2,375 matches
-
născut în exil”, „Cuvântul românesc”, 1978, 29; Mihai Cismărescu, Din activitatea scriitorului Vintilă Horia, „Revista scriitorilor români”, 1978, 15; Ovidiu Vuia, „La Septième lettre”, „Cuvântul românesc”, 1980, 47; Ovidiu Vuia, „Une Femme pour l’Apocalypse”, „Cuvântul românesc”, 1980, 48; Ovidiu Vuia, Vintilă Horia. Artă și gândire, „Cuvântul românesc”, 1980, 50; Horia Stamatu, „Introducción a la literatura del siglo XX”, „Limite”, 1980, 30-31; Sanda Stolojan, „Dumnezeu s-a născut în exil”, „Cuvântul românesc”, 1982, 76; Horia Stamatu, „Viitor petrecut”, „Cuvântul românesc”, 1982
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
Erosul, dominant în poemele de-acum, se înfățișează sub varii motive incantatorii, într-un metaforism concentrat până la esență. Solaritatea registrului liric, neexcluzând dialogul cu nocturnul, este tulburată de obsesia acvaticului, care devine esențială: „Atât de singur/ Încât/ Golul din jur/ Vuiește ca marea// Numai pustiul din mine/ Îi răspunde/ Plângând” (Singur). Sensul discursului poetic este surprinderea palpitului interior al ființei într-o lume a ideilor, a chintesențelor, în care acesta se regăsește în alte și alte ipostaze și metamorfoze. „Istovirea”, „putrezirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
le ascundem de alții, de noi Înșine! - este această „pierdere a singurătății”, fuga de singurătate cu orice prilej și, dacă nu se ivesc prilejuri, le inventăm cu o febrilitate și ingeniozitate remarcabile. Afundându-ne În vacarmul unei lumi ce zbârnâie, vuiește și ne asurzește - se pare, binefăcător! - cu o unică și extrem de performantă capacitate de destrucție a vieții intime; și a celei mai intime: singurătatea gândurilor, a eului, a reculegerii, a regăsirii de sine, a meditației contemplative, a lecturii, a amintirilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în aer liber a secției de la Cluj a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, în 1928, prima instituție de acest fel din țară. La inaugurarea acestuia, Lapedatu a evidențiat inițiativa unui grup de oameni de cultură, printre care și Sextil Pușcariu, R. Vuia, care înțelegeau nevoia de a conserva prin mijloace potrivite, imaginea satului românesc tradițional 52. În același an, Lapedatu a luat măsuri de îndreptare a Pinacotecii Naționale, dispunând întocmirea primului inventar. A înființat și Comisia pentru achiziționarea operelor de artă53. Concomitent
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
bujor Și cum stau și îl privesc, lacrime fierbinți pornesc Și se scurg în jos potop , peste fier de târnăcop. Plânge-l mamă, plânge-l tată, că nu-l mai vezi niciodată, Plânge mândra și-l jelește, plânge satu de vuiește. Plânge, plânge mândru soare, prin pădure căprioare, C-așa i-o fost dat să moară lui Budac din Cârțișoară. Povestea budacilor, care se împletește indestructibil cu a satului Cârțișoara, ca a atâtor altor familii așezate aci odată sau poate înaintea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
netulburată, o tăcere cu urechea ciulită. Propozițiile vorbesc și ascultă atent totodată, iar când le citesc mă transportă în proximitatea aproape insuportabilă a faptelor. Hanna Krall ne refuză orice comentariu, comprimarea și montajul faptelor creează o imediatețe neînduplecată care-ți vuiește în cap. Realitățile pe care le documentează par a se povesti de la sine. Dar ține de înzestrarea strălucită a Hannei Krall să se abțină de la orice comentariu și totuși să intervină invizibil, rămânând prezentă îndărătul fiecărei propoziții. O literaturizare imperioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
blamat cu vehemență (la cererea Moscovei). Mulți cărturari au avut de suferit pentru că nu s-au «debarasat» de naționalism și încă mai susțineau că Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Traian Vuia erau personalități care au marcat în bine istoria românilor.” Minoritățile naționale au avut și ele de suferit: „După măsurile coercitive luate împotriva minorității germane în 1945 (circa 100.000 150.000 de sași și șvabi luați la muncă forțată în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lor; ziua făceau vânaturi, sara stăteau la masă cu lăutari care le cântau pe gâtul scripcei cântece de cele lungi bătrânești ce-i gâdileau la inimă, și așa o duceau într-o petrecere până-n iarnă de la moșie la moșie, de vuiau satele și pădurile de cheful boieresc. Erau primitive, barbare, dacă vreți acele vremi, pe când pentru câțiva stupi de miere se cumpăra o moșie, pe când fiecare își făcea numai atâta semănătură cât îi trebuia pentru casă, iar restul pământului era acoperit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de urgență privind unele mize importante pentru cultura românească sau universală. În eminescologie, bunăoară, s-a ivit problema revizuirii biografiei ultimelor șase ani de viață ai poetului. Au existat și există încă opoziții înverșunate. Dar contribuțiile mele, ale regretatului Ovidiu Vuia, ale lui Nicolae Georgescu, D. Vatamaniuc, Constantin Barbu, Ion Filipciuc, Călin L. Cernăianu au reușit să aducă suficiente probe pentru a spulbera mistificările istoriei literare de până acum. Pe cei câțiva eminescologi nonconformiști ne mai apropie și alte priorități, cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de natură melancolică, declanșator atât al unor imagini-poveste: La glasu-i asculta el ca basme triste, dulci/ Părea că vede zâne cu păr de aur roș -, cât și al unora quasirealiste: În lacu-adânc și neted, în mijlocul de lunce,/ [...] trestia cea naltă vuind de vânt mai tare/ [...] Când rețele din codru pe creții apei clare,/ Scăldându-se prin papuri lăsau pe valuri fulgi 174. Permanența vie a suferinței, dusă de undele timpului până la maturitate, se manifestă pregnant într-un florilegiu stilizat cu numele-pecete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
noastre naționale. Cu aceste gânduri de Încheiere a Încercării mele stângace de a vă reda câteva impresii de concediu, Îmi revin În memorie cuvintele D-rului Petru Groza rostite Într-o ședință la Academie, cu prilejul unei comemorări a lui Traian Vuia: „Tăria unui popor nu constă numai În grâu și cherestea ci În valorile artistice și culturale pe care acel popor le-a creat” (deși din memorie, asta este esența celor spuse). Revenind acum la altă ordine de idei, de gânduri
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
dezbărată de prejudecăți”. D. publică poezii de Radu Gyr, Virgil Gheorghiu, Teodor Scarlat, Yvonne Rossignon, Petre Păscu, Virgil Carianopol, Sergiu Ludescu, Const. Sălcia, Gh. Moțiu, P. Severin, Ovidiu Constant. Ștefan Dan realizează câteva traduceri din Rimbaud, Marcel Olinescu și Tiberiu Vuia semnează proza scurtă, iar Ovidiu Constant publică un fragment de român. Miron Constantinescu apare în postura de cronicar literar, analizând cărți de Camil Baltzar, Mihail Ilovici, Ury Benador, Horia Stamatu. Rubrică „Glose” recoltează informații din lumea literară și artistică. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286894_a_288223]
-
județene sau districtuale. Ca reprezentanți Îndreptățiți ai maselor românești, participă la adunările populare din localitățile rurale, Îndrumă activitățile sătenilor pentru Înființarea Consiliilor și Gărzilor Naționale locale, le călăuzesc pașii pentru exprimarea fermă a voinței de unitate națională. Gh. Neamțu, Iuliu Vuia, dr. Alex. Morariu, profesorul Grecu etc. au luat parte la adunările naționale din Rudăria, CÎrpa, Buchin, Obreja, Iaz, Ruieni, Borlova, VÎrciorova, Rugi, Vălișoara etc., au un rol important În organizarea țăranilor români și rezolvarea unor probleme financiare, de aprovizionare, administrative
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Florin FÎnaru () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93539]
-
dăruirea arătată cauzei unității poporului nostru amintim pe Învățătorii și profesorii: Ion Vidu, Vasile Mircu, Valeriu Sas, Virgil Luca, dr. Victor BÎrlea, dr. Iosif Popovici, toți din Lugoj, Teodor Bucurescu (Comloșu Mare), Constantin Mihaiu (Ohaba Forgaci), Iosif Ciorogariu ( Chișoda), Iuliu Vuia și Vasile Bogoi din Timișoara, Ștefan Vulpe (Giulvăz), Iosif Chișu (Cerneteaz), George Caba (Moșnița), Ioan Alexandrescu (Vărădia), George Neamțu, Elena Biju, Iosif Olariu, Moise Ienciu, Alex. Buțiu din Caransebeș, Ioan Marilă (Reșița), Iosif Miclău (Bocșa) etc. Acestora li se adaugă
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Florin FÎnaru () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93539]
-
cu mama lui când era tânără și acel băiat cu părul negru și ochi cenușii care nu avea astâmpăr și care începuse să se joace vesel cu mingea pe nisipul umed? Deși sunt la câțiva metri de el și marea vuiește acum destul de tare, Eduard îi aude vorbind. — Nu vrei să rămâi cu mine la mare? îl îmbie femeia pe băiat. Copilul se joacă pe plajă cu mingea. E bronzat și se agită în truna. în mod straniu, Eduard simte tot
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mare pe timp de furtună. Eduard se apropie mai mult de țărm, încruntat. De ce ești așa de agitată? întrebă el marea, în gând. Parcă te sperie ceva! Tocmai pe tine, care nu te sperii așa ușor! Marea nu îi răspunse. Vuia spasmodic. Atunci simți că îl bate pe umăr cineva și se întoarse nedu merit. Nu auzise pași. — Anda? rosti el uimit, necrezându-și ochilor. Ce cauți aici? Ai venit singură? Cum de m-ai găsit? Anda începu să râdă, cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cum, ajunse de lună, strălucesc asupra maselor întunecoase vârfurile turnurilor și pânzele de la corăbii pe râu. Și cu toate acestea centrul acestui tablou ești tu! tu! tu!... Nu s-aude nimic... decât departe-n vro grădină privighetoarea și s-aude vuind încet o roata de apă. Și tu privești tăcută și nevinovată asupra acestei lumi... Trandafirii înfloresc pe fața ta... Tu, regină a sufletelor, nu ești curată ca izvorul? mlădioasă ca chiparosul? dulce ca filomela? tânără ca luna plină, copilăroasă ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cum, întunecate * de lună, strălucesc asupra maselor întunecoase vârfurile turnurilor și pânzele de la corăbii pe râu. Și cu toate acestea centrul astui tablou ești tu! tu! tu... nu s-aude nimic, departe-n vo grădină cântă privighetoarea și s-aude vuind încet o roată de apă... și tu, floarea curățeniei, privești tăcută și inocentă asupra acestei lumi... rozele înfloresc pe fața ta, strălucesc mărgăritarii în gura ta... tu, regină a sufletelor,... nu ești tu curată ca izvorul, mlădioasă ca chiparosul, dulce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ajunse de lună, strălucesc asupra maselor întunecoase vârfurile turnurilor și pânzele de la corăbii pe râu. Și cu toate acestea centrul acestui tablou ești tu! tu! tu!... Nu s-aude nimic... decât departe-n vro grădină privighitoarea [privighetoarea] și s-aude vuind încet o roată de apă. Și tu privești tăcută și nevinovată asupra acestei lumi... Trandafirii înfloresc pe fața ta... Tu, regină a sufletelor - nu ești curată ca izvorul? mlădioasă ca chiparosul? dulce ca filomela? tânără ca luna plină, copilăroasă ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în pat și apăsai capul afund în perini, cu fața-n jos, abandonîndu-mă cu totul durerei celei mai crude. Cât oi fi stat astfel, în nesimțire mai mult, nu știu... când m-am deșteptat însă era noapte profundă, și orologiul vuia o oră după miezul nopții. Aprinsei lumânarea și, sărind la portretul sfârticat al Sofiei, începui a combina pânza... dar totul era în zadar. Lângă cămin era lemne multe și risipite. Le trântii în sobă și aprinsei un foc cumplit, trăsei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
până ajunsei în poala răcoroasă a munților. De-acolo apucai pe-o pietroasă cărare de munte. Pe câte - un vârf de deal vedeam arzând focuri mari, și oameni împregiur, din fundul codrilor ce-ncongiurau ca o manta neagră - verde umerii munților vuia câte - un bucium durerea lui de aramă; pe lângă alte focuri vedeai pare-că cum joacă fete și flăcăi, iar pin codrii rătăciți fluierau voinicii printre dinți și din frunze câte - o doină adâncă și plină de foc. Astfel treceam înainte alături
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
eu cel dendîi în sală. După mine toți. Câți rămăsese în sală, toți fură măcelăriți. Am luat puștile lor încarcate și, alergând prin camerele largi și luminate ale castelului, am zdrobit tot ce ne ieșea în cale. Din vârful castelului vuia un clopot de alarmă, înăuntru, pocnetele de puști și răcnetele bete și sălbatece ale murinzilor amestecate cu chiuietele bucuroase ale voinicilor noștri. Eu și cu Ioan o apucarăm pe scara cea mare în catul al doilea... Smulsei ușa cea mare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se puse-n ușa cea mare a moarei pe-un pietroi neted ca o bancă și, aprinzîndu-și luleaua, se uita melancolic la răsărirea luceafărului de sară. Eu mă așezai lângă el, înnopta din ce în ce mai mult, când din deodată auzii un bucium vuind cu jale. - Sunt ei! zisei eu sărind în sus și apucând înspre câmp dar uitîndu-mă înapoi cam de la 40 de pași, îmi păru că zăresc în lumina serei un honved care, alături cu sasul, părea a privi împregiur cu mișcări
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de răscolit al căilor. Un munte arunca celuilalt umbra lui, cerul gândea nouri, iar stâncile - pocite schelete de piatră - șuierau coprinse de vânt. Din când în când se rostogolea câte - o piatră, se desprindea câte - o bucată de stâncă și vuia la vale-n jos. Coborârăm muntele și apucarăm prin câmpie până ajunserăm la moară. Moara era închisă, do [a]r cânele deslănțuit urla la lună a pustiu. Voacea lui morție și somnoroasă răsuna departe în aerul nopții. Niță făcu un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la castelul răsărit din rădăcini de munți. Intră în înaltele turle * ca să puie coroana lumei pe fruntea miresei lui - dar întinsă, albă ca o ceară mărmurită, moartă era iubita lui. El nu auzi nimic, nimic - numai valurile sânte ale Gangelui vuiau cu un răsunet depărtat și ironic în urechile lui - își plecă fruntea și zise: "La ce? La ce? " - apoi o apucă-nspre pustii și nimenea n-a mai auzit de el. {EminescuOpVII 278} ARCHAEUS 2269 Netăgăduit că sunt multe lucruri la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]