4,908 matches
-
ridicat în genunchi ca să ne uităm pe unde s-o luăm, șoricelul a scăpat din mâna lui Puiu dispărând în lan, între timp i-am văzut și pe cei de pe strada vecină răsărind din lan, erau ușor de recunoscut după vopseaua roșie cu care se pictaseră pe față, erau aliniați pe două rânduri, în față cei cu praștiile, iar în spatele lor, la vreo zece metri, arcașii, suflătoare n-am văzut la nimeni, și cu toții au început să tragă, ne-am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de observație și, în fața lui, capul de copil înfipt în lance, atunci ni s-a făcut și mai sete, și Puiu a spus că lui nu-i mai pasă, el se-ntoarce după plosca lui, pentru că de la tâmpenia asta de vopsea are o amăreală în gură, dar nu s-a clintit totuși din loc, și am văzut cum îi tremură colțul gurii, eram și eu foarte speriat, atât de mult că n-am vrut să-mi scot încă o dată capul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
eu foarte speriat, atât de mult că n-am vrut să-mi scot încă o dată capul din lan. O vreme, am rămas nemișcați, pe burtă, iar la un moment dat, ridicându-mă în coate, am simțit cum transpirația amestecată cu vopseaua neagră mi se prelinge pe ceafă, până la subsuori, și atunci m-am gândit că dacă mai trebuie să stau mult acolo, în plin soare, atunci o să mă fac ca o zebră, și la gândul ăsta m-a umflat râsul, Puiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am uitat în sus, și printre scândurile podelei de la postul de observație am văzut că acolo sus e cineva, era Remus Frunză, ghemuit într-un colț, pe un morman de frânghii, am văzut că fumează, fața îi era roșie de vopsea, și se uită fix la mine prin fanta dintre scânduri, asta m-a mirat foarte tare, pentru că până atunci crezusem că luptase și el alături de ceilalți, în lan, și atât de tare m-am speriat de el, că mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
propusese să-și ia o zi liberă, dar ei refuzaseră, ziceau că, dîndu-și osteneală, vor simți mai puțin tristețea... Cu toții ținuseră mult la Gildas. Marie tocmai trecea pe lîngă un trauler căruia nu-i mai lipsea decît un strat de vopsea, cînd observă Încercarea unui tînăr muncitor de a se retrage sub coca vasului. Făcîndu-i semn lui Stéphane să meargă mai departe fără ea, dădu rapid ocol navei pentru a-l prinde pe muncitor din direcția opusă. Și a-l lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Cu toate astea, se aplecă spre vechiul sipet care dădea la iveală vizitatorilor o comoară de doi bani, printre obiecte aflîndu-se niște lingouri grosolan vopsite În galben. Ryan zgîrie cu vîrful unghiei unul dintre lingouri, lăsînd să se ivească de sub vopsea strălucirea caldă a aurului. PM se smulse atunci de lîngă Lucas și se aruncă asupra lingourilor, zgîriindu-le la rîndul lui frenetic. Fersen le făcu semn celor doi jandarmi care veniseră pe urmele lor să-l Încadreze. Ryan, așezat liniștit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mi-a zis ce-ar fi să fac și eu ceva util cît timp e el plecat ? La care eu i-am zis sigur că da - și m-am trezit că-mi pune În brațe trafaletele și trei cutii de vopsea și Îmi zice că, dacă lucrez În ritm susținut, poate reușesc chiar să termin sufrageria. — Poftim ? — Și, la ora șase, cînd s-a Întors, a strîmbat din nas că nu-i prea place cum am zugrăvit ! Ridică vocea, supărată de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spun În timp ce șoferul urcă În mașină. Lissy, Jack. — Bună, spune Lissy cu un zîmbet protocolar, În timp ce dă mîna cu el. În timp ce urcăm cu toții spre apartamentul nostru, Îmi dau pentru prima oară În viață seama cît de Înguste sînt scările, cum vopseaua crem de pe pereți s-a scorojit de tot, și cum covorul miroase a varză. Jack locuiește, probabil, În ditamai căsoiul. Cu balustradă de marmură și tot tacîmul. Și ce dacă ? Nu putem avea cu toții marmură. Oricum, probabil că e groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mic, simbolic, mic de tot... GARDIANUL (A ascultat fascinat; se scutură.): Nu! Guvernatorul e bolnav de stomac. Nu suferă sângele. ARTUR: În sfârșit, soția lui... Pentru c-am putea aranja o lojă pentru doamne... Nu? Și totul ar mirosi a vopsea proaspătă și ar fi mai intim, mai deosebit... Nu? Nu simți nimic? Nu simți niciodată nimic? GARDIANUL (Scuturându-se din starea de prostație.): Nu. ARTUR: De ce nu? GARDIANUL: Auziți? (Bate ceasul municipal.): Suntem deja în întârziere. ARTUR: Ce păcat! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tresare, zvâcnind din apa băii. Doamne Maica Domnului! E sâmbătă! E parastasul bunicii, la Cislău! Iar ea era cât p-aci să se înece în propria cadă, colac peste pupăză! Iese repede din apa băii încercând să nu privească deprimanta vopsea gălbuie, de ulei, a pereților asudați. În curând va fi roz! Toată baia va fi roz! Lăsând peste tot mici băltoace de apă cu parfum răcoritor de lămâie, aleargă în pielea goală în dormitor, scotocește în geantă și scoate celularul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
depene ceea ce se voia a fi povestea vieții lui - nimic adevărat. Mi-a spus că era văduv din orașul Indianapolis. În tinerețe, zicea el, dorise să se facă artist, dar până la urmă s-a băgat în comerț - în comerțul cu vopsele și tapete. — Soția mi-a murit acum doi ani, a zis el, reușind să-și umezească puțin colțurile ochilor. Avea o soție, asta așa-i, dar nu în pământ la Indianapolis. Avea o soție foarte vie numită Tania, în Borisoglebsk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a murit, a continuat el, am descoperit că spiritul meu nu voia să aleagă decât între două posibilități - sinuciderea sau visurile din tinerețe. Sunt un neghiob bătrân, care a împrumutat visurile unui neghiob tânăr. Mi-am cumpărat niște pânze si vopsele și am venit aici în Greenwich Village. — N-aveți copii? am întrebat eu. — Nici unul, a zis el cu tristețe. În realitate avea trei copii și nouă nepoței. Fiul său mai mare, Ilya, este un celebru expert în rachete. — Singura rubedenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
descoperit ceva ce nu cunoscusem până atunci - am descoperit ce înseamnă un prieten adevărat, mărturisi el. Îmi leg bucuros soarta de-a ta, prietene. Nu mă interesează nimic altceva. Nimic altceva nu mă atrage câtuși de puțin. Cu permisiunea ta, vopselelor mele și mie nu ne-ar plăcea nimic mai mult decât să te putem însoți, indiferent încotro te va duce soarta. Asta... asta da prietenie, am spus eu. — Sper, a zis el. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI NOUĂ ADOLF EICHMANN ȘI CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mine nu mă privește nimic din toate acestea, a declarat el redobândindu-și urbanitatea. — De ce nu? întrebă șeful. — Fiindcă eu sunt pictor, a zis Kraft. Asta e principala mea meserie. — Să nu uiți să-ți iei la închisoare cutia cu vopsele, a spus șeful și și-a îndreptat atenția spre Resi. Dumneata, desigur, ești Resi Noth, a spus el. — Da, a zis ea. — Ți-a plăcut scurta ședere în țara noastră? o întrebă el. — Ce trebuie să spun? a replicat Resi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cu șobolani fusese smulsă din balamale, dispăruse cu totul. În locul ei omul de serviciu bătuse în ținte un cort de-al meu pentru două persoane și peste foaia de cort niște scânduri în zigzag. Pe zigzagul de scânduri scrisese cu vopsea aurie pentru calorifere, care reflecta flacăra de la chibrit: „Înăuntru gol“. Fie cum o fi, cineva smulsese din ținte colțul de jos al foii de cort, făcând mansardei mele o ușă mică, triunghiulară, ca la intrările din colibele indienilor. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Arhipelagul Bonarp, cu vulcanii și atolii! Vezi, Samuel, nu?” Îi plăcea să-l tachineze, știind că lui îi lipsește imaginația și că asemenea manifestări creative îl fascinează și îl uimesc. Așezat pe un scăunel, Samuel amesteca placid în găleata cu vopsea. Albastrul și albul se combinau în spirale grațioase, creând un reconfortant bleu ciel. Când Margareta se va plictisi de varul căzut, va începe să vadă lucruri și în găleată. Anticipând asta, Samuel încerca fără succes să i-o ia înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lucruri și în găleată. Anticipând asta, Samuel încerca fără succes să i-o ia înainte. Ea îl întrebă ceva, el răspunse în doi peri, concentrat pe o gazelă descrisă de două linii sinuoase, care dispăru în secunda următoare. Gazele în vopsea, ce porcărie. Ca și cum i-ar fi ghicit gândul, Margareta se apropie, i se așeză în poală și făcu diverse lucruri drăgălașe, ba o dezmierdare în spatele urechii, ba o mângâiere prin păr - „seriosul meu” - , ba un nas lipit de obrazul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
gardului. Stropii au făcut o boltă și n-am apucat să-mi feresc fața. Mama Mare făcea parte din categoria anacronică a bătrânelor care te întâmpină cu șerbet și apă rece. Avea niște carafe în miniatură, punctate cu bobițe de vopsea roșie pe care îmi plimbam cu plăcere buricele degetelor. Respingea cu un fel de snobism apa minerală, făcând vizite săptămânale la izvorul Sfânta Treime, de unde se aproviziona cu apă pe care o ținea în niște ulcele de lemn parfumat. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sale, să nu afle că eu chiar omorâsem pe cineva la un moment dat. Nu știu de ce, dar simțeam că asta ar fi făcut-o să redevină suspicioasă în ceea ce mă privea. Capitolul șaptetc "Capitolul șapte" Linoleumul de pe coridor și vopseaua jegoasă care se cojea de pe pereți erau un adevărat șoc cultural după cuibușorul confortabil al lui Margery. Reflectând la cât de repede ne obișnuim cu confortul burghez, am pornit-o în jos pe scări ca să mă obișnuiesc din nou cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care îl iau personajele din Minunata lume nouă. Arborele achiote sau bija, cu denumirea științifică Bixia orellana, din semințele căruia se extrage o substanță roșie pe care o foloseau indienii să-și vopsească trupurile, iar azi este întrebuințată la fabricarea vopselelor. Specie de palmier cu lemnul tare. Personajele povestirii Perla a scriitorului american John Steinbeck (1902-1968), Premiu Nobel pentru literatură în 1962. Poliția pădurilor (în engl., în orig.). Textual, Bate-Drumurile. Familie de populații indiene stabilite în America Centrală, originari din Sudul actualului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Când servește o cafea) Nu știu ce-au unii cu noi, Zău așa! -Rea e lumea, soro dragă, Zice dânsa cu dispteț. -Noi mâncăm doar fân din luncă... (Dar cu ochii spre coteț...) K Kilogramele de mere Cu obrajii de vopsele, Vesele și răsfățate, În sacoșă, s-au găsit, Cu cartoful bosumflat, Supărat, În haina lui De culoarea drumului. -Ce ai, mărule, matale? Ori îți plouă în sandale? Dar un morcov furios, Cu mustățile zbârlite, Zice-ncet, cu glasul gros: -Domnișoare
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
ridicând privirea. Am eu soluția, boierule. Hugo era surprins că Gary ascultase. Atunci când primea instrucțiuni, părea să nu asculte niciodată. — Ce ziceți dacă, s-a oferit Gary cu vocea lui straniu chițăită, vopsesc ferestrele copilului în negru? Un strat de vopsea neagră pe dinafară și te asigur, boierule, că n-o să mai vezi absolut nimic. Nu mai ai nevoie de nici o prostie din aia de camuflaj. Hugo l-a privit uluit. —Gary, e o idee excelentă. Apoi s-a întors către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-l mai permitea. Mai târziu, în cursul acelei dimineți, Hugo a arătat unui cuplu în vârstă un bungalow care, în mod incredibil, se numea „Osokozi“. Mai degrabă „Osourât“1, s-a gândit Hugo când a observat inorogii hidoși, pictați cu vopsea maro, care tronau deasupra fiecărui stâlp al porții. În ciuda aspectului și a prețului exorbitant, cuplul părea realmente interesat de proprietate. Bătrânica s-a întors către Hugo cu niște ochi apoși, dar încrezători. Dacă ați fi în locul nostru, credeți că dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Te referi la chestia aia cu care vechii celți se pictau ca să-i sperie pe romani? Cum îl ajutase pe Jake treaba asta ca să-și dea seama ce se întâmplase? —Și care se dovedește a fi o alternativă viabilă la vopselele artificiale indigo, care sunt potențial cancerigene, și care sunt folosite acum pentru blugi. Alice s-a încruntat. —Cum? Nu înțeleg? Jake a scotocit în buzunar. —Nici eu n-am înțeles la început, când am găsit chestia asta, a mârâit el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu mai înțelegea nimic. Ce căuta Jake, din toți oamenii de pe pământ, la o prezentare de modă? — Săptămâna Modei din Londra, i-a sărit muștarul bărbatului. Eu și Jess am fost acolo astă-seară ca să susținem folosirea pe scară largă a vopselelor ecologice. — Am înțeles, a șoptit Alice. Și-aici intră în scenă drobușorul. — Da. Și acolo am văzut-o pe muierea aia cu bățul înfipt în fund de la cursul prenatal. Tipa aia, ziarista! Jake a făcut o pauză. Alice a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]