114,044 matches
-
de arhivă și cu argumente de logică perturbatoare În linia bunului simț, a unor realități românești (istorice, politice, geografice, cartografice). Deși departe de țară, actualul cercetător român nu se sfiiește de a fi exact, fără sentimentalisme sau nostalgii când vine vorba de știință. Cu aceeași balanță cântărește contribuțiile străinilor, ca și pe cele românești, În două chestiuni de fond: legionarismul și antisemitismul lui Mircea Eliade. Dacă pentru primul, istoricul culturii Îl justifică În context, fără a-l transforma În cap de
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
fi un arhetip păgân, conceptul de homo religiosus este fundamental pentru știința religiilor”. O afirmație mărturisitoare pe deplin privind trei termeni- naționalism, legionar și antisemitism -, intrați În referințele sale biografice, identificăm În Jurnal, la data de 9 mai 1969. Este vorba despre o conferință a lui Mircea Eliade, ținută la Universitatea La Plata, În Argentina, la cererea unui codeținut de la Închisoarea din Miercurea Ciuc (Dumitru Găzdaru). Cităm (apud Francisc Ion Dworschak): „Găzdaru, ca și ceilalți români din Argentina, a rămas ce fusese
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
avântul ce și l-a luat după 2000 la Începutul cercetării a crescut măsurabil cu profunzimea vocației redescoperite În postura istoricului, a diplomatului de carieră. Știința medicinii i-a fixat lui Francisc Ion Dworschak În mod circular orizontul cercetării -, fiind vorba de un Om, și Încă unul de excepție, cum s-a arătat a fi fost Mircea Eliade la răscruce de timpuri, spații și retorici lingvistice. Cercetătorul canadian s-a impus ca un real analist pentru o cazuistică În care nu
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
Dacă faci rost de brînză, ești invitatul meu."). E important pentru că pe de o parte avem de-a face cu persoane în vîrstă (e impresionantă longevitatea lor) trecute prin mai multe regimuri, democratice și dictatoriale, iar pe de alta, e vorba despre ceea ce remarca și autorul Chipurilor orașului, o separare a sferei publicului de cea a privatului: e permisă orice critică atîta vreme cît ea nu pune în pericol ordinea socială, adică atît timp cît e privată, de unde iluzia unei oarecare
Fețele nevăzute ale Capitalei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15167_a_16492]
-
fapt, lectură comparativă, după cum bine se înțelege. Identificarea tuturor pasajelor care, față de ediția princeps, nu se regăsesc în noua versiune călinesciană. Restabilirea acestora și reproducerea în Addenda I, în măsura în care nu au fost folosite în cuprinsul aceluiași capitol, chiar cînd este vorba de alt context. Semnalarea lor prin paranteze drepte, în cazul că se regăsesc în alte capitole, în intenția de a nu fi nimic pierdut și a legitimării oricărei acțiuni de la sursă. Cu expuneri concentrate, ceea ce nu exclude calitatea de a
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
Călinescu și acele inițiate de Perpessicius. Este atentă la lecțiune, știind că orice oscilare poate avea repercusiuni asupra înțelesului; își pune problema ortografiei lucrării, în general, și a modului cum își ortografiază Eminescu unele cuvinte, pentru "frumusețea lui formală", este vorba de inefabilul stilului eminescian; consideră obligatorie "justificarea etimologică". Dar ea își depășește excelentul punct de pornire, cînd analizează judicios problema capitolului pierdut, cuprinzînd analiza poemelor Fata din grădina de aur și Luceafărul, cînd semnalează capitolul Teme romantice, ca un capitol
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
și funcționalitatea. De fapt, în română este complicat întregul sistem specific al politeții la persoana a III-a, în care mulțimea formelor paralele permite oscilații, specializări, pierderi. Gramatica Academiei - care are totuși aproape 40 de ani, nu puțini cînd este vorba de acțiunea tendințelor limbii moderne - enumera pur și simplu formele de singular dumneasa (cu genitiv-dativul dumisale), dumnealui și dumneaei și pluralul dumnealor, menționînd și formele refăcute - domnia sa, domnia lui, domnia ei etc. - cu observația că acestea "se mai folosesc astăzi
"Dumneasa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15175_a_16500]
-
ea să mă lepede de la ea// au prin miroasele floarei au/ cu femei tîmplătoriu din scăldătoare// cu dobîndă va să zică/ numai ruinuri în pîntece". Amorul se topește în sexual, inefabilul trece spre kitsch și carnaval: "la femei vițel vrednic în turmă/ vorbe de prunc bălegam după pohtă/ cu cine-o fi mă spălam/ că ospătasem înlăuntrul ei", "te respectă lumea/ te-ndrăgostești la fabrică/ la intrare/ e criminala prietenei lu' iedera". Pe direcția ultimului Bacovia (fragmentele disparate ale lumii, discursul care nu
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
confortul, de care vorbeam, nu la acest tip primitiv de comportament se referă... Și De Sanctis conchide: Din orice scriitor moare ceva. Și din Machiavelli a murit ceva: acea parte a operii prin care își căpătase o tristă celebritate. Este vorba de partea cea mai grosolană, de zgura socotită de obicei drept partea cea mai vie a operei lui, atât de vie, încât a fost numită machiavelism... Se poate vorbi, așadar, de un cinism de stirpe nobilă, care totuși să nu
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
încearcă o privire în egală măsură din interior și din exteior. Există un "consens" interesant în exemplele pe care și le aleg primii doi pentru a ilustra unitatea culturală a zonei, surprinzător dacă ținem seama de faptul că nu e vorba de o analiză a locurilor comune ale discursului despre Balcanii pitorești, ci despre aspecte care în principiu sînt descrise ca particularități specifice fiecărei etnii în parte, cum ar fi bucătăria. A primi balcanitatea ca o insultă sau ca un compliment
O revistă europeană despre Balcani by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15189_a_16514]
-
în toate și în cele mai diferite peisaje ale vieții noastre." Și în alte capitole - chiar dacă nu atît de pregnant - inserțiile (auto)biografice se grefează pe o anumită încredere în forța scriiturii de a seduce, fie că este sau nu vorba de ficțiune, pe virtutea esențială a literaturii de a depăși granița dintre real și imaginar, și în cele din urmă de a cîștiga pariul cu istoria (reală). Într-adevăr, citind aceste pagini despre Rabelais, Balzac, Flaubert, Zola sau Dumas-père, despre
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
aulă academică și atît. Dar iată că sînt semne că lucrurile se dezmorțesc și în această zonă. Dan Grădinaru este profesor, autor de manuale, a scris proză și eseu și ni se spune în postfața monografiei despre care va fi vorba în continuare că pregătește o istorie a literaturii române. Fără să fie o figură mediatizată a lumii culturale, Dan Grădinaru pare să fie dintre aceia care lucrează în tăcere, dar adînc, cu atacuri și reinterpretări în chiar zonele tari ale
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
Celelalte manifestă o evidentă predilecție spre genul parabolă, uneori cu reușite reale (Spiritul de hoardă, o legendă grefată pe "deconstrirea " unei sintagme- catacreză) sau bizara proză Testul, kafkiană și grotescă, relatată cu un ton egal, rece, de "grad zero". E vorba de examenul ginecologic al unui hermafrodit, despre care aflăm abia în final că e astfel, și în momentul în care cititorul află acest lucru, Igor devine femeie, printr-o metamorfoză în chiar momentul cunoașterii. Este și o schimbare unică, la
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
C. Rogozanu Troica amintirilor. Sub patru regi este un volum de memorii ale unui aristocrat român: Gh. Jurgea-Negrilești. Nu veți găsi aici nici mari dezvăluiri, nici un personaj politic sau cultural ca nimeni altul, uitat și recuperat. Este vorba mai ales de o viață apusă, cea interbelică, de o anume atitudine, cea aristocrată, de o anume scriitură, cea a rememorării calme, senine în ciuda nebuniei timpurilor. Prefața cărții este extrem de importantă - Constantin Țoiu ne introduce tocmai în această atmosferă a
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
în special americane (vezi capitolul "în America, Freud a murit") - de a i se reproșa caracterul costisitor sub raport de timp și de bani, i se alătură azi sancțiuni care țin de o așa-zisă impostură științifică a ei. Este vorba despre ascuțirea unui conflict mai vechi între științele exacte și cele umane. Caracterul neinfirmabil sau neverificabil al adevărurilor psihanalitice ar pune-o sub semnul îndoielii la o abordare mai riguroasă. Pare incredibil că după o sută de ani Freud este
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
bine fac, căci sînt agramați) și care cîștigă totuși cît trei-patru profesori universitari la un loc. Și ei sînt curtați, ca și oamenii de afaceri, măcar atîta timp cît ocupă un scaun la Senat sau la Camera Deputaților, scaun care, vorba lui Moisil, e pe măsura șezutului tuturor (deosebirea între oameni fiind la "măsura" capului). În schimb, există hulita categorie a autorilor de manuale. Aceștia nu sînt nici o clipă "controversați", sînt, de la început, inși venali, cu intenții dubioase și care - cumplit
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
părinți, le interzice, practic, o investiție avantajoasă și liberă, dar nu dă nici un ajutor pentru liceu: nici profesorilor, nici elevilor, nici editorilor, nici autorilor. Cînd ies profesorii sau studenții în stradă, guvernanții se plîng că nu sînt bani. Cînd e vorba de Catedrala mîntuirii neamului, de sosirea lui Lou Bega la București sau de Dracula Park, miliardele curg. Nimeni dintre cei de la putere nu pare să vadă că adevărata catedrală a mîntuirii neamului este școala. Mă întreb de ce Ministerul și guvernul
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
spaniolă și italiană, se întinde un domeniu al unui soi de compensație moral-geografică, sub un olimpic senin goethean. Iată că apare însă un bard ce nu ezită a-și asuma cu semeție Nordul: sătmăreanul George Vulturescu. Să precizăm că e vorba în stihurile d-sale de un Nord postmitologic, consecință a ceea ce s-a numit, ușor prețios, explozia mitosferei. Așadar de o viziune amestecată, de o babilonie (Nordul e pus a vorbi în mai multe limbi!) în care simbolurile se întrepătrund
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
Doar printr-o scrutare analitică putem discerne în masa acestor imagini învălmășite, bolborosind de sensuri obscure și nu o dată contradictorii, ce nu mai aspiră la o coerență resimțită drept factice, cele două repere consacrate ale Septentrionului abordat. Mai întîi e vorba de acel Nord înfiorător al Vechiului Testament. Adică de un lăcaș al Răului satanic și al ispitei, izvor al unui uragan nimicitor pe care-l circumscrie verbul vaticinar al lui Ieremia: "De la miazănoapte se va deschide nenorocire asupra tuturor locuitorilor
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
concepția noastră de astăzi despre om, societate, istorie, politică, ca și cum legislația noastră în privința drepturilor omului ar fi existat, cu aceeași relevanță cu trei sferturi de veac mai devreme. Numesc acest fel de a proceda scoatere din context. Și nu e vorba că ideologia fascistă a tinerilor Eliade și Cioran ar putea fi justificată. Nu poate fi. E vorba de cum o explicăm într-o carte de istorie care n-ar trebui să ignore contextul în care ea s-a născut și s-
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
existat, cu aceeași relevanță cu trei sferturi de veac mai devreme. Numesc acest fel de a proceda scoatere din context. Și nu e vorba că ideologia fascistă a tinerilor Eliade și Cioran ar putea fi justificată. Nu poate fi. E vorba de cum o explicăm într-o carte de istorie care n-ar trebui să ignore contextul în care ea s-a născut și s-a manifestat. Istoria nu se ocupă cu justificabilul sau cu contrariul lui, nici cu justiția. Ci cu
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
sărăcie de care aveau parte cei mai mulți dintre români. Dar, mai constată editorialista, nostalgiile unora au, desigur, undeva, o zonă de adevăr. Și nu le poți cere oamenilor să nu se mai gîndească la acel strop de adevăr, pentru că, oricum, e vorba despre o generație care nu mai poate modifica mersul actual al României." Iulia Roșca e de părere că întrebarea din titlul editorialului ei ar trebui să și-o pună "distinșii politicieni la fiecare sfîrșit de an". Citez concluzia acestui editorial
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15184_a_16509]
-
în nr. 3018 al ziarului pe care îl conduce, avem dovada că nu este adevărat. Mai mult, prezentăm adeverința eliberată de Ioana Maria Vlas, prin care se atestă că Sorin Ovidiu Vîntu deținea 125.000 de unități la FNI." Fiind vorba de còpii, nu de acte originale, Cronicarul își pune întrebarea: un set de asemenea còpii n-a ajuns și la Poliția română al cărei șef s-a supărat pe presă? Sau generalul Sandu s-a molipsit de la ministrul Apărării care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15184_a_16509]
-
și anume cu "traducerea în viață" a unui cunoscut vers arghezian: dacă, după '90, majoritatea gazetarilor care se ocupă de cultură, de pildă, au transformat subit și, de bună seamă, pentru-ntîia oară,/ plugu-n condei/ și brazda-n călimară? Nu-i vorba, că prin plug putem subînțelege orice unealtă anterioară, iar prin brazdă orice alt material.
Opinia și Informația by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15199_a_16524]
-
direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză, în spațiul scenografic gîndit memorabil de Adriana Grand. Doar după cîteva luni, am plecat într-o seară, din nou, către o altă întîlnire cu Ionesco, intermediată de aceeași echipă de artiști. Este vorba despre Regele moare, în traducerea lui Dan C. Mihăilescu, una dintre cele mai frumoase (și dificile, totodată) piese ale dramaturgului. Din perspectiva mea, desigur. Amplasat într-un loc anume transformat și creat parcă pentru a găzdui povestea, spectacolul recent al
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]