1,637 matches
-
de acutele furioase ale dixieland-ului, și Ionel uită de sine, de nevastă, de sala întunecată, de universul obtuz și indescifrabil din jur și-și lăsă mintea să înconjoare tandru arena, cu slava și deșertăciunea ei fermecătoare. În bluzița de voal roz sub care se zăreau, ca printr-o înserare, sutienul și chiloții croite parcă din poleială verde smarald, Katarina aștepta, laolaltă cu alte zeci de artiști, în culise, cu brațele-ncărcate de marele ei motan alb, un pui de panteră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de curcubee ar fi țâșnit din ea. Mișcările, mișcările erau lumea adevărată, la peisaje și obiecte încremenite puiul era aproape orb. În culise era o foiala de stup în roire, o harababură de fețe de clovn, umeri tatuați, fese goale, voaluri și paiete, spinări asudate de ponei. Un tunel de bare metalice ducea de la menajerie până-n arenă, iar în jurul acesteia se-nălțau acum gratii înalte, pe care puiul le putu vedea, strecurîndu-se pe sub cortină. De fapt, aruncă doar o privire spre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
câteva etape: luatul zestrei, iertăciunea și drumul spre casa mirelui; - A doua secvență este dominată de sentimentul trecerii, de constiința schimbării modului de comportament. Fata își părăsește podoabele (inelul, cerceii), păstrânduși doar mărgelele. Deshobotatul miresei constituie o durere pentru mireasă, voalul (hobotul) este înlocuit cu un tulpan și purtat obligatoriu, demonstrând trecerea ei spre menirea de nevastă; - A treia secvență este dominată de sentimentul de integrare în noua stare, un sentiment aproape tragic, implicând resemnarea totală față de bucuriile vârstei tinere. De
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
miresei avea loc duminică dimineața, eveniment așteptat cu emoție de întreaga asistență. Mireasa împărțea batiste fetelor în semn de despărțire de viața de fată în casa părintească. Cu aceste batiste și cu ramuri de pom cu fruct dulce, fetele chiuiau voalul miresei, prilej pentru alte strigături: „U, iu, iu pe dealul gol Că mireasa n-are vol Ș-o să-i facă mirele Când o tunde cânile Și cânile e flocos Ș-o să ias-un vol frumos.” Nașa începe să-i așeze voalul
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
voalul miresei, prilej pentru alte strigături: „U, iu, iu pe dealul gol Că mireasa n-are vol Ș-o să-i facă mirele Când o tunde cânile Și cânile e flocos Ș-o să ias-un vol frumos.” Nașa începe să-i așeze voalul pe cap, în timp ce fanfara cântă: „Ia-ți mireasă ziua bună De la tată, de la mumă, De la frați, de la surori, De la grădina cu flori. Plângi mireasă nu tăcea C-așa bine n-ai avea Cum ai avut la maică-ta. De-ai
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
asta n-am mai ezitat. Am luat un cuțit cu mâner de os, care se afla în alcov. Mai întâi am tăiat cu infinite precauții veșmântul subțire și negru care, ca o pânză de păianjen, Îi făcuse corpul prizonier, singurul voal ce O acoperea. Părea să fi crescut, talia era mai înaltă ca de obicei. Apoi i-am tăiat capul; din gât îi curseră câteva picături de sânge închegat și rece. Au urmat brațele și picioarele. Am așezat trunchiul și membrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
păru că întreaga mea ființă atârnă de un mic cârlig, în fundul unei fântâni adânci și tenebroase. Apoi, m-am desprins. Alunecam, mă îndepărtam, fără să întâlnesc nici un obstacol. Era un abis fără limite, în sânul unei nopți eterne. În sfârșit, voaluri vagi, imprecise, se succedară prin fața ochilor mei. O clipă am traversat uitarea absolută. Când mi-am revenit, mă aflam din nou într-o cameră strâmtă. Mă mențineam într-o stare deosebită, care mi se părea insolită și, totodată, naturală. Climatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
începea și el să se simtă rău. Cum se spune, era ca două jumătăți ale unui măr. Pe scurt, se apucară de comerț. La douăzeci de ani, se duseră în India, pentru a vinde specialități de Rey: stofe, pânze imprimate, voaluri înflorate, stambe, paltoane, ace, șaluri, ceramică, argilă de spălat părul, piei pentru truse de scris. Tatăl meu se instala la Benares, iar pe fratele său îl trimise să umble prin alte orașe ale țării în scopuri comerciale. În curând, tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mă căsătorisem cu ea pentru că semăna cu mama ei, pentru că avea o vagă asemănare cu mine. Nu numai c-o iubeam, dar o dorea fiecare bucățică din trupul meu. Mai ales mijlocul. Nu vreau să disimulez adevăratele mele instincte sub voalul unor termeni vagi ca „dragoste“, „afecțiune“ sau „afinități spirituale“. Simbolurile literare nu sunt partea mea tare. Credeam că un fel de iradiere sau aureolă, asemănătoare celor care se conturează în jurul capului profeților, vibra la mijlocul trupului meu, și o alta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de-a v-ați ascunselea pe malul Surenului? Fetița asta cu aerul dezinvolt, copilăros, fulgurant, ale cărei glezne senzuale se vedeau de sub pulpana veșmântului ei? Până acum n-o privisem niciodată cu atâta atenție. Ca și cum mi-ar fi căzut un voal de pe ochi. Dar eu m-am gândit involuntar la oile atârnând în prăvălia măcelarului. Târfa îmi făcea impresia unei bucăți de carne dezosată. Toate farmecele ei dispăruseră. Nu mai era decât o femeie bine pusă la punct, grea și fardată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
recipient metalic de încălzit, plasat sub acest dispozitiv. Prima haină a nou-născutului, care se schimbă după o zi și o noapte. Zi absolut fastă; a cerși prin mortificare, în scopul obținerii realizării unei dorințe, e o practică obișnuită în Iran. Voal de mătase neagră pe care femeile îl poartă în public; acesta le acoperă în întregime capul și corpul, nelăsând să se vadă decât ochii. Se psalmodiază în timpul înmormântărilor. Numărul șapte posedă evidente virtuți magice. Echivalent, în moneda medievală, cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
2254 Din mijloc astor roiuri ce-argentei ne-nconjoară, Împlând cu repejune eteriul tranfiriu, Carpații își ridică a lor frunte-n ninsoare Și umerii de codri și brâiele de râu; Din munții cu picioare de stânci bucium răsună În luna-nvinețită s-ascunde-n voal [de] nor; Pe creierii de munte voinicii se adună Ș-aprind cîte-un foc mare pe fiecare deal Și roți aprinse-aruncă în văile-adormite, Ce zboară și lumină fantasmele ce zbor; Copacii par fantasme bătrâne, despletite, Ce-aleargă-n susul apei pân ce-n tunerec
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
IXtc "IX" Perdeletc "Perdele" Mama a pălit, de parcă n-ar fi avut destulă culoare și carnalitate pentru a putea să reziste într-un cadru rural, să țină piept vulgarității și tiparelor ei de exprimare. Parcă nimerise în spatele unei perdele de voal care îi făcea silueta incertă și o despărțea de mine și de fratele meu. Trăia într-o lume separată, apropiată de cea a tatălui ei. Acesta plecase într-o bună zi „la plimbare“ din viața lui, fără să fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fii, cu rochie lungă și subțire care să fluture la fiecare mișcare. Cum a văzut ea o rochie de mireasă când s-a dus odată la doamna Barbu. Ce frumoasă era! O întinsese pe canapeaua din sala de probe alături de voalul prins cu beteală argintie de o cunună de flori albe făcute din catifea. Categoric, Eugenia Ionescu avea comportamentul unei fetițe perfect normale de 10-11 ani, cu pasiunile și dorințele inerente vârstei. Dar, vorba însemnării de pe coperta caietului, trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cei urâți, și ne face plăcere să ne întâlnim unii cu alții. Ne privim în ochi și râdem, pentru că acolo îi vedem pentru o clipă pe Moni și Zoe, un monoclu și o lornietă, un joben și o pălărie cu voaluri, un baston de abanos și o umbreluță diafană de dantelă. Văd și acum ceașca japoneză atârnată de firul salvator, mi se încețoșează ochii și, ca și atunci, fac efortul de a nu plânge. Dar este din ce în ce mai greu, căci toată tinerețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să-i placă. M-am gândit la tânărul actor, Walther Kolb, pe care Ilse rudel Îl trimisese să facă o crimă pentru ea șic are fusese el Însuși ucis de mine. Desenul din reclama din ziar o arăta purtând un voal de călugăriță. Chiar și după ce am lăsat la o parte ceea ce știam personal despre ea, m-am gândit că această caracterizare e Îndoielnică. Dar acum nimic nu mă mai surprinde. Am ajuns să trăiesc Într-o lume care a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
întărește voința de a continua. Îi spune secretarei că după-amiază se va duce în Parcul Dealului Jing. Cheamă-l pe fotograful meu. Spune-i că voi fi în Zona Merilor. * E o zi noroasă. Perfectă pentru poze. Cerul e un voal natural, care ajută la ecranarea luminii. Inițial, parcul a fost construit pentru împărații din dinastia Sung. Acum șase sute de ani, împăratul Jing s-a spânzurat aici după ce și-a pierdut țara. Mă urc în vârful dealului fără să mă opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
natură farmaceutică. Ed luă cheia și cără bagajele sus. Când a deschis ușa, mi-am revizuit atitudinea. Existau toate șansele ca acea cameră să mă vindece de toate relele. Mă învăluia ca o pătură moale, perdelele din cel mai fin voal lăsau lumina soarelui să invadeze camera, luminând tapetul cu motiv floral discret și ilustrațiile cu peisaje marine locale alese cu grijă. Patul era vechi și moale după cum mă avertizase și Ed, dar vechimea lui era reconfortantă, un simbol al rezistenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mirelui, apoi o așează împreună cu nașul pe capul acestuia. "Se cunună roaba lui Dumnezeu, Cella, cu robul lui Dumnezeu Viorel, în numele Tatălui și al Fiului și al sfântului Duh, Amin." Cella sărută cununa, apoi preotul cu nașa o așează peste voalul alb. Marius prinde mâna Smarandei și începe ușor să-i mângâie degetele, în timp ce o privește cu ochi tandri și mângâietori. Ea îi răspunde cu un surâs plin de promisiuni, la fel de luminos ca sticlirea în noapte a unui licurici. Palmele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o bătaie prelungă de pendulă, urmată de o tăcere adâncă. Așa, încuviință Arm cu un suspin de mulțumire, și acum vreau să mă săruți... Da, să mă săruți... Și să mă dorești... Noaptea îi învăluia pe amândoi ca într-o voal de mătase. Bart o cuprinse pe Arm într-o îmbrățișare plină de tandrețe și ardoare, iar dintre buze îi scăpă fără voie un geamăt prelung care venea de undeva din străfundurile cele mai ascunse ale ființei lui virile, murmurând ca
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
plămădiți, și cum începe să se ridice și să plutească în sferele cerești, printr un ocean de stele pline de strălucire și de vibrație. Amândoi se simțeau despovărați de trupul lor de lut și pierduți în infinitul sideral: un nesfârșit voal de mătase ca o mângâiere divină, care îi înfășura, ocrotindu-i. Bart își cobora buzele încinse mereu mai în jos, lin, fără precipitare, cu o rafinată pricepere, uitată și regăsită, în timp ce femeia îi apăsa ușor creștetul peste trupul ei fremătător
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
adieri, simțită numai de ele, florile se clatină încet, pe tulpinile lor subțiri și înalte, în străfulgerări de roș, de violet, de galben și de toate culorile din lume. Pe alocurea, cicoarea domină puternic, iradiind un abur albastru ca un voal împotriva soarelui arzător. O femeie tânără nu poate face o plimbare pe câmp fără să culeagă flori. Adela le alege metodic, cu ochiul atent, cu gesturi de preciziune, parcă ar urmări vietăți iuți și viclene. Cu părul auriu, cu fața
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vieții. Pentru Adela, Anna Karenina nu e "stil și compoziție", ci Kitty, Dolly, Anna, Levin, Vronski, coliziunile dintre ei și progresul logic și psihologic al acțiunii. I-am recomandat, ca și altă dată, pe Turgheniev. Zâmbind și jucîndu-se cu marginea voalului lung, trecut pe după gît: - Cineva mi-a spus odată că Turgheniev se apropie de femeie ca de un sanctuar. (Vai! i-am spus, în adevăr, genialitatea asta...) Dar femeilor nu le place să fie tratate ca niște sanctuare, cu genuflexiuni
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
până la noi frânturi umede de vânt, ca niște șfichiuri nevăzute. Doamna M... era în cerdac. - Am o foame de lup! strigă Adela de pe scări și se repezicu gura deschisă la doamna M... s-o mănânce... în sărutări. - Ce-i cu voalul tău, Adela? Și de unde ai găsit tu atâția scai? Ai făcut nebunii destule? - Destule! Am intrat cu Adela la Haim Duvid, pretextând că ceasornicul ei rămâne în urmă. Voia să vadă numaidecât pe filozof și pe nevasta lui. Haim Duvid
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai prezentă și mai bogată. A ținut să se suie pe capră. Când a pus piciorul pe roata trăsurii, rochia, desfășurată în evantaliu, i s-a ridicat puțin deasupra botinei înalte, și rotunzimea de zăpadă i-a sidefat o clipă voalul negru al ciorapului. Copilărește fudulă de locul înalt pe care și l-a ales în trăsură, se detașa roză pe albastrul mat al cerului de dimineață. - Să plecăm, cucoane, că-i tîrziu.Badea Vasile avea dreptate. Uitasem că trebuia să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]