2,152 matches
-
răspuns acesta. - Cine îți scrie bilețelele? a întrebat fata cea băgăcioasă. - Nu sunt scrise, sunt tipărite. Pleellii - pleellii - li. - Poate le-ai cumpărat de la un catolic sau le-ai amestecat cu răvașele catolice? - Șoricel nimic nu amestecat niciodat', a răspuns vrăjitorul, cu un aer trufaș. Trulilu-lu, truliu-lu-lulu! - Lasă-ne cu trulilulu-ul tău! a strigat una dintre fete. Cum îndrăznești să te descotorosești de bilețelele tale păgâne prin fiicele lui Israel? - Îmi vreau cei doi cenți înapoi! a spus o altă fată
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Trulilu-lu, truliu-lu-lulu! - Lasă-ne cu trulilulu-ul tău! a strigat una dintre fete. Cum îndrăznești să te descotorosești de bilețelele tale păgâne prin fiicele lui Israel? - Îmi vreau cei doi cenți înapoi! a spus o altă fată cu furie. - Și eu! Vrăjitorul și-a pus pe umeri încărcătura - orgă, șoareci, papagali, răvașe și restul, și a dispărut. - Asta e! Ducă-se învârtindu-se, a strigat după el precupeața. Acum o să facem niște afaceri în cinstea sărbătorii. - Morcovi, morcovi. Pește, pește viu ("Pillelu
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în dezvoltare care susțineau că ofereau relatări ale lumii fenomenale. Astfel de relatări includ: "în afara județelor Suffolk și Essex, unde a plouat cu fân pe o distanță de șase sau șapte mile" în 1583; "viața păcătoasă a doctorului Fian, un vrăjitor faimos care a fost ars pe rug în Edinburg în luna ianuarie" în 1591; "despre un monstru impresionant născut în orașul Addlington" în 1613; "o relatare adevărată despre apariția Omului-Pește" în 1642; și în final, în 1653, "o sirenă perfectă
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
negri ai cerului, prin roiurile de stele, prin ploaia de raze până ce ajunserăm în lună. Călătoria noastră nu fuse decât o sărutare lungă (Umbra mea Eminescu: 2011, II, 263). (h7c) În vremea cârmuirii lui Chjou Mu-wang, a venit un mag vrăjitor dintr-o țară depărtată de la apus. După oarecare vreme, vrăjitorul l-a poftit pe prinț să facă o plimbare împreună cu dânsul. Prințul l-a apucat pe mag de mânecă și amândoi s-au înălțat până în miezul cerului, iar acolo s-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
raze până ce ajunserăm în lună. Călătoria noastră nu fuse decât o sărutare lungă (Umbra mea Eminescu: 2011, II, 263). (h7c) În vremea cârmuirii lui Chjou Mu-wang, a venit un mag vrăjitor dintr-o țară depărtată de la apus. După oarecare vreme, vrăjitorul l-a poftit pe prinț să facă o plimbare împreună cu dânsul. Prințul l-a apucat pe mag de mânecă și amândoi s-au înălțat până în miezul cerului, iar acolo s-au oprit. După aceea au pornit spre palatul magului. El
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de aceleași lucruri ca și adulții. Cărți prezentate: Porcul mare; Războiul nasturilor; Un cartof din aur masiv. (12) [P12] Cărți pentru copii în care eroul nu este nici măcar personaj dintr-o serie televizată, [P12'] asta nu se poate. Cărți prezentate: Vrăjitorul muntelui de foc; Porțile de dincolo; Căruțașul morții (Dumneavoastră sînteți eroul acestor cărți). (13) [P13] Mai devreme sau mai tîrziu, copilul trebuie neapărat să descopere [P13'] că există și alți oameni mari în afară de tatăl său. Cărți prezentate: Dumnezeu; Mozart; Picasso
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
acesta se află de obicei într-o situație de inferioritate (este sărac, de nivel social inferior, considerat prea puțin inteligent, cel mai mic dintre frați și disprețuit de aceștia). El reușește însă să treacă de obstacolele cele mai variate: fantome, vrăjitori și zâne rele, dragoni și animale feroce. Tema romanului familial apare adesea în basme. Copii de sânge regesc sunt furați, apoi găsiți de oameni simpli și abia mai târziu își descoperă adevărații părinți. Tovarășul imaginar este de obicei un animal
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
acestea, dacă vrem să putem numi noua legătură socială în gestație. Pe scurt, închiderea în eul mărunt, constitutiv al carapacei moderne, și-a pierdut actualitatea. Într-un mod imaginat, visătorul etnolog C. Castaneda spune o frumoasă poveste în acest sens. "Vrăjitorii afirmă că suntem într-o bulă. Este o bulă în care suntem puși de la naștere. La început bula este deschisă, apoi începe să se închidă, până ce suntem închiși ermetic în ea"66. Și continuă povestind cum trăim toată viața noastră
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
să debiteze cuvinte și propoziții fără sens, că foarte multă lume suportă cu smerenie să fie vrăjită, să fie escrocată de bani și că mânuirea "limbii de lemn" a fost și rămâne în continuare o artă, desigur, fără suport deontologic. Vrăjitori, ghicitoare, magicieni au existat din vremuri îndepărtate, preistorice. Din păcate, tot de atunci se fac eforturi ca oamenilor să li se adreseze vorbe cu rost, ca acest rost să poată fi tezaurizat și lăsat spre folosire peste generații. Din activitatea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
distanță de problematica omului concret, cuvintele respective își păstrează din însemnătatea magică, doar pe cea de decor. La o observație puțin mai atentă, se poate constata cum dascălii doar cu numele își construiesc, cu ajutorul cuvintelor, o aură similară celei de vrăjitori, pentru ca, în momentul următor, să facă din catedra lor o feudă pe care să o apere inițiind practici inchizitoriale, unde categoria de recunoștință se aplică doar la persoana întâi. Dascălii de acest fel pot fi întâlniți începând de la ciclul primar
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
orice decizie sau aviz psihologic de astăzi se află inclus un cuantum cât de mic de autoritate academică. Istoric, tot în această fărâmă se află inclusă o mică parte din ceea ce, anterior, a fost doar cauza profesională a unui șaman vrăjitor, a trimisului unui Atotputernic și a puterilor sale divine, a unui spiritualist ocult, etc.; exagerată ar fi, abia, aprecierea că psihologia, în aplicațiile sale asupra conștiinței și destinelor oamenilor, poate face abstracție de acest trecut, că psihologului îi sunt străine
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în amfiteatru până la sfârșitul cursului, când voi merge cu adevărul până la capăt și le voi spune că, în același oraș Leipzig, declarat ca loc de naștere al psihologiei științifice, se află expusă și statuia impunătoare a muzicianului J.S. Bach, un vrăjitor fără seamăn al muzicii, imortalizat într-o postură de loc stimulativă, cu buzunarele goale, așa sărac cum a murit 11. N-am alt argument de partea mea decât pe cel al sacrificiului pe care aflarea adevărului sau atingerea înaltelor performanțe
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
sticlă (1979), Extaze (1983), Brocarturi și pănură (1988), Pod în Balcani (1999), Ca o rană cunoașterea (2001). Proza sa e reprezentată de romanele Soarele la miezul nopții (1978; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj), Zile în cuibul păsării (1980), Vânătoare de vrăjitori (1986) și Corinda (1988). Incidental a cochetat cu teatrul, una dintre piesele sale închinată lui Horea, Execuția se repetă, fiind jucată în 1984 pe scena Naționalului clujean, iar un volum de piese pentru copii, Poveste despre pământul țării, apărând în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
suferință și rezistență activă. Exponențială pentru acest destin este soarta familiei Corinda, a cărei istorie autorul o reia din mai multe unghiuri de vedere, ca într-un fel de saga: Soarele la miezul nopții, Zile în cuibul păsării, Vânătoare de vrăjitori și, în fine, Corinda, care adună toate demersurile într-un edificiu narativ fastuos și solid. Se contopește aici materia a cinci confesiuni diferite privind soarta unei vechi familii, aflată de multe veacuri la fruntariile unor încercări dramatice. Povestea familiei Corinda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
1977; Mitologii critice, București, 1978; Soarele la miezul nopții, București, 1978; Poveste despre pământul țării, Cluj-Napoca, 1979; Templul de sticlă, Cluj-Napoca, 1979; Zile în cuibul păsării, București, 1980; Pe urmele lui Lucian Blaga, București, 1982; Extaze, București, 1983; Vânătoare de vrăjitori, București, 1986; Brocarturi și pănură, Cluj-Napoca, 1988; Corinda, București, 1988; Das Testament des lezten Grafen, Hildesheim-Zürich- New York, 1988; Pod în Balcani, Chișinău, 1999; Ca o rană cunoașterea, pref. Dumitru Micu, Cluj-Napoca, 2001; Turnul de fildeș, București, 2003. Ediții, antologii: Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
48; Domițian Cesereanu, „Pe urmele lui Lucian Blaga”, TR, 1982, 34; Constantin Cubleșan, „Extaze”, TR, 1984, 28; Tașcu, Poezia, 223-227; Valentin Tașcu, Mărturia istoriei recente,TR, 1986, 18; Ion Lungu, Un ciclu romanesc, RL, 1986, 27; Mihai Ungheanu, „Vânătoare de vrăjitori”, LCF, 1986, 29; Val Condurache, Alte glasuri, alte încăperi, CL, 1986, 7; Ion Pop, Regula jocului, ST, 1986, 7; Ioan Holban, Spre ficțiune, fereastra realității, CRC, 1986, 31; Mircea Ghițulescu, O nouă piesă despre Horea, TR, 1986, 49; Marian Vasile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
răului. Omul era condamnat încă de la început. [...] Din propria sa voință, el s-a pus în slujba ruinei. Istoria, izvorîtă din timp și din mișcare, e condamnată la autodistrugere". Dar un rău la care contribuie numaidecît și omul, asemenea ucenicului vrăjitor: Omul va pierii prin geniul său. Orice forță pe care o declanșează îi dăunează. E un animal care a trădat: istoria e pedeapsa lui. Chiar și binele e un rău"142. Privind dinspre locul de unde nu era prea impresionat de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
construită pentru figuri mitice și istorice precum Orfeu, Pitagora, Socrate, Porfirius, Raymundus Lullus, Paracelsus și Pico della Mirandola, cărora le erau alăturați și „nevăzuții”. Dar efectul a fost invers decât cel scontat. Parizienii credeau în zvonul că „invizibilii” ar fi „vrăjitori” - și Naudé nu a făcut altceva decât să-l confirme. Astfel încât, când s-a întors la Paris, Descartes s-a pomenit într-un ocean de suspiciune. Ce făcuse el oare în timpul peregrinărilor sale prin Moravia, Boemia, Silezia? Nu cumva aderase
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
iraționali. Tabel comparativ al credințelor în câteva țări occidentale (în procente) Media a 59 de sondaje din anii 2000 (adaptare după Jean Quellette, Le palmarès des crojances, site-ul Libre pensée1) Statele Unite Canada Marea Britanie Franța Dumnezeu 86 81 56 56 Vrăjitori - - 63 Tămăduitori - - 40 54 Telepatie 51 66 42 Îngeri 78 61 26 32 Diavol 69 48 25 27 Astrologie 31 45 - 35 Clarviziune 32 51 34 20 OZN-uri, extratereștri 48 - - 18 Fantome 51 38 38 13 Spiritism 28 27
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
cu Andrei Ivanovschi); V.G. Korolenko, Muzicantul orb, București, 1951 (în colaborare cu Isabella Dumbravă), Opere alese, București, 1953; A. S. Pușkin, Poezii, București, 1953, Povestea pescarului și a peștișorului, București, 1954; L.N. Tolstoi, După bal, București, 1953; Thomas Mann, Mario și vrăjitorul, pref. Alfred Margul Sperber, București, [1955], Lotte la Weimar, București, 1964, Moartea la Veneția, pref. Eugen Schileru, București, 1965 (în colaborare cu Lazăr Iliescu); Friedrich Schiller, Don Carlos, infante de Spania, București, 1955; Jules Vallès, Jacques Vingtras, I-III, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
1994, p. 45. 203 " Situația omului în lume, din orice unghi am considera-o, se exprimă totdeauna prin cuvinte-cheie care conțin ideea de legare-înlănțuire, atașare. În plan magic, omul se slujește de noduri-amulete ca să se apere de legăturile demonilor și vrăjitorilor; în plan religios, el se simte legat de Dumnezeu, prins de lațul lui; dar și moartea îl leagă în mod concret, corpul neînsuflețit este legat de sfori sau metaforic demonii leagă sufletul defunctului (...) Pretutindeni, țelul comun al omului este să
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
mai curând repugnantă, comportamentul se dovedește primitiv, uneori de-a dreptul grobian, iar caracterul - dubios. Ana vede în Ara un avatar al perechii ei ideale eterne, o reîncarnare a Marelui Preot, a Pontifului, cunoscut undeva în Africa, ori a Marelui Vrăjitor din Tibet, și crede că, neputându-se uni în trecutele lor vieți, aveau să devină soți în cea de acum, cu șanse de accedere, prin iubire, la absolut. Cu o nevastă în America, Ara își exercită nestingherit calitatea de amant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
în arta paleolitică vreo 55 de figurări de oameni îmbrăcați în piei, de multe ori în poziție de dans24. Este vorba, de altfel, de un comportament ritual specific populațiilor contemporane de vânători. Abatele Breuil a făcut celebră gravura numită "Marele Vrăjitor" din peștera Trois Freres, gravură incizată pe peretele peșterii și măsurând 75 centimetri înălțime. Desenul lui Breuil îl arată pe "Vrăjitor" cu un cap de cerb purtând mari ramuri de coarne, dar cu față de bufniță, urechi de lup și o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de altfel, de un comportament ritual specific populațiilor contemporane de vânători. Abatele Breuil a făcut celebră gravura numită "Marele Vrăjitor" din peștera Trois Freres, gravură incizată pe peretele peșterii și măsurând 75 centimetri înălțime. Desenul lui Breuil îl arată pe "Vrăjitor" cu un cap de cerb purtând mari ramuri de coarne, dar cu față de bufniță, urechi de lup și o barbă de capră sălbatică. Brațele sale se termină cu gheare de urs și o lungă coadă de cal îi atârnă la
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Breuil 25. Se poate ca anumite detalii să fi fost deteriorate din momentul descoperirii gravurii (de exemplu, ramura a doua), dar nu este exclus ca abatele Breuil să fi executat slab crochiul său. Așa cum îl vedem în fotografiile recente, "Marele Vrăjitor" este mai puțin impresionant. Totuși, el poate fi interpretat ca un "Stăpân al Animalelor" sau un vrăjitor care îl personifică. De altfel, pe o placă de ardezie gravată din Lourdes se distinge un om înfășurat într-o piele de cerb
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]