3,544 matches
-
lui Weber de Mark. Aici suntem pe teritoriu necunoscut. Karin încuviință din cap, dar nu putu să-l privească. Toate lucrurile vechi erau iarăși noi. Întors în sfârșit în colțul său de lume, în cuibul său de pe malurile Conscience Bay, Weber ajunse pe pământ ferm. Sylvie era de neclintit, bineînțeles, cu adevărat nepăsătoare față de ceea ce lumea întreagă, în afară de fiica lor, gândea despre ei. Judecata publică avea tot atâta valoare pentru ea ca și spamul. Din punctul de vedere al lui Sylvie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cavanaugh îi arătase opțiunea asta. Voia o verificare reală. Cronicarii aveau interese profesionale clare; nu și cititorul obișnuit. Dar evaluările personale erau de toate felurile. O steluță: cine se crede tipul ăsta? Cinci steluțe: nu-i ascultați pe cârcotași; Gerald Weber recidivează. Laudele erau mai rele decât răutățile. Reacțiile se multiplicau, la fel ca șerpii care colcăiau în pivnița familiei sale în singurul coșmar recurent din copilăria lui. Iar evaluările și mai și, de fiecare dată când se uita. Când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acolo era doar ceva mai mult decât un administrator. Blestemul științei de succes: cercetătorii renumiți deveneau inevitabil responsabili cu strângerea de fonduri. Nu-și putea petrece următoarele două decenii strângând fonduri. Cea mai mare parte a neuroștiințelor fusese descoperită după ce Weber își începuse cercetările. Baza de cunoștințe se dubla la fiecare zece ani. Se putea presupune, fără exagerare, că până când actualii lui studenți aveau să iasă la pensie, tot ceea ce se putea ști despre funcționarea creierului va fi cunoscut. Cogniția se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui emoționale. Se gândi să-și autoprescrie o mică doză de Deprenil, dar principiile și mândria îl împiedicară. În ultimele zile ale lunii, când până și Bob Cavanaugh renunțase la carte și nu-l mai sunase, în New Yorker, unde Weber își publicase din când în când propriile meditații, apăru o povestire. Autoarea era o femeie la douăzeci și ceva de ani, aparent cunoscută și aflată dincolo de oricare ar fi fost pasul următor după hip. O schiță umoristică de două pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu articolul din New Yorker. Trecu direct la mesajul lui Karin Schluter, amintindu-și încă o dată că nu-i răspunsese la mesajele mai vechi de peste vară. Criticii aveau dreptate. Mark Schluter încetase să existe odată ce nu-i mai servea lui Weber la nimic. Veștile lui Karin îl puseră pe jar. Fratele ei credea că-l urmărește cineva, deghizat într-o varietate de feluri. Mark întocmea o listă de dovezi care demonstrau că tot orașul Farview fusese înlocuit între noaptea accidentului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
într-o varietate de feluri. Mark întocmea o listă de dovezi care demonstrau că tot orașul Farview fusese înlocuit între noaptea accidentului și ziua în care ieșise din comă, cu scopul expres de a-l induce pe el în eroare. Weber dăduse recent în literatura de specialitate peste un caz - din Grecia, din toate locurile mitice posibile - care descria coexistența Capgrasului și a sindromului Fregoli la același pacient. Lui Mark Schluter i se întâmpla ceva cu adevărat remarcabil. Un nou efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mentale care nu erau înțelese nici măcar aproximativ, procese pe care doar această deficiență devastatoare le-ar putea dezvălui. Toate lucrurile pe care nimeni nu vrea să le audă. Dar chiar pe măsură ce această idee prindea contur, îi mai veni una. Gerald Weber, neurolog oportunist. Violator al intimității și exploatator al problemelor de plan secund. Nu se putea hotărî ce era mai rău: să dea curs acestor noi complicații sau să nu ia în seamă acest apel repetat. Oamenii ăștia ceruseră ajutor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
noi complicații sau să nu ia în seamă acest apel repetat. Oamenii ăștia ceruseră ajutor, iar el intrase în povestea lor. Apoi îi uitase. Ei sufereau încă, îl căutau încă. Singura lui recomandare - terapie cognitiv-comportamentală - părea să înrăutățească lucrurile. Chiar dacă Weber nu mai avea ce face, era obligat măcar să asculte și să fie de față. Mesajul lui Karin Schluter nu conținea nici o cerere explicită. „Nu vreau să insist iar, mai ales că n-am primit nici un răspuns din iulie. Dar v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
totuși, până și atingerea Barbarei avea propriile secrete. — Probabil că uneori așa pare. Pare așa tot timpul. Cum pot să știu dacă fac bine sau nu, dacă nu pot avea încredere în cum par lucrurile? —I-ai scris lui Gerald Weber? Asta înseamnă că ai făcut bine. Karin simți nevoia să-și deschidă sufletul în fața ei, să-i spună Barbarei adevărul simplu și demonstrabil că niciodată în viață nu se mai simțise atât de neajutorată. Dar știa deja destule despre creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
iar pe valiza răsturnată. Daniel se așeză pe iarbă, lângă ea, fără să-i mai pese de ceea ce ar fi putut vedea sau gândi despre ei oricare altă ființă umană. — Încă nu pot pleca, anunță ea. Uitasem. Mesajul de la doctorul Weber. Se întoarce săptămâna viitoare. Da, spuse Daniel. Așa e. Nu dădu nici un semn că încearcă măcar să înțeleagă despre ce vorbește. Dar chiar și asta era, într-un fel pe care nu-l putea numi, o ușurare. Se așezară amândoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
închiriată interșanjabilă, și totuși totul în jurul lui se schimbase. Nu era doar simpla schimbare a anotimpurilor: mai multă unduire, mai multe creste încâlcite, mormane și culmi, falii și crânguri ascunse care tulburau întinderea perfectă de pământuri cultivate - elemente-surpriză acolo unde Weber văzuse doar o culme a pustietății. Prima dată, nu văzuse nimic. Atunci de ce, pe ultimii treizeci de kilometri până la Kearney, i se părea totul atât de familiar? Ca și cum s-ar fi întors la casa de vacanță închisă ca să recupereze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spre ușa laminată avu o senzație trecătoare nu de déjà-vu, ci de déjà écrit, amintindu-și de un pasaj pe care-l scrisese cu mult timp în urmă și care abia acum devenea realitate. Bărbatul care-i deschise ușa lui Weber era un străin. Toate cicatricele lui Mark se vindecaseră, iar părul îi crescuse la loc. Stătea ca un zeu căruia îi crescuseră aripile, ceva între Loki și Bacchus. Păru doar vag surprins să-l vadă pe Weber. —Doctorașule! Ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
deschise ușa lui Weber era un străin. Toate cicatricele lui Mark se vindecaseră, iar părul îi crescuse la loc. Stătea ca un zeu căruia îi crescuseră aripile, ceva între Loki și Bacchus. Păru doar vag surprins să-l vadă pe Weber. —Doctorașule! Ce mă bucur că tu ești. Unde naiba ai fost? N-o să-ți vină să crezi ce se întâmplă pe aici. Cercetă curtea din spatele lui Weber înainte să-l invite înăuntru. Închise ușa și se sprijini de ea, surescitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ceva între Loki și Bacchus. Păru doar vag surprins să-l vadă pe Weber. —Doctorașule! Ce mă bucur că tu ești. Unde naiba ai fost? N-o să-ți vină să crezi ce se întâmplă pe aici. Cercetă curtea din spatele lui Weber înainte să-l invite înăuntru. Închise ușa și se sprijini de ea, surescitat. Înainte să vorbesc eu: ce-ai auzit? Toate interviurile clinice ar trebui să aibă loc în casa subiectului. După cinci minute în livingul lui, Weber află mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din spatele lui Weber înainte să-l invite înăuntru. Închise ușa și se sprijini de ea, surescitat. Înainte să vorbesc eu: ce-ai auzit? Toate interviurile clinice ar trebui să aibă loc în casa subiectului. După cinci minute în livingul lui, Weber află mai multe despre Mark decât în toate întrevederile de până atunci. Mark îl așeză pe scaunul jos și-i aduse o sticlă de bere mexicană și niște alune prăjite cu miere. Îi spuse lui Weber să tacă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
minute în livingul lui, Weber află mai multe despre Mark decât în toate întrevederile de până atunci. Mark îl așeză pe scaunul jos și-i aduse o sticlă de bere mexicană și niște alune prăjite cu miere. Îi spuse lui Weber să tacă și se duse să scotocească în dormitor. Se întoarse cu un teanc de foi și un pix. Îi făcu semn lui Weber să-și pornească reportofonul, ca între vechi colaboratori. —Bine, hai să atacăm problema asta, o dată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i aduse o sticlă de bere mexicană și niște alune prăjite cu miere. Îi spuse lui Weber să tacă și se duse să scotocească în dormitor. Se întoarse cu un teanc de foi și un pix. Îi făcu semn lui Weber să-și pornească reportofonul, ca între vechi colaboratori. —Bine, hai să atacăm problema asta, o dată pentru totdeauna. Mark era remarcabil de vioi, depănând o poveste care umplea toate golurile. Se repezea cu răspunsurile înainte ca Weber să apuce să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Îi făcu semn lui Weber să-și pornească reportofonul, ca între vechi colaboratori. —Bine, hai să atacăm problema asta, o dată pentru totdeauna. Mark era remarcabil de vioi, depănând o poveste care umplea toate golurile. Se repezea cu răspunsurile înainte ca Weber să apuce să-i pună întrebările. Trasă un singur fir clar de gândire: toți prietenii lui conspirau ca să ascundă ceea ce se întâmplase în acea noapte. Cain și Rupp știau; vorbiseră cu el prin stație exact când se răsturnase cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
decât RMN-ul. Fenomenul trebuia să fie, fără îndoială, mai mult decât o disociere între căile de recunoaștere ventrală și dorsală. Dar ce se mai înțelegea acum prin psihologic, în afară de un proces care nu avea încă un substrat neurobiologic cunoscut? Weber nu făcu nici o speculație despre noua convingere a lui Mark. Acum, datoria lui era doar să ajute această nouă stare mentală să se adapteze la ea însăși. Niciodată n-avea să mai accepte să devină ținta acuzațiilor de lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să scrie cartea. Cum era să fii Mark Schluter? Să trăiești în orașul ăsta, să lucrezi la un abator și apoi să-ți vezi lumea sfărâmându-se într-o clipă. Haosul pur, uluirea absolută a stării Capgras îi provoca lui Weber spasme la stomac. Să vezi în față persoana cea mai apropiată de pe lumea asta și să nu simți nimic. Dar chiar asta era uluirea: înăuntrul lui Mark nimic nu părea schimbat. De asta se ocupa conștientul improvizator. Mark se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark se simțea în continuare la fel ca înainte; doar lumea devenise stranie. Avea nevoie de ideile lui delirante, ca să acopere golul ăsta. Scopul esențial al sinelui era autocontinuitatea. Măcar Mark era încă el însuși - un lucru cu care Gerald Weber nu se putea lăuda. Prin method-acting, Weber încercă să se instaleze în bărbatul așezat în fața lui, țesând teorii. Mult mai ușor i-ar fi venit s-o ghideze pe Karin, cercetările ei înspăimântate, e-mailurile ei disperate, autoanihilante. Cum l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca înainte; doar lumea devenise stranie. Avea nevoie de ideile lui delirante, ca să acopere golul ăsta. Scopul esențial al sinelui era autocontinuitatea. Măcar Mark era încă el însuși - un lucru cu care Gerald Weber nu se putea lăuda. Prin method-acting, Weber încercă să se instaleze în bărbatul așezat în fața lui, țesând teorii. Mult mai ușor i-ar fi venit s-o ghideze pe Karin, cercetările ei înspăimântate, e-mailurile ei disperate, autoanihilante. Cum l-ar fi putut locui pe Mark Schluter suferindul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
putut locui pe Mark Schluter suferindul de Capgras orb la toate, când nu-l putea locui nici măcar pe Mark Schluter mecanicul amator de mașini și tehnicianul de la abator sănătos? Nu-și mai putea imagina nici măcar cum era să fii Gerald Weber, cercetătorul sigur pe el de primăvara trecută... — Toată lumea care s-a născut prin părțile astea e băgată în mușamalizare. Tu și Păpușica Barbie sunteți ultimii doi oameni în care pot avea încredere. Ce anume credea Mark că se mușamalizează? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prin părțile astea e băgată în mușamalizare. Tu și Păpușica Barbie sunteți ultimii doi oameni în care pot avea încredere. Ce anume credea Mark că se mușamalizează? Și mai rău: ce-l făcea să creadă că putea avea încredere în Weber? De regulă, Weber nu dădea niciodată apă la moară ideilor delirante ale pacienților. Și totuși le dădea apă la moară celorlalți, zi de zi. Șoferului de taxi pakistanez pe drumul spre LaGuardia, cu teoriile lui despre legăturile Al Qaeda cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e băgată în mușamalizare. Tu și Păpușica Barbie sunteți ultimii doi oameni în care pot avea încredere. Ce anume credea Mark că se mușamalizează? Și mai rău: ce-l făcea să creadă că putea avea încredere în Weber? De regulă, Weber nu dădea niciodată apă la moară ideilor delirante ale pacienților. Și totuși le dădea apă la moară celorlalți, zi de zi. Șoferului de taxi pakistanez pe drumul spre LaGuardia, cu teoriile lui despre legăturile Al Qaeda cu Casa Albă. Agentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]