visare. Regimul sub care se mobilizează visul și în care se desfășoară gândirea producătoare este acela al unei „visări în cunoaștere” („Șoapte”). Pornind dintr-o trăire și creând o trăire, poezia ne aduce la experiența estetică a visului care ne vizează
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
capătă vizibilitate în a face experiența unei realități onirice. Starea fundamentală, cea care asigură generarea textuală și efectul liric, este starea de visare. Regimul sub care se mobilizează visul și în care se desfășoară gândirea producătoare este acela al unei „visări în cunoaștere” („Șoapte”). Pornind dintr-o trăire și creând o trăire, poezia ne aduce la experiența estetică a visului care ne vizează, la visul care ne mișcă, la visul care are efect, adică la forța visului. Reveria poetică, arată G.
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
de stare. În „Tendință”, visul este văzut ca „Imagine cu linii fabuloase/a ceva odată vizualizat/o stare după care să te iei”. În „Exteriorizare” se vorbește despre „starea casnică”, iar în „În salon” se reține: „Am stare de avocat”. Visarea se configurează atât ca o stare fundamentală a spiritului, cât și ca o formă a sensibilității. Modul în care apare ea în text este prin imagini: „imagine cu linii” („Tendință”), „ca într-o imagine” („Șoapte”, p. 38). Starea de reverie
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
Poezia însă este un fenomen de limbaj. Prin urmare, ca reverie estetică, poezia apare drept o experiență a limbajului (exterior) ce face loc în discurs unei trăiri visătoare. Prima dificultate a reveriei poetice o reprezintă punerea în limbaj. De aceea, visarea și limbajul trebuie comensurate: „Între vis și limbaj/nu va exista vreo nepotrivire./ Alternativa la opoziția realitate limbaj/Va fi visul” („Tendință”). Problema nu vine din volatilitatea stării de visare, ci din perversitatea limbajului. „Limbajul, spunea L. Wittgenstein (în „Tractatus
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
a reveriei poetice o reprezintă punerea în limbaj. De aceea, visarea și limbajul trebuie comensurate: „Între vis și limbaj/nu va exista vreo nepotrivire./ Alternativa la opoziția realitate limbaj/Va fi visul” („Tendință”). Problema nu vine din volatilitatea stării de visare, ci din perversitatea limbajului. „Limbajul, spunea L. Wittgenstein (în „Tractatus logico-philosophicus”, Humanitas, 1991, p. 54), deghizează gândirea”. Mai mult, după cum reținea R. Steiner („După Babel”, Univers, 1983), „limbajul uman mai mult ascunde decât revelă” (p. 278), „imprecizia fundamentală a limbii
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
poate doar scrie. El se poate doar pune în cuvinte. În acest mod ajunge să ia forma cuvintelor, devenind astfel poezie (externă): „Un vis despre care se scrie/are însăși forma cuvintelor./ Unele opere ambigui/exprimă farmecul și lumea de sub visare,/dar și cadrele lumii din care provine visătorul” („Despre vis”). Fenomenul visării, lumea de suflet de sub reverie și dimensiunile ei („dimensiuni de vis” în „Constrâns la amurguri”), precum și contextul din care se abstrage visătorul, toate acestea se păstrează în discursul
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
mod ajunge să ia forma cuvintelor, devenind astfel poezie (externă): „Un vis despre care se scrie/are însăși forma cuvintelor./ Unele opere ambigui/exprimă farmecul și lumea de sub visare,/dar și cadrele lumii din care provine visătorul” („Despre vis”). Fenomenul visării, lumea de suflet de sub reverie și dimensiunile ei („dimensiuni de vis” în „Constrâns la amurguri”), precum și contextul din care se abstrage visătorul, toate acestea se păstrează în discursul liric. Dincolo de a fi farmec și încântare, visarea este „în cunoaștere”, fiind
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
visătorul” („Despre vis”). Fenomenul visării, lumea de suflet de sub reverie și dimensiunile ei („dimensiuni de vis” în „Constrâns la amurguri”), precum și contextul din care se abstrage visătorul, toate acestea se păstrează în discursul liric. Dincolo de a fi farmec și încântare, visarea este „în cunoaștere”, fiind, totodată, o stare de cunoaștere. În plus, în poezie orice sentiment este o cunoaștere confuză (vezi „Șoapte”). Intrând în poezie, lumea viselor îmbogățește lumea realității: „Lumina viselor îmbogățește, într-un fel misterios, lucrurile” („Înspre gândurile lui
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
Într-o iubire/orice discurs trebuie să indice,/după înțelegere,/obiectul trăirii,/ca în formulele este vorba despre” („Legi fantastice”, p. 74). Prin discursul liric reveria inițială, odată înțeleasă, se proiectează într-o altă reverie: visul produce vis; starea de visare generează o visare a stării de reverie. Odată constituit drept mecanism de visare, discursul liric stă la baza unui comportament estetic care extrage reveria din lucruri, din natură, din cosmos. Ca atare reveria poetică are două surse: una internă (reveria
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
orice discurs trebuie să indice,/după înțelegere,/obiectul trăirii,/ca în formulele este vorba despre” („Legi fantastice”, p. 74). Prin discursul liric reveria inițială, odată înțeleasă, se proiectează într-o altă reverie: visul produce vis; starea de visare generează o visare a stării de reverie. Odată constituit drept mecanism de visare, discursul liric stă la baza unui comportament estetic care extrage reveria din lucruri, din natură, din cosmos. Ca atare reveria poetică are două surse: una internă (reveria sentimentelor ce pornesc
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
în formulele este vorba despre” („Legi fantastice”, p. 74). Prin discursul liric reveria inițială, odată înțeleasă, se proiectează într-o altă reverie: visul produce vis; starea de visare generează o visare a stării de reverie. Odată constituit drept mecanism de visare, discursul liric stă la baza unui comportament estetic care extrage reveria din lucruri, din natură, din cosmos. Ca atare reveria poetică are două surse: una internă (reveria sentimentelor ce pornesc din interior) și o alta externă (reveria indusă de caracterele
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
la reverie și șoaptele („Șoapte”), mângâierile („În căutarea mângâierii tardive”), neliniștea („Constrâns la amurguri”; „Extreme albe”), melancoliile („Vârstă”) și timpul („Formă de concesie”; „Înspre gândurile lui Dumnezeu”). Visul își trage, deci, puterea și din natură. Zăpada, de exemplu, îmbie la visare: „De pe sanie,/scrutam dealurile cu privire mândră/de mare domnitor/ domnitor al tăcerii” („Zăpadă și vis”). În „Cuvântul înainte” (pp. 5-7), Dan Cristea (poate cel mai mare critic de poezie român al momentului, în orice caz cel mai sensibil și
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
observă și în cărțile anterioare („Biblioteca într-o alocuțiune”, 1995; „Altceva de cunoscut”, 1998; „Departe de ocean”, 2000; „Fugă în scris”, 2001). Pe de altă parte, ceea ce Dan Cristea interpretează drept parafrazări după Lucrețius, Ovidiu și Caesar, noi înțelegem drept visări alături de spiritele creatoare și refaceri în sine ale reveriilor acestora. În esență, întâlnim aici o similitudine cu ceea ce făcea Heidegger cu Parmenide și Heraclit. Heidegger îi traducea pe cei doi, aducându-i interpretativ către propria filosofie: textele celor doi erau
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
doi, aducându-i interpretativ către propria filosofie: textele celor doi erau mai mult temă de filosofare decât țintă de traducere. La Dan Ionescu, reveria poetică a spiritului creator menționează și utilizează texte din Lucretius, Ovidiu și Caesar ca sursă de visare și, poate, în al doilea rând ca țintă de parafrazare. Pe aceeași linie situăm și reveriile alături de Cervantes. În ce privește apariția lui Pan, Venus ori Ares, observație de minuțiozitate a criticului, noi o explicăm drept resuscitare în reveria estetică a unor
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
Să mă bucur de-un strugure / Mi-e dor de nevinovăția vârstei” („Gânduri despre copilărie”); „Să mă întorc în timp mi-e frică / Și mă-nspăimântă orice amintire” („Cuib de turturică”). Trecerea timpului se arată a fi mai curând generatoare de visare și reflecție decât de suferință: „tot ce mi se-ntâmplă / Pare dintr-o poveste” („Despărțire”); „Trezește-mă mai bine din visare”(„Petale de uitare”). Ca pagină de adolescență se delimitează liceul; el este reținut prin elementele sale specifice: note, profesori
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339628_a_340957]
-
e frică / Și mă-nspăimântă orice amintire” („Cuib de turturică”). Trecerea timpului se arată a fi mai curând generatoare de visare și reflecție decât de suferință: „tot ce mi se-ntâmplă / Pare dintr-o poveste” („Despărțire”); „Trezește-mă mai bine din visare”(„Petale de uitare”). Ca pagină de adolescență se delimitează liceul; el este reținut prin elementele sale specifice: note, profesori, lecții și note. În plus, este pus în perspectiva devenirii irepresibile: „An de final, în viața de liceu e seară” („Promoție
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339628_a_340957]
-
obiectul și modul meditației sale. Eul discursiv se individualizează ca stare, iar nu ca situare. Spectacolul minții producătoare capătă vizibilitate în a face experiența unei realități onirice. Starea fundamentală, cea care asigură generarea textuală și efectul liric, este starea de visare. Regimul sub care se mobilizează visul și în care se desfășoară gândirea producătoare este acela al unei „visări în cunoaștere” („Șoapte”). Pornind dintr-o trăire și creând o trăire, poezia ne aduce la experiența estetică a visului care ne vizează
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
capătă vizibilitate în a face experiența unei realități onirice. Starea fundamentală, cea care asigură generarea textuală și efectul liric, este starea de visare. Regimul sub care se mobilizează visul și în care se desfășoară gândirea producătoare este acela al unei „visări în cunoaștere” („Șoapte”). Pornind dintr-o trăire și creând o trăire, poezia ne aduce la experiența estetică a visului care ne vizează, la visul care ne mișcă, la visul care are efect, adică la forța visului. Reveria poetică, arată G.
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
de stare. În „Tendință”, visul este văzut ca „Imagine cu linii fabuloase/a ceva odată vizualizat/o stare după care să te iei”. În „Exteriorizare” se vorbește despre „starea casnică”, iar în „În salon” se reține: „Am stare de avocat”. Visarea se configurează atât ca o stare fundamentală a spiritului, cât și ca o formă a sensibilității. Modul în care apare ea în text este prin imagini: „imagine cu linii” („Tendință”), „ca într-o imagine” („Șoapte”, p. 38). Starea de reverie
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
Poezia însă este un fenomen de limbaj. Prin urmare, ca reverie estetică, poezia apare drept o experiență a limbajului (exterior) ce face loc în discurs unei trăiri visătoare. Prima dificultate a reveriei poetice o reprezintă punerea în limbaj. De aceea, visarea și limbajul trebuie comensurate: „Între vis și limbaj/nu va exista vreo nepotrivire./ Alternativa la opoziția realitate limbaj/Va fi visul” („Tendință”). Problema nu vine din volatilitatea stării de visare, ci din perversitatea limbajului. „Limbajul, spunea L. Wittgenstein (în „Tractatus
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
a reveriei poetice o reprezintă punerea în limbaj. De aceea, visarea și limbajul trebuie comensurate: „Între vis și limbaj/nu va exista vreo nepotrivire./ Alternativa la opoziția realitate limbaj/Va fi visul” („Tendință”). Problema nu vine din volatilitatea stării de visare, ci din perversitatea limbajului. „Limbajul, spunea L. Wittgenstein (în „Tractatus logico-philosophicus”, Humanitas, 1991, p. 54), deghizează gândirea”. Mai mult, după cum reținea R. Steiner („După Babel”, Univers, 1983), „limbajul uman mai mult ascunde decât revelă” (p. 278), „imprecizia fundamentală a limbii
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
poate doar scrie. El se poate doar pune în cuvinte. În acest mod ajunge să ia forma cuvintelor, devenind astfel poezie (externă): „Un vis despre care se scrie/are însăși forma cuvintelor./ Unele opere ambigui/exprimă farmecul și lumea de sub visare,/dar și cadrele lumii din care provine visătorul” („Despre vis”). Fenomenul visării, lumea de suflet de sub reverie și dimensiunile ei („dimensiuni de vis” în „Constrâns la amurguri”), precum și contextul din care se abstrage visătorul, toate acestea se păstrează în discursul
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
mod ajunge să ia forma cuvintelor, devenind astfel poezie (externă): „Un vis despre care se scrie/are însăși forma cuvintelor./ Unele opere ambigui/exprimă farmecul și lumea de sub visare,/dar și cadrele lumii din care provine visătorul” („Despre vis”). Fenomenul visării, lumea de suflet de sub reverie și dimensiunile ei („dimensiuni de vis” în „Constrâns la amurguri”), precum și contextul din care se abstrage visătorul, toate acestea se păstrează în discursul liric. Dincolo de a fi farmec și încântare, visarea este „în cunoaștere”, fiind
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
visătorul” („Despre vis”). Fenomenul visării, lumea de suflet de sub reverie și dimensiunile ei („dimensiuni de vis” în „Constrâns la amurguri”), precum și contextul din care se abstrage visătorul, toate acestea se păstrează în discursul liric. Dincolo de a fi farmec și încântare, visarea este „în cunoaștere”, fiind, totodată, o stare de cunoaștere. În plus, în poezie orice sentiment este o cunoaștere confuză (vezi „Șoapte”). Intrând în poezie, lumea viselor îmbogățește lumea realității: „Lumina viselor îmbogățește, într-un fel misterios, lucrurile” („Înspre gândurile lui
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
Într-o iubire/orice discurs trebuie să indice,/după înțelegere,/obiectul trăirii,/ca în formulele este vorba despre” („Legi fantastice”, p. 74). Prin discursul liric reveria inițială, odată înțeleasă, se proiectează într-o altă reverie: visul produce vis; starea de visare generează o visare a stării de reverie. Odată constituit drept mecanism de visare, discursul liric stă la baza unui comportament estetic care extrage reveria din lucruri, din natură, din cosmos. Ca atare reveria poetică are două surse: una internă (reveria
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]