9,098 matches
-
teatrul ca viață”, a marelui Will, își are corespondent în ceea ce este „școala vieții”, cu manifest scop edificator, de zidire a personalității umane. Claritatea, rigoarea normativă a scopului educației se află, fulgurantă concentrare, în aforism. Cu-adevărat un om cu vocația, geniul școlii poate comprima cum dovedesc aceste două cărți la care facem referire o piesă de teatru într-un aforism, el are intuiția mesajului-replică, cu funcție diagnostic prognostică, de edificare. Mesajul este o replică pentru faptul că subiectul actorul nu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
țâșnește de îndată ca un zid în fața acelora care caută căi de acces spre a-l înțelege și a-i deconspira secretul. Vorbitul liber, fără supraveghere exagerată, e pentru acesta un exercițiu în vederea scrisului, căci, după ce și-ar fi epuizat vocația de profesor, de ziarist, de om politic, Gabriel Dimancea preconizează să devină romancier. Prin urmare, aparenta sa inactivitate este observație și "studiu" al caracterelor. Locvacitatea e iluzia acțiunii și angajării: la "cafiné" nu se pun la cale nici măcar inițiative proprii
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
simplistă, fără miracol, îngînată ca un refren al pomenirii și al pomenii. Pentru țigănia ei rituală sînt luați la refec lăutarii, vinovați, altminteri, și pentru stricarea, prin "adaptare" pentru urechile simandicoase ale domnilor de la oraș, a frumoaselor strofe populare. Iar vocația lor de imitatori sîrguincioși e pusă pe seama teoriilor domnului... Eugeniu Lovinescu. De la el ni se trage. O temă tot sensibilă - fiindcă umorul domnului Topârceanu e cum nu se poate mai grav - este împăcarea poetului cu idealul. Poetul, orice-ar face
Andrisant ubicuu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9436_a_10761]
-
Românie mai umană și mai fericită decît cea pe care tocmai au părăsit-o". Cînd își părăsesc țara, portughezii nu se desnaționalizează, ci își aduc laolaltă cu valizele și "casa, modul de viață, habitatul - simbolic, desigur". în timp ce popoarele "mari", cu vocația expansiunii, pornesc în lume pentru a-i domina pe băștinași, pentru a le impune modul lor de existență, popoarele "mici", odată ajunse pe meleaguri străine, se grăbesc a-și face uitată originea, a se integra cît mai deplin noului mediu
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
a marii și purei experiențe de viață pe care o aveți." La fel ca și Rilke, pictorița Tora Vega Holmström trăia în exil pentru că era greu în acel timp în Suedia pentru o femeie să se realizeze ca pictor, această vocație și altele erau rezervate numai bărbaților. Dar ea nu și-a abandonat visul - a părăsit țara, nu s-a căsătorit niciodată (având ca exemplu negativ pe Karfin Larsson, soția celebrului pictor Carl Larsson, care abandonase pictura devenind "o soție ideală
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
zile în capitala Franței. La Primăria Parisului, sub genericul "Armenie mon amie", poate fi văzută în continuare o expoziție de pictură din Armenia anilor 1830-1930. Anul acesta, în întregime, Franța îl dedică valorilor spirituale ale acestei țări prietene de autentică vocație europeană. Tablourile celebrului pictor Martirios Saryan se află la loc de cinste. în adevăr ai ce vedea în aceste zile la Paris. Merită să baladezi prin pădurile, prin câmpiile Franței. Merită să faci un tur al câtorva festivaluri de sezon
Sezon estival la Paris by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9479_a_10804]
-
lui Arcimboldo. Aparent, și-a mutat interesul de pe spectacolul lumii, în general, pe cel restrîns al lumii artificiale, așa cum a fost ea imaginată de celbrul pictor de la curtea lui Rudolf al II-lea. Privită, însă, în stricta sa logică interioară, vocația lui Ion Gheorghiu dezvăluie o infailibilă continuitate și ea se sprijină pe două coordonate esențiale: o luciditate și un spirit analitic ieșite din comun, și o particulară sensibilitate la ceremonialul baroc al culorii. Dacă în Grădini disponibilitatea sa analitică viza
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
percepțiilor. Portretele, sume de imagini reductibile, restituie individul regnului, elementul categoriei și devin noțiuni care transcend cadrul particular al formelor, fie ele vegetale, animale sau minerale. Imaginarul arcimboldesc ajunge, în felul acesta, o friză de concepte plastice, mărturie a unei vocații integratoare, dar și o formă de a sancționa labilitatea privirii. Pentru că imaginea, așa cum o percepem noi, este un permanent joc al relativităților, oscilație perpetuă între parte și întreg. În funcție de distanță și de interes, fondul și obiectul percepției sunt în permanentă
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
decît miradorul din care privim marele spectacol". Intempestiv elan romantic, dar și explicația acestuia, înfrîngerea tiparului procustian, chiar acolo unde se părea că s-a înstăpînit definitiv. Și ceva mai mult decît atît, o revanșă a criticului care, fără o vocație istoricistă ca atare, vrea să ia în posesie planul istoriei, să-l reformeze, să-l organizeze, să-l utilizeze într-un mod specific. O ambițioasă subversiune pe care o pregătește asigurîndu-și alibiul unor înaintași ale căror considerații sînt excavate uneori
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
care conexiunile de tot felul să concureze liniarul determinism, după remarca lui Gadamer?" în cazul prezent, o astfel de "ipoteză" constituie un brand atît de individualizat, încît n-ar putea fi reluat fără menționarea paternității sale. Nicolae Manolescu posedă o vocație critică acaparantă, tinzînd către critica absolută, precum o formă de creație ea însăși, aptă a "concura" creațiile asupra cărora se aplică pînă la paradoxul mortificării lor în absența suflului critic. Poeziei pure i se alătură în felul acesta critica pură
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
în anii '50, care, în articole publicate în "Scânteia", solicita surpimarea fizică a adversarilor regimului. Omul a avut micul său moment de glorie în momentul semnării "scrisorii celor 6" foști demnitari comuniști împotriva lui Nicolae Ceaușescu. Brucan și-a regăsit vocația de intrigant după 1989 (printre altele, în epocă, se lăuda cu faptul că el a decis executarea soților Ceaușescu în mascarada de proces de la Târgoviște, că lui i se datorează numirea lui Petre Roman ca premier în primul guvern post-comunist
Avatarurile anticomunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9488_a_10813]
-
numeroșilor lui musafiri și-a popii Galaction, ocărîndu-și în public nevasta cherchelită, închis la Văcărești pentru șantaj, ctitor de revistă, Ileana, de lux, era Tipul. Un tip e și Rosetti, trecînd prin istorie cu alinturi de mucalit. Cu o anume vocație a qui pro quo-ului, excelent dată de gol în pasajul despre (h)omonimii. O mică enciclopedie a pseudonimului, care încurcă treburile prin gazete și întreține fabula literară. Încheiată așa: "Și acu, dacă micul meu studiu v-a plăcut, să știți
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
recent cel de-al treilea volum al Literaturii române în postceaușism, tratând, după cum arată subtitlul, eseistica și piața ideilor politico-literare. Continuitatea acestor proiecte ample - mă gândesc la emisiunile TV sau la articleria mustoasă din seria Viață literară - ține, firește, de vocația naturală a criticului, dar și de o bine antrenată etică publicistică a termenului-limită. Când ajungi să prezinți o carte pe zi, când reușești să scrii cel puțin o cronică pe săptămână, însăși alcătuirea unor asemenea tomuri se-riale devine - prin extensie
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
bietei marionete în puterea despoților lumii; cu toate astea, va continua să-și joace rolul de excepție, deasupra vremurilor și semenilor, iubit fiind și ocrotit din răsputeri (magice?) de o femeie de excepție, cu o rarissimă voință de reprezentare și vocație a fericirii, pe numele ei Marioritza. în fond, Manuc nu este doar un roman istoric, ci și un roman de dragoste: întâlnirea a două suflete tari, în contra cărora se țese o conspirație de proporții continentale. Arsenalul de intrigi imperiale nu
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
Existențialei Mița/ I-a rupt trăznetul rochița,/ Cum făcu, cum nu făcu/ Că-n furou rămase, tu!// Asta îi mări-ndoiala/ Miței existențiala,/ Acest fapt incoerent/ Azvîrlind-o-n transcendent." După poezie, proza se schimbă din nou. Pe teme la fel de serioase, recuperează vocația calamburului și a absurdului jucat din cuvinte de la-nceput. Cuvinte tăiate din lipsă de spațiu, ca însăși povestea. Păcat, păcat, pă.....
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
o demonstrație grotescă și subumană. Desprins, însă, de fondul său tragic, acest spectacol are o anumită putere de fascinație, chiar dacă ea se manifestă în registrul de jos, în acela al instinctelor. Există în el o forță a gregarității și o vocație a dezordinii care exercită o irepresibilă se-du-c-ție. Văzută de la distanță și suspendînd pentru o clipă orice criteriu moral, această acțiune colectivă are și o expresivitate spontană. Ea reușește să dea trăirilor coordonate noi. Transformă tensiunea în oroare, și privirea în
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
Grigorescu este un copil al războiului, născut în vacarmul armelor și în proximitatea morții, din iubirea patetică și ultimativă a Generalului pentru boieroaica Elena Negropontes. Lăsînd la o parte experiențele pariziene și românești ale tînărului Dan Grigorescu, trebuie observat că vocația și experiența lui artistică îi mută acțiunea în planul luptei simbolice. Cînd bisericile erau amenințate de către regimul comunist cu dispariția fizică, el fotografia Mănăstirea Voroneț, mutîndu-i existența din planul realului vulnerabil în eternitatea certă a imaginii artistice, cînd Delta Dunării
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
finanțe", "bunele moravuri", "formele fiscale", "problema invalizilor de război", "marxism retribuit", "obișnuința păcii" etc. etc. Bineînțeles, cele mai multe articole și comentarii sunt dedicate întâmplărilor culturale și artistice, eludate în textul de față. De mai multe ori, Sebastian afirmă că nu are vocație civică. Îl interesează însă viața publică, tabloul societății românești, care comunică, hic et nunc, un adevărat flux de mesaje. Își declară apartenența la atitudinea Caragiale, numai că structura tânărului gazetar și a societății este alta, urmașul cu mari resurse persiflante
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
nu poate totuși să ignoreze acest mod de acțiune colectivă și să-i judece rolurile"6. Dacă artistul poate să facă politică sau trebuie să rămână în "turnul de fildeș", crede că este o chestiune de temperament personal sau de vocație. "Un lucru este clar: dacă artistul poate, la urma urmelor, să facă politică, opera sa însă nu are în nici un caz acest drept. Nimic nu e mai umilitor pentru spirit și mai nefast pentru artă decât o operă partizană, tendențioasă
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
cu Lacustra bacoviană prin intensitatea trăirii metafizice", pînă la sonetul CLXVIII, să zicem, un portret boticellian al primăverii și al "renașterii simțurilor". Povestirile antologate sunt rezumate alert, într-un limbaj accesibil și totuși revelatoriu. Profesorul universitar nu renunță totuși la vocația de critic, coboară garda arareori, dar și atunci pentru a ataca. în "Dosarul de receptare critică" figurează nume tutelare precum G. Călinescu, Ștefan Augustin Doinaș, Ion Negoițescu, precum și Eugen Simion, Ion Pop, Aurel Sasu, N. Balotă, Roxana Sorescu (autoarea ediției
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
să îi dea o continuare) are meritul de a fi complet "diferit (față) de tot ce putea fi întâlnit până la acea dată în literatura română" (p. 125). În succinta secțiune numită "Provocarea dramaturgiei", Gh. Glodeanu punctează acele aspecte care indică vocația dramaturgică a scriitorului și, mai ales, relațiile strânse dintre încercările sale dramatice și scrierile în proză. Piesa Oameni feluriți, jucată în stagiunea 1929-1930 la Teatrul Național din București (în epoca directoratului asigurat de L. Rebreanu), oferă "felii din existența unor
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
din existența unor personaje problematice" și are meritul de a contura profilul lui Sandu, viitorul erou dilematic din romanele scriitorului. Autorul studiului apreciază mai bine cea de-a doua piesă a lui A. Holban, Rătăciri (1935), care pare să confirme vocația teatrală a scriitorului (în ciuda insuccesului său de la premiera Oamenilor feluriți) și, mai mult decât atât, își dezvăluie strânsele relații cu proza sa, dezvoltând "eternul conflict (...) dintre doi oamnei diferiți, care nu pot trăi nici împreună, nici separat" (p. 135), într-
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
fragmente diferite, reunite doar tipografic, ca și cum calendarul lui Gelu Ionescu ar avea file lipsă ori amestecate cu foi disparate aduse din alte părți. Nesistematizat, ba chiar neorganizat, Covorul cu scorpioni e totuși un volum notabil, pe alocuri remarcabil. Omul cu vocația prieteniei are, ca memorialist, o miză a exactității, urmărită cu orice risc. În condițiile în care, după decembrie 1989, am înregistrat atâtea vocalize și tirade ale curajoșilor post-festum, este de admirat onestitatea critică a lui Gelu Ionescu. La retrospectivă, la
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
Nu este cumva prezumțios să aștepți de la alții acte de eroism, în timp ce tu îți vezi de viața ta banală și mai mult sau mai puțin "normală", înscrisă în legile firii? Credeți că ar trebui să ne facem din "martiraj" o vocație, o profesiune de credință? Rezistența este epuizantă și dacă nu își vădește roadele într-un timp omenește cuantificabil devine ridicolă. Câți disidenți a avut România înainte de 1989? Și asta într-o epocă în care un asemenea gest avea o rezonanță
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
Pavel Șușară OANA Bătrânu: Dacă ar fi să-i căutăm artistei un echivalent în pictura noastră contemporană, acela este Horia Bernea. Prin vocația monumentalității, prin interesul pentru peisaj și pentru universul interior, dar și prin enorma senzualitate a privirii, cei doi pictori sînt deopotrivă compatibili și solidari. Cu marea diferență, totuși, că la acest sistem de reprezentare Bernea ajunge după ce a consumat cam
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]