1,784 matches
-
într-o lună cât n-am câștigat eu și taică-tu o viață, dragul meu Cristi. Și știi cum vremurile se pot schimba, când te aștepți mai puțin. Tu știi cel mai bine, dintre toți, prin câte am trecut. Lasă vitejiile tinereții, Cristiane ! — Dar, mamă, asta e viața mea, plină de prieteni, da, și de femei, nu zic... De ce nu accepți ? — Ți se pare că nu accept, Cristiane ? Asta ți se pare ? Dar care prieteni, Cristian ? — Toți. — Da, toți, toți... Sunt
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pași În cunoașterea folclorului românesc. Maria Millo, repet, ultima urmașă a familiei, a fost căsătorită cu un magistrat M. Antonescu de care a divorțat. Au avut un singur fiu Mircea M. Antonescu, care deși Învățase În Germania, a luptat cu vitejie după 1944 și a murit pe front, În ultimele zile de eliberare a Transilvaniei de cotropitorii fasciști. Are și un portret al lui de pe care s-ar putea face o fotocopie și un articol scris atunci de un camarad. În ce privește
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
doi al Al-Qaida pe site-ul său Internet. Medicul egiptean Al-Zawahiri îi îndeamnă pe arabii sunniți să nu "se dezonoreze în slujba cruciaților și a evreilor". Ne face o mare onoare. Unde mai găsești azi ardoarea unor noi "fapte de vitejie ale francezilor?" Credința, abnegația, miturile propulsoare pe care le presupune o întreprindere atât de lipsită de sens? Jihadistul nostru șef proiectează, extrapolează. Unde sunt Urban al II-lea, Pierre l'Ermite ai noștri? Nu-i prea văd pe copiii noștri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un baron normand de un credincios selgiucid, Che se compara el însuși cu Don Quijote, cavalerul de la Mancha și a ajuns acum să servească drept subiect acelorași cromolitografii, versiunea bolero și nueva canción, ca Ludovic cel Sfânt din vremea cântecelor de vitejie și a miniaturilor în culori. Purtat de aceeași idee-forță, la două mii de ani după sfântul Pavel: omul nou care urmează a fi creat pentru mâine sau restaurat așa cum era el ieri. Che, promovat postum la rangul de comandor al unei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
obișnuință s-a cam pierdut în părțile noastre, dar și gustul și curajul păcii și al compromisului (truditorii din greu nu fac caz de faptul că au fost și combatanți, nici chiar atunci când nou sosiții în Israel fac lesne pe vitejii și pe fanfaronii). E altceva decât intelectualul cu tenul fără riduri care perorează în gol, à la française. Desigur, nu noi suntem vinovați de proliferarea acestui tip, dar o societate care n-a mai văzut de cincizeci de ani coarnele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ei, că va să i se dee; iar bețivul atrage-ntr-o capcană pe soț și-l face să dispară... Despre asta vorbesc mergând spre tabără cei doi tovarăși mai mult în suptînțelesuri și ajungând la tabără un orb cântă vitejia și frumuseța feciorului lui Ștefan-Vodă... și Bogdan e trist și neliniștit, și nemulțămit de viață, și cu dor de a arde și a pustii țara Leahului, care și el i-a amintit sluțenia lui... În anii din urmă ai lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ea-i spune iubirea într-o împrejurare grea, cum ar fi în fața morții. Fata asta are mai ales o voce care e un farmec de argint... O cneaghină iubește pe Bogdan-Vodă frumos nu l-a știut niciodată îl iubește pentru vitejia și curățenia lui... El însă urmărește fantoma tinereții lui, fără nădejde... Pe urmă devine aspru și mustrător cu femeile și are o imensă părere de rău ca pentru un lucru pierdut pentru totdeauna când află că totuși... o femee l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
părere de rău ca pentru un lucru pierdut pentru totdeauna când află că totuși... o femee l-a iubit... Dacă știa mai devreme... Așa acuma și cea din urmă nădejde e pierdută... La urmă, un muzicant orb cântă cântece de vitejie și de dragoste la hotarul țării după lupte, biruinți și dobânzi... Bogdan e trist tovarășul lui robit de dragoste... Al treilea, calul are o dragoste pentru cal, și-i cântă un fel de imn de slavă... Apologia calului... Și dragosti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o mare biruință asupra Otomanilor care venise asupra țării și Iza-Pașa și cu un pretendent Hamza (1457). 1461 Pace cu Turcii moare 1467 lăsând pe fiul său protecției Veneției Ațâțat și sprijinit într-una de Papa și de Veneția. Dintre vitejii Albanezi, Venețienii și-au recrutat multă vreme mercenarii. Papi Piu II (Aeneas Sylviu Piccolomini) 1458-1464 Paul II Venețian 1464-1471 Sixt IV 1471-1484 Inocentiu VIII genovez 84-92 Alexandru VI Borgia 92-1503 1459 Papa Piu II, întors în Roma de la congresul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
chișlac , , , Caucaz: aul Recolta cu combine Un asemenea agregat înlocuiește zilnic 950 oameni, 150 cai, 37 semănătoare, 20 de batoze. Sute de mii de tractoare. Secarea mlaștinilor. În U.R.S.S. s-au irigat aproape 8 milioane Ha. Munca act de vitejie. Se găsește undeva în această stepă înfățișând liniștea și puterea poporului rus, caracter pe care îl are și statua de 60 m. înălțime a lui Iosif Visarionovici, dominând Volga la deschiderea canalului, se găsește un colhoz de 70.000 Ha
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
numit Baia și a început să ridice cetatea”. Luptele trebuie să fi fost îndârjite, așa explicându-se de ce la Trotuș, Matei Corvin l-a iertat pe Mihail Apaffi, care participase la răscoala din Transilvania, dar care, acum, se remarcase prin vitejia de care a dat dovadă în luptele cu românii. Bonfinius relatează și el că oastea regală „Când dă peste cheile înțesate cu arbori și cu multă lemnărie, își deschide calea în parte prin foc, în parte prin fier. Drumul odată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
avut la dispoziție cel puțin 20.000 de oameni, plus bombardele cu care putea dărâma târgul. Baia ar fi fost o capcană pentru Ștefan și oastea sa, iar domnul era prea bun militar ca să comită o asemenea eroare. Bonfinius laudă vitejia arătată de rege și nu există nici o îndoială că Matei era un viteaz, dar el a fost lovit de o săgeată „getică”, cu două colțuri, nu departe de șira spinării („acolo a răbdat-o, nu fără mare neajuns, vreme de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și de la Veneția se spunea că Dumnezeu a fost cel care i-a dat domnului român o biruință atât de mare. Dlugosz scria că toată oastea lui Ștefan s-a îmbogățit din prada luată de la turci și drept răsplată pentru vitejia lor „pe mulți țărani îi făcu boieri”. Din cetatea de scaun a Sucevii, la 25 ianuarie 1475, Ștefan cel Mare anunța principilor creștini victoria pe care o obținuse cu câteva zile mai înainte: „Cătră coroana ungurească și către toate țările
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au fost uciși în luptă, iar șeful hoardei a reușit să scape doar cu un singur cal. În timp ce Baltazar de Piscia și-l imagina pe domn plin de mâhnire, Dlugosz, dimpotrivă, scria că Ștefan „având o inimă de o rară vitejie, totdeauna vesel și neobosit, mai cu cruzime se aruncă... asupra turcilor”. Este adevărat că după victoria de la Vaslui, Dlugosz îl admira fără rezerve pe Ștefan, dar trebuie să-i acordăm lui credit mai mult decât lui Baltazar, care scria tocmai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe cronica lui Sa’adeddin în care se arată că, după ce Ștefan și-a întărit tabăra „Afurisitul de ghiaur, despicând, în zori de zi, cu sabia desimea pădurii” i-a atacat pe turci, iar sultanul, contra atacând „a împresurat cu vitejii săi ca niște lei ascunzișul din pădure”. Având în vedere disproporția de forțe a celor care s-au înfruntat la Războieni, dacă lupta începea în după amiaza zilei de 25 iulie și se continua și în ziua următoare, când turcii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Kemal-Pașa-Zade. Din descrierea lui Sa’adeddin, primele ghiulele trase asupra turcilor nu și-au atins ținta. Tabăra fiind bine închisă, „pe dinăuntru, nimeni nu s-a încumetat să meargă”. Urmează al doilea tir, ghiulele pică în plin, din acre cauză, „vitejii ieniceri, nesuportând aceste lovituri, deși erau obișnuiți să-și pună pieptul în fața tunurilor și puștilor, s-au culcat cu fețele la pământ”. După acest atac nereușit, urmează asaltul condus chiar de sultan și cu acesta începe ultima fază a bătăliei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bătălie. „Sultanul gaziu, văzând la vitejii ieniceri o purtare potrivnică obiceiului lor, relatează Sa’adeddin, s-a adresat agalei lor și l-a dojenit, zicând: Ce lucru ciudat au făcut acești oglani! Așa fac cei care se încing cu brâul vitejiei ?» apoi, luând scutul de apărare în mâinile sale binecuvântate, a dat pinteni calului să înainteze. Cei din oastea de Poartă, la rândul lor, atacând cu toții dintr-o parte, nu s-au despărțit de scara sultanului lor. Ienicerii, căindu-se de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu toate puterile sale și, împreună cu ei Băsărabă voievod, cu toată oastea sa, asupra lui Ștefan voievod. A făcut război cu ei la Valea Albă și au biruit atunci blestemații turci și cu muntenii cei hicleni. Și au căzut acolo vitejii cei mai buni și nu puțini boieri mari, și oștenii cei buni și tineri, și oastea cea bună și vitează, și tineri husari viteji s-au prăpădit atunci.” În pisania bisericii de la Războieni, înălțată în 1496, se arată că au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ci stropșiți de mulțimea turcească, au rămas dobânda la turci. Și atâta de ai noștri au pierit, cât au înălbit poiana de trupurile de a celor periți, până au fostu războiul. Și mulți din boiarii cei mari au picatu și vitejii cei buni au pieritu și fu scârbă mare a toată țara și tuturor domnilor și crailor de prin prejur, dacă auziră că au căzut moldovenii suptu mâna păgânilor”. Cronicile turcești exagerează numărul românilor căzuți, arătând că din cadavrele lor se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Maici a lui Dumnezeu și ale tuturor Sfinților și cu ruga Sfântului și Slăvitului Mare Mucenic Procopie. Și au fost uciși o mulțime foarte mare, fără număr, iar toate steagurile au fost luate și nici unul nu a rămas. Și toți vitejii și boierii au căzut atunci, și se vor pomeni acel război și acea moarte până la sfârșitul veacului. Iar atunci a căzut și Șandrea în acel război, și a fost adus și îngropat lângă tatăl său, la Doljești”. Șendrea era cumnatul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
uitată nici confruntarea cu tătarii cărora moscoviții le plătiseră tribut până în timpul luptelor lui Ștefan cu turcii. Toți cronicarii străini, care se referă la Moldova lui Ștefan cel Mare, laudă la superlativ talentul de conducător de oști al domnului, îndrăzneala, vitejia și tăria lui de caracter. A reușit să iasă victorios din patru mari campanii, iar succesele militare obținute au asigurat independența Moldovei. Fără aceste succese, Moldova ar fi devenit o simplă provincie a regatului ungar sau a regatului polon, sau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
soră, Mihăilaș și Copaci, fiii Vasilisei, două sate pe Nistru, Drislivoe și unde a fost Nasco. Un alt domeniu, care se desface, este și acela al familiei Rotompan (Rotâmpan, Rotimpan), care se înrudea cu familia lui Dragoș Viteazul, unul dintre vitejii care au stat alături de primii domni ai Moldovei. La 20 aprilie 1481, Zbiarea, membru al Sfatului Domnesc, cumpăra de la Șteful, Sima și Maseico, feciorii lui Rotompan, patru sate, pentru care aveau uric de la Alexandru cel Bun. Un caz interesant îl
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oastea lui Ștefan cel Mare, care înainta pe două ulițe, era organizată în formă de pătrat (careu), cum scrie Bonfinius. Rolul comandantului. Comandantul unei oști feudale pornea la atac în fruntea alor săi, conducând personal unitățile din subordine. Prezența șefului, vitejia arătată de acesta, îi încuraja pe oștenii săi. Exista riscul ca șeful să cadă chiar de la începutul bătăliei, cu un efect funest asupra moralului celor pe care îi conducea la luptă. În armatele orientale, rolul comandantului se apropie de acela
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
strâns-au țara și slujitorii săi și au intrat în Țara Muntenească, de au prădat marginea, fevruarie 27 și au arsu Brăila în săptămâna albă, marți”. Este vorba de o acțiune limitată și nu de organizarea unei campanii de amploare. Vitejii. În Letopisețul lui Ștefan cel Mare (p. 46) se arată că, după alungarea lui Radu cel Frumos, în 1473, întorcîndu-se în scaunul său de la Suceava, „mitropolitul cu tot clerul bisericesc i-a făcut o minunată și frumoasă întîmpinare, dar mai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
10 ianuarie 1475, în Letopiseț se precizează: „iar Ștefan voievod însuși a făcut mare ospăț mitropoliților și vitejilor săi și tuturor boierilor săi de la mare pînă la mic” (p. 46). După bătălia de la Războieni, se arată: „Și au căzut acolo vitejii cei buni și nu puțini boieri mari și oștenii cei buni și tineri și oastea cea bună și vitează și tinerii husari viteji s-au prăpădit atunci” (Ibidem). După campania din 1481, domnul le face un mare ospăț mitropolitului și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]