37,159 matches
-
treilea. Eruditul Eliade e prolix, sufocant și plicticos. Îl urmărești cu resemnarea celui care privește un convoi de înmormîntare: savantlîcuri defilînd inerte din nevoia de a satisface exigențele rafinate ale domeniului. În schimb, prozatorul Eliade e scremut și nefiresc: o voință de a scrie frumos îi subminează efectul estetic, Eliade părînd un scrimeur care vrea să facă balet fără să aibă constituția necesară: o natură sentimentală cu predispoziții histrionice, adică tot ce este mai străin de autorul Itinerariului spiritual. Dulceața pe
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
confortul moleșitor la adăpostul regulilor democrației. De aceea, ca să distrugi un spirit masculin e suficient să-i insufli credința în valorile feminine, care sînt prin excelență reperele democratice: egalitate, ateism, pozitivism, mediocritate, sentimentalism, lipsa idealurilor. În schimb, aristocrația înseamnă singurătate, voință cruntă, idealul eroismului, dorința de transfigurare spirituală, instinctul elitei. Adică tocmai valorile pe care o femeie le admiră la un bărbat fără să le poate trăi pe propria piele. O femeie ținută în singurătate înnebunește, pe cînd un bărbat abia
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
mai puternic decît particularul, masele sunt mai puternice decît indivizii, istoria e făcută de stihiile impersonale, iar scriitorul este o așchie în bătaia concursului de împrejurări, semănînd cu o marionetă supusă unor condiționări sociale cărora le dă glas chiar împotriva voinței sale. Conștiința lui e precum o gazdă pasivă, parazitată de influența unor focare de putere ce domină societatea în care s-a nimerit să trăiască, iar o operă literară e un raccourci al epocii în care a fost creată. De
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
totodată corentă expresiv a datului muzical, într-un mod de reliefare interpretativă pe care-l numim generic conduită (C-Mins). Distingem astfel trei tipuri de C-Mins. a. Referit U-Fmz, C-Mins se adecvează ca stare de timp factic sau contemporal, exprimând o voință de continuitate-în-unicitate, probată ca constantă form-energetică într-un anume grad și/sau registru de tempo<footnote Gradul de stare tempică este referit unui registru generic de tempo - lent, moderat sau repede - ca indicație punctual diferențiată în cadrul acestuia. footnote>. b. Pe
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
spiritului greu de suportat, în registrul unui analog elan transfigurator, legat de-o eschatologie etnică. Bunele intenții se intensifică printr-un discurs febricitant, ies în stradă: "Acesta este portretul interior al gazetarului legionar Noica. Un om bun devenit rău grație voinței de a răspîndi în inimile concetățenilor lui mîntuirea. Un om bun devenit rău prin dorința de a înfrînge voința altora în cazul în care cineva se împotrivea. În fine, un om bun devenit rău grație hotărîrii de a face la
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
printr-un discurs febricitant, ies în stradă: "Acesta este portretul interior al gazetarului legionar Noica. Un om bun devenit rău grație voinței de a răspîndi în inimile concetățenilor lui mîntuirea. Un om bun devenit rău prin dorința de a înfrînge voința altora în cazul în care cineva se împotrivea. În fine, un om bun devenit rău grație hotărîrii de a face la rîndul lui rău dacă o altă cale de a atinge binele nu exista". E prea posibil să avem a
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
înfățișează acum, când nu mai ezită să vorbească despre sine, să evoce întâmplări de altădată sau să-și portretizeze semenii care au re-pre--zentat ceva în viața lui, Nicolae Balotă ne impresionează prin modul luminos de a-și asuma tragedia, prin voința de a nu face din amintirea suferinței de care a avut parte ca deținut politic o formă de instigare la ură. Cărturarul nu vrea să sporească în nici un fel isteria lumii în care trăim. Dar aceasta nu înseamnă că face
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
de făcut decît să înfățișeze cît mai fidel fluxul conștiinței proprii. Acest flux nu e alcătuit decît din amintiri și din impresii prezente, cu remarca că adevăratele amintiri sunt numai cele involuntare, adică cele care îți vin în minte împotriva voinței. Rezultatul? A scrie cu adevărat înseamnă să înfățișezi exact, respectînd lanțul sinuos și imprevizibil al memoriei, modul în care îți apare per-sonajul în cîmpul amintirilor tale. În felul acesta, vei avea acces la singura lume adevărată: cea a memoriei involuntare
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
mecanisme și ele specific umane, o automutilare, chiar dacă nu e percepută ca atare. La acest punct mi se pare instructivă situarea în paralel a unui proiect care l-a ispitit pe Dostoievski cu tabloul descotorosit de un balast din ciclul Voința de putere. Investigând biografia tulbure a lui Ivan cel Groaznic pe care voia să o transpună într-un roman, scriitorul rus a notat într-un carnet: "Desfătarea criminală prin încălcarea tuturor legilor. Desfătarea mistică (prin spaimă, noaptea). Desfătarea prin pocăință
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
se înalțe dincolo de obișnuința ternă, să se prepare pentru un rol de martir și de sfânt. Cu ne-putință, au ripostat criticii săi aprigi, întâiul Grobei nu-l conține în datele sale funciare pe cel de al doilea, a intervenit voința abuzivă a prozatorului, care a lipit între ele felii străine, eterogene. Era o falsă alarmă! Cei care au bombănit nemulțumiți, alertați că se încalcă norme ale esteticului, au omis să observe că procesul de dezarticulare a narațiunii și de demontare
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
străfunduri se strânge lava în preajma revărsării. Registrul său de manifestare, cum notează autorul, este cel al unui carnasier proaspăt, avid să înhațe și să înghită. Atacă totuși rar; ca să evite penibilul unei înfrângeri (mai târziu în altă fază din ciclul Voința de putere, personajul capătă alte trăsături nu destul de convingătoare). De un alt calibru, mai fin, mai delicat, este Patricia, tot un satelit al rubicondului și galantului Martinetti, un substituit de mentor. Cultivată, cu darul asimilării de cunoștințe, fata se prezintă
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
într-un neînfrînat șuvoi de cuvinte. Iar George Bondor tocmai asta face: oprește șuvoiul și păstrează numai matca în care a curs șuvoiul. Matca gîndirii lui Nietzsche, așa cum ne-o înfățișează exegetul în Dansul măștilor, constă în două idei coordonatoare: voința de putere și interpretarea. Ciudățenia acestor noțiuni este că, departe de a fi niște atribute strict umane, ele definesc întregul univers. Nuanța aceasta e capitală: ne-am obișnuit să credem că despre ambiția puterii și despre interpretare nu se poate
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
și despre interpretare nu se poate vorbi decît cu referire la om. Cum s-ar spune, doar omul vrea în chip premeditat puterea și doar omul are însușirea ca, exercitîndu-și facultățile intelectului, să interpreteze lumea. Pentru Nietzsche, perspectiva se schimbă: voința de putere este peste tot și în toate regnurile, de la piatra care zace pe marginea drumului pînă la floarea care își răspîndește polenul, de la animalul care își delimitează teritoriul pînă la poetul care își notează stihurile. Mai mult, voința de
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
schimbă: voința de putere este peste tot și în toate regnurile, de la piatra care zace pe marginea drumului pînă la floarea care își răspîndește polenul, de la animalul care își delimitează teritoriul pînă la poetul care își notează stihurile. Mai mult, voința de putere nu trebuie înțeleasă ca un substrat al universului, un fel de temei obscur și nediferențiat din care apoi vor lua naștere toate ființele. Nu există o singură voință de putere, ci o infinitate de voințe de putere aflate
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
teritoriul pînă la poetul care își notează stihurile. Mai mult, voința de putere nu trebuie înțeleasă ca un substrat al universului, un fel de temei obscur și nediferențiat din care apoi vor lua naștere toate ființele. Nu există o singură voință de putere, ci o infinitate de voințe de putere aflate într-o necontenită competiție. Cîte ființe există, atîtea voințe de putere avem. Apoi, în privința originii, nu are nici un sens să ne întrebăm care e sursa lor, căci ele nu provin
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
stihurile. Mai mult, voința de putere nu trebuie înțeleasă ca un substrat al universului, un fel de temei obscur și nediferențiat din care apoi vor lua naștere toate ființele. Nu există o singură voință de putere, ci o infinitate de voințe de putere aflate într-o necontenită competiție. Cîte ființe există, atîtea voințe de putere avem. Apoi, în privința originii, nu are nici un sens să ne întrebăm care e sursa lor, căci ele nu provin din nimic, cu atît mai puțin dintr-
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
al universului, un fel de temei obscur și nediferențiat din care apoi vor lua naștere toate ființele. Nu există o singură voință de putere, ci o infinitate de voințe de putere aflate într-o necontenită competiție. Cîte ființe există, atîtea voințe de putere avem. Apoi, în privința originii, nu are nici un sens să ne întrebăm care e sursa lor, căci ele nu provin din nimic, cu atît mai puțin dintr-un Dumnezeu inițial. Ele sunt dintotdeauna în virtutea unei pluralități necreate. Toate aceste
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
de putere avem. Apoi, în privința originii, nu are nici un sens să ne întrebăm care e sursa lor, căci ele nu provin din nimic, cu atît mai puțin dintr-un Dumnezeu inițial. Ele sunt dintotdeauna în virtutea unei pluralități necreate. Toate aceste voințe sunt ca niște forțe care, intrînd în interacțiune unele cu altele, creează sfere de influență. Universul este întrețeserea unor cîmpuri de forțe. Iar lucrul cel mai important este că fiecare realitate este ea însăși un centru de forță, așadar un
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
cum trebuie înțeles acest termen, pentru a-l surprinde în raportul său cu celelalte concepte și idei ale lui Nietzsche? După cum știm, lumea este asemenea unei scene a disputelor, a neîntreruptelor acțiuni și reacțiuni ale cuantelor de forță, deci ale voințelor de putere. Fiecare centru de forță încearcă să se extindă asupra celorlalte, să le domine și să le asimileze, sporindu-și astfel puterea. Exact această activitate poartă numele de interpretare. ș...ț Din acest motiv este lipist de sens să
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
sînt captate de statistică. Todetita este, deopotrivă, maladia spirituală pe care o încearcă omul în clipa cînd își dă seama că e prins de statistică." Horetita, altfel decît catholita și todetita, boli ale sensibilității și intelectului, e-o suferință a voinței. De ea pătimesc "fie marii nerăbdători, fie dimpotrivă marii îndurători și gloata răbdătorilor lumii." O adevărată analiză de caz clinic, pentru o horetită îmbinată cu o todetită, face Noica pe Luceafărul eminescian. Ușor comice, purtînd în firea lor ceva din
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
Constantin Țoiu II, ianuarie 1957. Sunt unii oameni slabi, fără de voință, a căror inteligență, contrazisă de absurditățile inteligenței, se refugiază într-o lume ideală, abstractă. Oamenii aceștia nu mai trăiesc, propriu-zis; dezamăgiți, mistuiți de un dor nelămurit, visând armonia unor ceruri de cleștar, ei se învârt în jurul unei singure idei cu
Jurnal intim by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8631_a_9956]
-
consolidate, situații profesionale, averi), ajung în final, dintr-un motiv sau altul, să se trezească singuri. Idei precum cele înșirate mai sus nu sunt foarte originale în lumea literaturii. Impresia de destin care acționează însă implacabil, de cele mai multe ori împotriva voinței celor implicați în asemenea relații "de foc", continuă să îi fascineze pe scriitori și să facă deliciul anumitor categorii de cititori. Inevitabil, cărțile din această categorie conțin o doză mai mică sau mai mare de melodramatism. Riscul de a cădea
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
socratică sunt un semn al decadenței, inteligenței decadente, - iar Epicur, cu a lui serenitate morală, nu sunt prielnice tragediei. Numai dionisiacul o face posibilă. Dacă morala cade, lumea nu mai poate fi justificată decât estetic. Morala ar fi, așadar, o voință de negare a vieții, un instinct secret de aneantizare, un principiu de ruină, de decădere... Puterea estetică a Naturii. Originea Tragediei. * Principium individuationis, - principiul care îl face pe om să nu se uite pe sine, să fie distinct de natură
Lecturi de altădată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8656_a_9981]
-
vine din partea cuiva din România, riscă să fie interpretată sau ca reproș (de "stricare a limbii"!), sau ca nocivă furnizare de argumente pentru teza politică a existenței unei limbi moldovenești. Or, e sigur că - indiferent cît de mare ar fi voința de păstrare a normei unice în limba standard scrisă, și indiferent cît de mari ar fi asemănările de grai popular din zonele vecine - o serie de diferențe există, legate de bilingvism, de experiențele istorice, dar și de evoluții divergente normale
Monitorizări comparate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8657_a_9982]
-
orice preț visul, de a înnoi lumea prin distrugere, de a-i spulbera pe toți cei care nu le împărtășesc credința. Siguranța de nezdruncinat pe care o dă afirmarea persoanei întîi plural, sentimentul apartenenței la un grup care are dreptate, voința nimicitoare - pentru care nu trebuie să dai nimănui explicații - de a instaura prin forță și distrugere această dreptate - toate acestea le vom regăsi întocmai, în anii '20, într-o poezie a mișcării muncitorești din Germania (pe filieră sovietică): "Noi știm
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]