2,517 matches
-
c. un pronume personal. 4. Precizați părțile de vorbire prin care sunt exprimate subiectele (analiză sintacticomorfologică): Traian Vuia s-a născut lângă Lugoj. El visa să zboare. A construit un aparat de zbor. Noi ne mândrim cu acest înaintaș. Traian Vuia - subiect exprimat prin substantiv propriu, numărul singular; el - subiect exprimat prin pronume personal, persoana a III-a, numărul singular; noi - subiect exprimat prin pronume personal, persoana I, numărul plural. 5. Analizați subiectele din propozițiile (analiză morfologico-sintactică): a. Nică a cules
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
cum pe bună dreptate a observat Damon 122, de vreme ce Blake anunță în Milton că: "În Bowlahoola stau Nicovalele lui Los și vîjîie Cuptoarele-i; Și bat Ciocanele tunînd și Foalele puternic sufla, Vii și mișcîndu-se, jelindu-se, -ntristîndu-se și necurmat vuind. Și Bowlahoola simte prin toate-a' ei portaluri, măcar că temelia stîlpilor Și a porticelor îi e prea trainica spre-a tremura de frică-n față Vajnicului braț al muritorilor ori al nemuritorilor: și dulci alinătoare flaute, În armonie cu grozavnicele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
porțile-i frumoase. Emanația statu naintea Porților lui Enitharmon, 560 Plîngînd; Fiicele lui Beula tăcute la Intrări Îi pregătiră-un așternut pe care Enitharmon nu-l știa; aici se odihni Ierusalim în dulce somn, cu cîntec adormită-n tihna. Cumplit vuiau Veșnicele roți ale intelectului, cumplit vuiau Ființele cele vii ale roților, în Războaiele vieții de Veci. 565 Însă perverse se-nvîrteau rotile lui Urizen și Lúvah, întoarse înapoi În jos și în afară, si mistuindu-se-n războaiele Veșnicei Morți. VALA
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Porților lui Enitharmon, 560 Plîngînd; Fiicele lui Beula tăcute la Intrări Îi pregătiră-un așternut pe care Enitharmon nu-l știa; aici se odihni Ierusalim în dulce somn, cu cîntec adormită-n tihna. Cumplit vuiau Veșnicele roți ale intelectului, cumplit vuiau Ființele cele vii ale roților, în Războaiele vieții de Veci. 565 Însă perverse se-nvîrteau rotile lui Urizen și Lúvah, întoarse înapoi În jos și în afară, si mistuindu-se-n războaiele Veșnicei Morți. VALA Noaptea a Doua52 Pe Așternutul sau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de aur de Țesut, acum nălțate, Toarseră-ntîi, apoi țesură Atmosferele; acolo Paianjenul și Viermele Înfășurau suveica-naripată, cu șuierat asurzitor prin toate firele ce ascultau; Sub Peșteri se rostogolesc poverile de plumb și fusele de fier, Imensă bătătura și urzeala cumplit vuiesc în adîncimea-nfricoșată. 150 În acest timp, departe-n vastul neștiut, Vulturii, cei cu puternice arípi, isi abat Zborul temerar în chipuri Omenești distincte; prin întuneric beznă Perdelele țesute ei le poartă; și în cîrlige daurite agață pretutindeni Cortinele universale și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
10 Prin codri-ai suferinței; și a dreptății cumpănă de diamant Arzînd într-ale indurării cándele ce-s mînioase, se varsă-n rîuri. Sfîntul ulei190 se mînie prin toate hrubele de stîncă; sălbatice văpăi Pe rîuri și pe stînci dansează; vuind și beți de furie Plugul vremurilor și grapa cea de aur191 cu greu drum își croiesc prin cîmpuri 15 De sînge închegat; sămînță cea nemuritoare pentru măcel este hrănita. Taurii lui Lúvah, foc respirînd, mugesc pe pajiști care ard În jurul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mădularele-i aidoma unui copac ce-i doborît, Căci Urizen încremenit în Pizma ședea în tristă cugetare cufundat și-acoperit cu nea, Cartea-i de fier193 ținînd-o pe genunchi, scrise grozavnicele litere 30 În vreme ce zăpezile-i cădeau și vijeliile-i vuiau pentru a ostoi văpăile lui Orc Veac după Veac, pînă ce sub călcîiul sau mortală rădăcina Prin stîncă răzbătu, rădăcina Tainei blestemate dînd Ramuri în cerul lui Los: acestea, precum niște canale întocmite, jos aplecîndu-se Prind iarăși rădăcina oriunde ar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lua o-nfățișare Pe care nu o plănuise: hermafrodita Umbră, neagră și opaca; Soldații o-au numit Satan, dar era încă ne-ntocmit și vast. Hermafrodita deveni în urmă, Bărbatul ascunzîndu-l Înăuntru că într-un Tabernacol, Groaznic și de Moarte. 105 Vuiește bătălia, grozăvniciile vărsară văpăile mîniei în lucrarea morții; Lucrări enorme contemplắ Los, însuflețit de sfîntul Spirit. Los construiește Zidurile Golgonoozei contra tulburătoarei bătălii, Astfel că ei numai prin Porțile Morții la Enitharmon pot să intre. Răcnind iau omenească față și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tine nu te poate necăji. O milostive, Milă ta este de la-întemeierea Lumii, si Mîntuirea-ți Din Vecie Încă început-a. Vino, O Miel al Domnului, Vino, Doamne Iisuse, vino degrabă". Așa cîntară ei în Veșnicie, uitîndu-se în Beula jos. 245 Vuia războiu-n jurul Porților Ierusalimului; o hîdă-nfățișare luat-a Văzut în întregime, Vastă Hermafrodita silueta Se înalță că un Cutremur de Pămînt, trudind zbătîndu-se cu gemete De ne-ndurat; în urmă, o groaznică minune izbucni Din sînul cel Hermafrodit. Fost-a numit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
luminița Așa cum scînteiază din spirite ce dorm, se arătă-n adîncuri dedesubt. Precum atunci cînd súflă vîntul peste un cîmp de grîne, a sufletelor harmalaie Prin tot noianul, purtate jos de Nouri grei care se leagănă-n căldură toamnei, Astfel vuiește de la un cer la altul, cu glas dogit răcnesc 326 chipurile omenești 565 Sub nouri groși, îngrozitoare fulgere bufnesc și tunete răzbubuie, În valuri cad potopurile cerului peste recolta omenească toată. Atuncea Urizen, șezînd în tihna în luminoasă Miazăzi pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tărie atletica, Iară picioarele-i strălucitoare erau ferme precum un altar de arama; dar părțile Iubirii dedicate, femeiești; și toate-oștirile cerești ramaseră 10 Uimite, în timp ce Tharmas cu iuțime-înaripată zbura la malul nisipos, Odihnitu-s-a pe sălbatică pustie, si pe marea ce vuia El în picioare ridicatu-s-a și áripile și le-ntinse și Far' să lase urme, disprețuind sfera cea concava a cerului cel vesel, Cu chip de parte femeiasca, luminos că vară, dar părțile iubirii 15 De parte bărbăteasca, si fruntea-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de tipul "Boxkite", iar Henry Coandă a lucrat pentru Bristol Aeroplane Company între 1912-1914, când a condus Departamentul pentru Proiectare. Este unanim recunoscut faptul că România a ocupat o poziție de pionier în domeniul aviației prin străluciții ei compatrioți Traian Vuia, Aurel Vlaicu și Henry Coandă. În continuare, s-au vizitat uzinele Rolls Royce, secția de motoare. Delegația a fost interesată să cunoască amănunte despre motoarele ,,Spey" cu care era echipat avionul BAC 1-11. Ca urmare a convorbirilor dintre reprezentanții guvernamentali
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
ordinateur et à la traduction de l'interprète (ou " traduction orale ") qui constituent, dans son optique, des catégories à part.63 Și l'on analyse attentivement la théorie de Ladmiral sur la " traduction traductionnelle ", on observe que la traduction est vue comme la production d'un véritable texte dans la langue cible pour un public qui ignore la langue dans laquelle est écrit le texte d'origine. Deux conclusions s'en dégagent : d'un côté, îl est fort clair que la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
modèles venus d'ailleurs, qui en feraient une dépendance vouée à une maladresse et à des insuffisances caricaturales ; ceci n'exclut pas l'importation et l'adaptation de procédures extérieures selon leș besoins, et și elles remplissent leur fonction, en vue d'élaborer une science spécifique, authentiquement humaine.110 On remarque dans le discours de Michel Ballard l'aspiration scientifique de la traductologie, une science qui s'appuie d'abord sur l'observation en tânt que méthode de recherche.111 Que la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
médiateur, partagé entre l'étrangeté de la langue source et să propre langue.192 Une réflexion de Gadamer qui mérite d'être retenue est que tout traducteur est un interprète.193 Du point de vue de l'herméneutique, la traduction est vue comme un possible modèle de l'interprétation.194 Paul Ricœur affirme que " deux voies d'accès s'offrent au problème posé par l'acte de traduire : soit prendre le terme "traduction" au sens strict de transfert d'un message verbal
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la création poétique de Blaga, malgré l'apparent contraste entre l'emploi du vers blanc dans leș poèmes de jeunesse et la présence de la prosodie classique dans la seconde période artistique. Nous rappelons que la versification ne doit pas être vue comme un artifice ou un phénomène isolé de șa poétique, mais elle doit être intégrée à la vision esthétique et au style littéraire du poète. L'étude de Ladislas Gáldi est loin d'être un inventaire des techniques prosodiques 1506
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
art de recoder, c'est-à-dire une activité linguistique destinée à déchiffrer leș codes d'un message source et à produire, par voie de transfert de sens et de style, să double cible [...]. " 536 La traduction de poèmes a été souvent vue comme une équivalence d'effet, comme " un art de l'approximation, où l'important est de ménager des effets analogues, même s'ils ne se trouvent pas exactement au même endroit ". V. Josiane Rieu, L'esthétique de du Bellay, SEDES
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Paris, 2002. 1289 Philippe Loubière, " Traduire la poésie du roumain en français. L'exemple d'În marea trecere de Lucian Blaga ", în op. cît., p. 179. C'est nous qui soulignons. L'idée de la traduction de l'œuvre de Blaga vue comme un " attentat " nous rappelle la " Défense " de Jean Poncet et l'association qu'il fait entre la traduction et " le blasphème ". V. Jean Poncet, " Oser traduire Blaga ", în Leș marches insoupçonnées, op. cît. 1290 V. Ibid : " Nous avons été
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la studiul populării Moldovei, în Arhivele Basarabiei, 1934, nr.1, p. 11-35. Vasilescu Al., Data 1290 a descălecatului Țării Românești, în Convorbiri Literare, 1923, p. 499-510. Velcu A., Contribuții la studiul creștinismului daco-roman, sec. I-IV d. H., București, 1934. Vuia Romulus, O legendă heraldică: legenda lui Dragoș, în AIINC, 1921-1922, p. 300-309. Vulpe Radu, De la Dunăre la Mare. Mărturii istorice și monumente de artă creștină, Galați, 1977, p. 16-22. Xenopol A. D., Întemeierea țărilor române, în Rev. pentru ist., arh. și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
CULEGĂTORUL, publicație apărută la Cluj în 1933, ca buletin al Arhivei Etnografico-Folcloristice a Muzeului Etnografic din Cluj. Editat într-un singur număr, buletinul e îngrijit de Romul Vuia, directorul Muzeului Etnografic. Un istoric al instituției realizează Ion Chelcea; se publică un chestionar și îndrumări referitoare la culegerea obiceiurilor de Crăciun și Anul Nou și răspunsuri la acest chestionar, privitoare la colindat, obiceiuri, credințe, colinde, turca, credințe despre iele
CULEGATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286568_a_287897]
-
ființei și adevărul istoric). Pe altă latură, lucrarea (distinsă cu Premiul Național „M. Eminescu”, Suceava, 1999) reia teoria „campaniei”, „complotului”, „conspirației” care ar fi fost pusă la cale împotriva poetului de forțe oculte. C. duce mai departe tezele lui Octavian Vuia și Nicolae Georgescu (în alt plan și pe ale lui Ilie Bădescu), în termeni apocaliptici: „28 iunie 1883 este cheia hermeneutică pentru istoria românească modernă și ea marchează înlăturarea lui Eminescu de la făurirea destinului românesc”; poetul în anii bolii e
CODREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
TR, 1986, 7; George Munteanu, Eminescu și eminescianismul, București, 1987, 15-22; Solomon Marcus, Eminescu și orizontul matematic, București, 1989, 210-213; Ioana Bot, Eminescu sau despre noi înșine, ALA, 1993, 170; Constantin Cubleșan, Eminescu în conștiința critică, București, 1994, 88-92; Octavian Vuia, Despre boala și moartea lui Eminescu, București, 1997, 95-96; Ionel Savitescu, „Dubla sacrificare a lui Eminescu”, ATN, 1998, 2; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eminescu și „galaxia Grama”, LA, 1999, 3; Constantin Cubleșan, Cezar Ivănescu, „Curierul” (Cluj-Napoca), 1999, 209; Dan Mănucă, Complexe cu
CODREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
pentru Europa Unită, constituită la 1 iunie 1948 sub președinția lui Grigore Gafencu, C. activează timp de un deceniu în cadrul Uniunii Europene a Federaliștilor. Face, de asemenea, parte dintre membrii fondatori ai Centrului Român de Cercetări de la Paris, alături de Octavian Vuia, Paul Costin Deleanu, Mircea Eliade, Emil Cioran ș.a. Între 1950 și 1952 lucrează ca „atașat” la Centre National des Recherches Scientifiques, iar din 1954 devine asistent universitar la Facultatea de Drept din Saarbrücken, unde în 1961 este numit profesor titular
CONSTANTINESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
intra Lenin / Zâmbind către oameni cu inima plină; / Satul / Va sclipi de atâta lumină, / Și nopțile lui / Vor fi fermecate.” Momentele de respiro ale patosului angajării - puține - aduc promisiunea unei lirici vitaliste, în acord cu marile ritmuri universale: „În mine vuia strigăt lung de cascadă - / Inimă curată în veci și nomadă. / Îmi venea să cuprind înaltul cu mâinile / Când își turna în mine fântânile.” Numeroasele volume ulterioare - Ritmuri române (1969), Sunt pionier al României socialiste (1979) sau Torentul Roșu. Epoca Nicolae
CRANGULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
se pierd într-o versificație abundentă, facilă și convențională, aducând în prim-plan naționalismul declamator al dictaturii ceaușiste din anii ’70-’80: „Se-aude țara-n oameni și-n unelte, / Prin lanuri trece tânăr și visând zefirul / Și când orașele vuiesc de ritmuri proletare, / Chiar lângă lună cântă trandafirul.” O mențiune aparte merită Sonete mute (1969), în care regăsirea tonalității vitaliste a debutului este temperată de conștiința tulbure a chemării pământului: „Din fiecare cruce rumegată de carii / Se-aud vocile părinților
CRANGULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]