16,454 matches
-
lăsase impresia, din tot ceea ce citisem, că își găsise sufletul pereche? - Iartă-mă, Ana, nu vreau să te sperii. Am năvălit așa peste tine, poate aveai de lucru. Ce-ai să crezi acum? Că am înnebunit la bătrânețe! Zâmbește. Un zâmbet amar. Îndoială? Regrete? - N-am fost niciodată un om foarte echilibrat, draga mea. Dar am avut perioade în care am cunoscut liniștea interioară care te face să crezi că totul este în ordine. O chestiune atât de delicată... Sunt momente
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și cea mai tristă, primită vreodată. Dacă treci duminică seară pe la mine, ți-o voi arăta și ți-o voi înmâna, împreună cu însemnările despre care vorbeam. Merg pe mâna ta, îți repet, sper să iasă un lucru bun. Zâmbește. Un zâmbet dulce-amar... Cireșe amare, flori amare. Și zâmbete. Tot amare. XXI. Încă nu vreau să-l deschid. Am strania senzație că plicul din mâinile mele, acest plic îngălbenit de trecerea timpului, ascunde o sentință dură și fără drept de apel. De
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
treci duminică seară pe la mine, ți-o voi arăta și ți-o voi înmâna, împreună cu însemnările despre care vorbeam. Merg pe mâna ta, îți repet, sper să iasă un lucru bun. Zâmbește. Un zâmbet dulce-amar... Cireșe amare, flori amare. Și zâmbete. Tot amare. XXI. Încă nu vreau să-l deschid. Am strania senzație că plicul din mâinile mele, acest plic îngălbenit de trecerea timpului, ascunde o sentință dură și fără drept de apel. De regulă, îmi plac poveștile cu happy-end și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
bună pe dreptate, pe șoferii grăbiți, iar ție îți zgârie retina. Ești gata să scapi câteva cuvinte grele, dar dintr-o dată, un prichindel cu un rucsac mai mare decât el în spate, îți taie calea. Are obrajii roșii și un zâmbet ștrengar. Îi zâmbești și tu. Ajungi la birou, unde te așteaptă dosare, proiecte, termene. Telefonul sună în draci, șeful pare s-o fi luat razna, colegul din fața ta se lamentează despre o promovare pe care o așteaptă de multă vreme
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cumperi două franzele, plătești. Ieși, cu senzația că s-a modificat ceva la capitolul prețuri, nu-ți dai seama dacă în minus sau în plus. Ce mai contează? Ultimele raze de soare din acea zi îți mângâie fața. Zâmbești. Același zâmbet te însoțește la intrarea în casă, după ce ai urcat patru etaje... Liftul e iar în revizie. Marți. Trei ceasuri rele? Nu. Doar niște ceasuri... FLASH 2 (Lalele) A câta era? A zecea. A zecea florărie în care intra, cu speranța
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
sufletul celuilalt și ne abținem să emitem judecăți. Alții însă ...nu pot, ca noi. Șeful: 50 de ani, prezentabil, căsătorit, un copil, stare materială mulțumitoare. Inteligență peste medie. Se poartă însă ca și cum ar fi atotștiutor și e mereu cu un zâmbet ironic, la purtător. Etichetează situații și persoane fără a ezita. Cică el nu greșește! Se pricepe la oameni! N-aș fi prea convinsă. A cunoaște un om nu e o chestiune atât de simplă. Dimpotrivă. Îți trebuie timp, răbdare și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
semeni. Trebuie să-i privești așa cum te-ai privi pe tine însuți, dinspre exterior spre interior. A cunoaște oamenii înseamnă, metaforic vorbind, să-i trăiești. Să vezi lumea prin ochii lor, ai fiecăruia în parte, să simți fiecare lacrimă sau zâmbet. Nu e ușor. De cele mai multe ori, preferăm să judecăm. E mai simplu și mai la îndemână. Presupune mai puțin efort și, din păcate, mereu se caută cea mai ușoară cale. E mai facil să vezi defectele cuiva, decât calitățile. Capeți
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
sunt eu, fără tine? Cine am fost și cine aș fi, dacă tu n-ai exista acum, în viața mea? Te privesc cum dormi, ascultându-ți respirația. Îți ating obrazul cu o mișcare scurtă, aproape imperceptibilă. Totuși tu o simți, zâmbetul tău, răsărind la marginea unui vis, îmi confirmă asta. Ce vom face astăzi? Pe unde ne vor purta pașii? N-aș putea spune cu exactitate. Planurile sunt mai mereu relative, nu se știe niciodată ce modificări poate aduce imprevizibilul. Indiferent
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
spui mai repede despre ce e vorba? Alma face doi pași în spate, privindu-mă speriată. Dumnezeule, ce neinspirată am putut fi! - Iartă-mă, te rog! Nu-ți fie frică, vino! Întind mâna și o mângâi ușor pe obraz. Un zâmbet abia schițat îi răsare, în sfârșit, pe buze. - Așa te vreau. Și zici că ne cunoaștem dintotdeauna... - Da. Doar că tu ai cam uitat de mine, de tot ce mi-ai promis. Pur și simplu, nu mai știi că mă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cel cu șapte capete, care-și făcuse culcuș undeva prin grădină. Și eu eram, pe rând, zâna cea bună sau vrăjitoarea... Eram pornită, ca un Făt-Frumos, mereu să-mi încerc puterile plăpânde cu oricine m-ar fi supărat! Inocență și zâmbete. Dragoste, liniște, mâini și ochi care vindecau orice rană și sentimentul că niciun rău nu mi s-ar putea întâmpla. A fost odată o livadă de meri, care în fiecare primăvară devenea o frântură de rai. Flori albe din merii
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
puțin dispuși să mai asculte, să mai citească în ochii cuiva străin. În fața blocului aceiași tei. Buni vara. Dar acum e toamnă, toamnă târzie, ploioasă. În contrast cu verdele ce-mi inundă gândurile. În fața mea ...un străin. L-am oprit. Cu un zâmbet. Astăzi cui i-ai zâmbit, l-am întrebat. M-a privit. Mirat și confuz. Și a plecat mai departe, bombănind. „Asta visează, cu ochii deschiși, cai verzi pe pereți.” Da... E un cal verde. Frumos. Și blând. Nu aleargă pe
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
într-un loc special, cu oameni minunați, într-o sărbătoare a scrisului de dincolo și dincoace de Prut. După astfel de clipe ce mi-au umplut sufletul de sărbătoare, n-aș fi putut să-mi încep ziua decât cu un zâmbet de fericire. O fericire pe care aș fi vrut să o împart lumii întregi și fiecărui om întâlnit în drumul meu spre birou. Datorită acestei stări sufletești deosebite, astăzi am decis să mă abat de la traseul obișnuit, pașii nu prea
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
zi, lumina va reveni în privirea ei... Dar mi-am făcut o promisiune: mâine, de 1 martie, tot aici, voi avea în mână un proaspăt apărut ziar local cu această dată. Și voi purta în inimă cel mai frumos mărțișor: zâmbetul ei. FLASH 30 (Alma. Punct și de la capăt...) Punct. Și de la capăt? Așa ar trebui, nu? Și așa va fi, sunt convinsă. Nu mă pot opri acum, tocmai când au început să-mi crească aripi. Va fi doar o scurtă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
voie, la picioarele ei lângă banca pe care stăteam amândouă. Mai spusese doar că, la Înmormântare, venise tot satul și că sora ei, pe care mulți săteni nu o mai văzuseră de mulți ani, era așa de frumoasă, avea un zâmbet pe față, o seninătate de nedescris. În jurul ei, totul mirosea a mir. Trupul l-a lăsat să se coboare În groapă, dar sufletul ei curat, și l-a Încredințat Bunului Dumnezeu și se pare că chiar a fost primit. A
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de nedescris. În jurul ei, totul mirosea a mir. Trupul l-a lăsat să se coboare În groapă, dar sufletul ei curat, și l-a Încredințat Bunului Dumnezeu și se pare că chiar a fost primit. A plecat spre cer, cu zâmbetul pe buze. Seninătatea ei a uimit Întreg satul și deși relativ recentă, Întâmplarea aceasta circulă asemeni unei legende. Cât de mare și de iubitoare poate fi inima unei mame. Cât de mare i-a fost credința În Dumnezeu, de a
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de necaz...poate reușim să ne facem o vacanță cât mai frumoasa, să nu coste prea mult, dar să ne plimbăm mult să vedem cât mai multe pe litoral. Ce fată minunată am și eu nu-mi dau seama. Un zâmbet anemic Înflorise În colțul gurii ei. Acum suntem În vacanță, ne distrăm...nu ne mai gândim la ... știi tu ce... Da, aveam nevoie de o vacanță de câteva luni ca să pot merge mai departe. Numai cu tine pot face asta
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
telemea, așa sărată cum este, te-am scutit pe tine de stat la cozi să poți Învăța. Au de gând să aducă și carne congelată la pachet, poate atunci, fac și eu ca puștiul din troleu, Încheiase Teia cu un zâmbet amar. Bine că nu ne dorim mașină, am face niște siluete...râsese Andreea. Cred că mecanicul nostru a adormit zisese mama. Nu se mai urnește din gara asta, nici nu știu unde suntem. Uite ce șir lung de mașini s-a făcut
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
aici, orbi de singurătate. Străzile lumii au fost uitate. În colț mai găsești câte un câine visând la soare lângă trunchiul de brazi. Se strânge inima, și mâinile se desfac într-o lume de cerșetori, iubitori cu masca opacă, fără zâmbet și fără rid! Măcar un blid de aer să soarbă Inima înghețată și oarbă. Agenda Stă o agendă veche din 1966 pe scrin, mi-a răpit privirea într-un joc trist. Prin apele de venin a rămas inelul cu piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
E atât de simplu dar, în același timp, e atât de specială, este unică prin felul său de a fi. Cât de nevinovată este, îți este frică s-o atingi, este un univers nedescoperit, plin de sentimente. Îmi provoacă mereu zâmbetul pe față, când o văd. Reprezintă copilăria și adolescența mea. Păpădia a rămas acea floare specială, care-ți face viața puțin mai deosebită... Privind-o, în acele clipe, nu te gândești nimic, înafară de lumea în care ești doar tu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Am două colege, una este deșteaptă, e șefa clasei. Știe matematică bine și la ea ne uităm mereu, când trecem în fața tablei, să ne ajute. Cealaltă este un copil alintat, un copil care se resfață și, cu hazul său, provoacă zâmbete. Suntem cei mai mari în liceu. Suntem și ultima clasă de liceu. E greu să-ți imaginezi că trece anul acesta și fiecare din noi o să-și aleagă calea. Fiecare o să meargă pe drumul său. Și-mi este teamă că
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
de multe ori spunându-se ca să nu ai încredere în oamenii pe care nu-i cunoști. Eu am impresia că o cunosc de mică, că știu totul despre această doamnă puternică, curajoasă, frumoasă. La prezentare, mereu zâmbea, permanent era cu zâmbetul pe buze. E plăcut când vezi pe cineva fericit, pentru că, acest fapt te ajută și pe tine să zâmbești. Zâmbetul înfrumusețează persoana. Mi-e bine când simt grijă din partea persoanelor care doresc să mă realizez, să-mi schimb viața. De când
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
o cunosc de mică, că știu totul despre această doamnă puternică, curajoasă, frumoasă. La prezentare, mereu zâmbea, permanent era cu zâmbetul pe buze. E plăcut când vezi pe cineva fericit, pentru că, acest fapt te ajută și pe tine să zâmbești. Zâmbetul înfrumusețează persoana. Mi-e bine când simt grijă din partea persoanelor care doresc să mă realizez, să-mi schimb viața. De când am început să scriu, persoanele dragi îmi zic „lasă prostiile, ia și scrie”. Ce plăcute sunt aceste observații! Aceste observații
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
nu este nepermis de mare. Diferența de vârsta îi revine în minte mereu, ca un avertisment sâcâitor. În timp ce ea „joacă” natural, el face eforturi, urmărind să fie în același timp cât mai prevenitor („-Mi-e teamă să nu-ți complic viața...”). Zâmbetul ei „tace” un posibil răspuns: „Lângă tine aș putea să mai uit «complicațiileă în care deja am intrat de câtva timp.” Din păcate, el nu „aude”. Îi caută privirea cu speranța că ea îi va aproba demersul exagerat de prudent
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
din tot felul de surse, pregătindu se pentru lecții și făcând pauze doar pentru a-și șterge ochelarii cu batista, tacticos, după umezirea lentilelor cu vârful limbii. A făcut-o și în tren de vreo două ori, fără a observa zâmbetul Teodorei. Se pare că nu-l privea doar ca pe un școlar concentrat pe tema sa. Gestul său de „ochelarist” i s-a părut mai mult decât „evocator”. (Scriitorul notează că ea îi va mărturisi această impresie ceva mai târziu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a alege între bine și rău, însoțită de sentimentul responsabilității față de actele sale. Mai pe scurt, liberul arbitru. Profesorul o caută ceva mai insistent pe Teodora, deși simte că iubita sa nu mai răspunde cu acea „urgență” de odinioară, cu zâmbete și vorbe „respirând” senzualitate și așteptare. La gesturi ce până mai ieri îi dădeau fiori, acum răspunde cu o tandrețe calmă. Mai mult, Profesorul are impresia că întreaga ei ființă emană „un aer de superioritate”, conferit, bănuiește el, de „taina
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]