3,365 matches
-
existau decât el și ea, deasupra și deosebit de tot ce-ar putea face George cu o târfă. Acum însă, poate ca un rezultat al șocului fizic și al debilității, această mărinimie agnostică îi fusese zdruncinată. Stella începuse, aidoma oricărei soții vulgare, obișnuite, să și-l imagineze pe George alături de o altă femeie. Este calea care duce la nebunie. Acum începuse să-și îngăduie să simtă un meschin dezgust față de George, sentiment pe care nu-l încercase niciodată până atunci. Această suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un alt cântec, cu alt gen de erou, nu un gentleman. Dar, de fapt, Tom aspira să fie un gentleman, și se considera a fi unul. Simțea că n-ar putea coborî niciodată la nivelul degradant la care se vorbește vulgar despre sex, iar femeile sunt tratate ca vitele. Desigur, imaginația lui Tom făurea fel de fel de tipuri de femei. Își imagina copile ocrotite de părinți, cuibărindu-se noaptea în paturile lor virginale. Se gândea și la fetele rele, nebunatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oglindește dezolarea văduvită de lebede în privirea pe care și-a întors-o de la falsa glorie, prea înaltă pentru a fi atinsă, și cu care multe ceruri se împestrițează în aurul asfințitului - poate că vrea să spună că asfințiturile sunt vulgare - atunci de ce mais, adică dar? - ori una, ori alta, sau privirea îi cade pe o pasăre fugitivă, ba nu, înțeleg, privirea îi plutește în gol, apatică, ba nu, languroasă, ca o rufă albă scoasă din... nu, nu poate fi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prea bine care-i standardul exact al unei vieți curate. Ei, vezi, spuse John Robert ca și cum acest din urmă lucru stabilea definitiv calificarea lui Tom și acceptarea planului său. Nu vreau ca fata să intre într-o lume de sexualitate vulgară. Vreau să i se respecte inocența. Vreau un aranjament simplu și clar, fără ...situații confuze sau falsă melodramă. Înțeleg, replică Tom, însușindu-și tonul măsurat al filozofului, că nu vreți să vă pierdeți timpul cu problema asta. Simt convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ne cumpărăm o casă în Crescent... Oprește-te odată, naiba să te ia! Nu te enerva. Cred că ești gelos! Această acuzație, făcută în glumă sau nu, avu darul să-l înfurie cumplit pe Scarlett-Taylor. — Vorbești într-un fel josnic, vulgar, pe care nu-l suport! Nu mai spumega, n-a fost ideea mea. Dar, de bună seamă, i-ai spus că e o nebunie, că e imposibil... Am încercat, dar nici n-a vrut să mă asculte. Mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gândul lui ca și cum ar fi trăit în casa lui. Imaginea lui Hattie, statornicită în mintea lui, era cea a copilei inocente. Nu era pregătit pentru imaginea ei de tânără femeie. Așa ceva implica amanți, aventuri amoroase, belele, sarcini, avorturi, toată oroarea vulgară a lumii sexualității, a degradatei lumi moderne obsedate de sex, pe care John Robert o respingea cu repulsia moralistului. Nu va mai exista o Pearl, Hattie va scăpa de câinele de pază și se va zbânțui în voie. Va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pearl îl recunoscu: Oh,... domnul Scarlett-Taylor! Nu fi proastă - numele meu e... stai să văd, care-i numele meu? Ești beat. Am aici o sticlă cu whisky, bea și tu. — E respingător felul ăsta în care te-ai îmbrăcat, e vulgar, arăți scabros, scabros, și toți oamenii ăștia care vin și strigă pe sub ferestrele noastre, e detestabil, nu pot să înțeleg! Avem de gând să chemăm poliția. Scoate-ți odată peruca asta! Emma își scoase peruca. O găsise în dulapul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a apropierii ei, a respirației agitate, a fragilității și friabilității ei. Își aducea aminte, cu prețuire, de gestul ei larg de la fereastră. Și își mai amintea că el fugise, evadase urmărit de mulțime. Imaginea nu-i displăcea. Să audă răgetele vulgare ale plebei, să fugă de ele și apoi să se trezească singur cu singurătatea lui, aceasta era însăși imaginea vieții. Cabotinismul lui de la canal căzuse în uitare. Trecutul imediat îi apărea ca un fel de spectacol, un interludiu, nelegat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-ți spun. Amândoi suntem oameni liberi. Îmi aduc aminte că afirmai cândva (Doamne, câte spuse ale dumitale sunt depozitate în capul meu!) că ideea de a fi „dincolo de bine și de rău“ este și nu poate fi decât o iluzie vulgară. Cred că discutam atunci despre Dostoievski. Foarte bine. Cei care pretind că sunt „dincolo“ de această familiară dihotomie, sunt cinici mincinoși sau victime iresponsabile ale voinței semi-conștiente, sau entuziaști excentrici, ori pervertiți care înalță o anume virtute (curajul, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mult deasupra tuturor celorlalte, încât acestea devin invizibile. Sau dacă încercăm să schițăm o imagine mai spirituală, oare aceasta nu înseamnă însăși morala ridicată la un grad mai intens? Adeptul care „preferă cunoașterea și nu virtutea“ este fie un magician vulgar, fie un fel de „tip livresc“ a cărui generoasă strădanie e vrednică de admirat, în timp ce-i deplângem neglijarea unor îndatoriri mai imediate! Parcă aud și acum ecoul glasului dumitale! (Nu ne-ai vorbit ceva mai târziu - parcă-mi amintesc fraza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să se râdă de mine? Îți închipui că am să trec ușor peste faptul că m-ai făcut de râs, că m-ai făcut caraghios? Peste faptul că o problemă a mea, extrem de intimă, a fost transformată într-o glumă vulgară? Rozanov făcu un pas înainte și Tom se retrase speriat în colțul camerei, unde se sprijini de zid. Repetă: Îmi pare foarte rău, v-am mai spus-o. Ce altceva pot să vă spun? E un nonsens. — Numele nepoatei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
generală, senzația de a fi fost insultat și expus batjocurii publice. Interogatoriul la care le supusese și pentru care nu-și alcătuise în prealabil o listă de întrebări, îi apăruse mai curând ca o datorie de tutore. Remarcase, desigur, în vulgarele relatări apărute în cele două gazete, referirile la Pearl, dar în momentele primelor sale reacții nu-și bătuse capul cu ele și, într-adevăr (așa cum sperase și Pearl), le considerase doar „niște clevetiri murdare“. Până și semnificația faptului că Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să împlinească un destin, i se ceruse să înfrunte o mare încercare și, în chip prostesc, nesăbuit, el nu reușise să înțeleagă, să răspundă, să vadă. Chiar și la început, când își dăduse seama că e ceva important, fusese doar vulgar ațâțat, măgulit și amuzat. Revedea silueta mătăhăloasă a lui John Robert în camera aceea micuță și își amintea cât de surprins se simțise el, Tom, și cât de alarmat și de flatat, când își dăduse în sfârșit seama de scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pudibond, la ora aceea, se întoarce reflex, cu întreg corpul, în cătarea Bossului, fixându-l pe Micuț cu o stupefacție rănită, amestecată întrucâtva cu milă. Tot nu te potolești, fă, pațachino? își iese Vierme din pepeni, stârnit subit de fițele vulgare ale Bombonicii. Te pișcară hormonii? Lasă cracii jos! Dă-mi o țigară, măi, Năică, dragule, girează-mă, că ești mai mobilat! cerșește Coco. Vrei să spui..., mai potent? Mai viril? Mai dotat? Mai smardoiat? Da' io ce capăt, la schimb
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
iubitul ei soț și partener de afacere, în scenă apare, ca Venus Anadyomene, din scoica botticelliană, în sfârșit, Gladiatoarea. O fostă frumusețe locală, șatenă, înaltă, pistruiată, ochioasă, planturoasă, cu un genus varus poznaș, cărniță roză și pulpoaie apetisante, un piculeț vulgară și cu niște ploscuțe sau balconașe rotunjoare, cambrate, ca niște penași galbeni pretimpurii; o ființă căreia anii consumați ai tinereții, îi modificaseră conformația, indubitabil sexi, la origini, din robustă, într-una de Zeiță a fecundității, apoteotic rubensiană! Cu o țigară
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu elogiile apăsate aduse de Epicur prudenței, cumpătării, practicării filosofiei, prieteniei, râsului, tot atâtea variațiuni pe tema bucuriei de a trăi și a purei plăceri de a exista care aduc în scenă și în joc mult mai mult decât plăcerile vulgare, animalice, triviale? în această etică exigentă, voința ocupă locul cel mai important. Prin ea se edifică, pe calea rațiunii, reflecția, analiza, raționamentul, cunoștințele, cultura, judecata, o plăcere demnă de acest nume. Și care nu are nimic de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care recita incantațiile sacre ca o preoteasă... Dvinitățile nu au în mâinile lor destinele oamenilor, este ridicol să credem că putem influența mersul lucrurilor prin invocații când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și a acțiunii epicuriene. Scutiți de dureri, preafericiți, impasibili, autosuficienți, autonomi, indiferenți față de tot ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
doar la clipă, în timp ce durerile sufletului ar cunoaște în plus suferințele și chinurile venite din trecut sau din viitor; ceea ce confirmă și spusele gânditorului parfumat: pedepsele aplicate celor vinovați se exercită asupra trupului lor. Dacă cirenaicii susțin ipoteza unei plăceri vulgare, grosolane - în imediatețea animalică și dinamică -, bestială, așa trebuie să gândim... în schimb epicurienii, mai fini, mai tolerabili, în ciuda hedonismului lor - ei aduc atât de mult cu niște asceți încât ar fi niște amici aproape convenabili pentru platonicienii și stoicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de câine mergea alături de el - și continuă să surâdă prietenoasă. Maja Înțelese că femeia Își căuta cuvintele și, pentru a-i descuraja o eventuală tentativă de conversație, se Încăpățână să fixeze indiferența aspră a trotuarului. O enerva tipa asta. Era vulgară, de-a dreptul vulgară. Cu unghiile vopsite. Cu părul decolorat - se vedea negrul părului lângă rădăcină, unde Începuse să crească din nou. Cu eșarfa aceea din pene de struț - nu mai e la modă de zeci de ani. Apoi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
el - și continuă să surâdă prietenoasă. Maja Înțelese că femeia Își căuta cuvintele și, pentru a-i descuraja o eventuală tentativă de conversație, se Încăpățână să fixeze indiferența aspră a trotuarului. O enerva tipa asta. Era vulgară, de-a dreptul vulgară. Cu unghiile vopsite. Cu părul decolorat - se vedea negrul părului lângă rădăcină, unde Începuse să crească din nou. Cu eșarfa aceea din pene de struț - nu mai e la modă de zeci de ani. Apoi mai e și portocalie - chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Odată, când aflase că Buonocore Își sărbătorea aniversarea căsătoriei, o trimisese să cumpere o pereche de cercei, motivând că doar femeile știu ce le place altor femei. Îi plăcea, pentru că lui Îi plăceau Întotdeauna să-și aducă În pat femei vulgare - și asta chiar dacă n-ar fi trebuit, Maja o aflase. Probabil că o dusese În patul lui și pe nevasta agentului Buonocore. — Nu ai răspuns la invitație, nu Îl trimiți? o Întrebă Camilla pe blondă. Emma căscă ochii surprinsă. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu le cunoștea - copilă senină, iubită și fericită. Cine știe câte alte lucruri triste i-o mai fi povestit copilul acesta. Camilla trebuie să fie impresionată. Poate va crede că familia e un infern de minciuni, iar viața nu e decât o vulgară răzbunare. Maja privi melancolică spre trotuarul care părea să o cheme de dincolo de vitrină. Voia să alerge imediat acasă. De ce mai rămânea aici În magazinul acesta fandosit de modă pentru copii, să-și piardă timpul cu băiatul lui Antonio Buonocore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Valentinei. Dumneavoastră sunteți o persoană importantă și aveți atâtea relații, așa Încât și ei vor avea o viață mai ușoară. Vă rog să vă opuneți În mod absolut ca ei să fie Încredințați mamei soției mele, care este o femeie foarte vulgară, băgăcioasă și ignorantă. Vă rog să vă interesați pensia mea de agent pricipal (am lucrat În Poliția Statală timp de douăzeci și unu de ani, am primit mențiuni, puneți o vorbă bună și pentru mine chiar dacă Îmi lipsesc vreo câțiva ani până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se revoltă Antonio cu o voce metalică, pe care ea nici măcar nu i-o bănuise vreodată, am intrat În aceeași gaură, practic, m-am futut cu el. Ce-ai spus? se revoltă ea jignită de vulgaritatea lui. Antonio nu era vulgar. În schimb era atent. Pasional. O copleșea cu trandafiri. Îi dedica prin DJ-ul de la Radio Stereo cântece de dragoste dulceage. Tăcerea aceea ostilă se domoli Încet-Încet făcând loc scuzelor, la Început vagi, apoi pasionate, iar În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unei vieți atunci când talentul său avea să fie recunoscut, ci un polițist fanatic și sufocant care, de fapt, nu avea s-o ajute să devină ceea ce visa ea să fie, ba chiar avea s-o Împiedice. Și toate Întrebările acelea vulgare, bănuielile murdare, supravegherea asiduă și aspră, acuzațiile chinuitoare de infidelitate și trădare, care la Început o răneau, dar o și măguleau, sfârșiră prin a o copleși. În acea vară, solistul plecă Într-un turneu. Avea nevoie de o coristă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]