2,178 matches
-
ghicea reproșul, deoarece nimeni nu ignora stingheritoarea idilă care întârziase pribegia măsurătorului. Cei doi bărbați s-au îmbrățișat totuși. Apoi unchiul meu s-a întors pentru prima oară înspre Warda, care stătea deoparte. Privirea lui a fost pe punctul să zăbovească asupra ei, dar a lunecat iute în depărtare. Alesese să n-o vadă. Nu era binevenită în casa lui. Nici Mariam, o încântătoare fetiță bucălată și zâmbitoare, n-a avut parte de vreo mângâiere. — Mă temeam de primirea asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
șubrezi. Însă pe chei ne asaltaseră doar întrebări pline de curiozitate gâfâită: „E adevărat că vin castilienii? Le-ați văzut galioanele?“ Pentru cei care ne iscodeau astfel, nu era nicidecum vorba de a pregăti apărarea portului, ci de a nu zăbovi în debandadă. Văzând că noi, refugiații, eram cei nevoiți să împărțim vorbe de mângâiere, eram și mai zoriți să punem un munte și un deșert drept distanță între noi și țărmul acela, care se oferea cu brațele larg deschise năvălitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
măsurătorul este musulman, fiica sa este musulmană. Șeicul îl privea pe Iscoditor cu afecțiune. — Cine ești? Nu te cunosc. — Sunt Harun, fiul lui Abbas hamalul. — Continuă. Îmi place cum vorbești. Încurajat, prietenul meu a explicat pentru ce veniserăm. N-a zăbovit asupra soartei nevestelor lui Zeruali, pentru că știa că argumentul ăsta nu prea ținea cu Astaghfirullah. În schimb, a amintit de viața destrăbălată a logodnicului, de relațiile lui cu fostele soții, apoi a stăruit îndelung asupra trecutului acestuia, asupra masacrării călătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
așadar de un atac iminent. I-am mulțumit acelui om pentru explicații, i-am spus numele meu și motivul vizitei mele, i-am repetat puținul pe care-l auzisem despre evenimentele de la Tefza, apoi am adăugat că n-aveam să zăbovesc prea mult pe acolo; doar cât să-mi vând săbiile, să-mi cumpăr burnuzurile și s-o iau din loc. Personajul mi-a cerut să scuz nervozitatea compatrioților săi și a poruncit gloatei să mă lase să trec, explicând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nimic. Etapele următoare ne-au făcut să străbatem mai multe regate, printre care le voi aminti pe cele din Uangara, Zegzeg, Cano, dar și pe cel din Bornu, mult mai important decât precedentele, dar în care ne-am ferit să zăbovim. Într-adevăr, încă de la intrarea noastră în capitală, am dat peste un alt grup de negustori străini care s-au grăbit să ne istorisească nenorocirile lor, întocmai cum le înfățișez și eu în cartea mea Descrierea Africii. Suveranul acestei țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rotunde vii până aici în fiecare săptămână? S-a lăsat năpădită de un râs sincer și cuceritor, de care m-am simțit cu atât mai ofuscat. Ca să-mi arăt dezaprobarea, am descălecat și am pus piedică piciorului cămilei. N-a zăbovit să vină înapoi spre mine. — Scuză-mă pentru râsul meu. Am râs pentru că ai zis că-s rotunde. N-am născocit eu asta. Ibn-Battuta, marele călător, spune chiar așa: piramidele „au formă circulară“. — Asta pentru că nu le-a văzut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pună apă la încălzit pentru a bea tutunul ca pe o infuzie, cu un pic de zahăr. * * * După ce Abbad a plecat de la noi în ziua aceea, Maddalena mi-a sărit imediat de gât. — Sunt fericită că plec. Să nu mai zăbovim aici! Fii gata! Când se va întoarce prietenul meu, vom porni la drum împreună. Abbad se dusese la Ancona cu treburi, făgăduind să fie înapoi în mai puțin de zece zile. Și-a ținut promisiunea, fiind însă întâmpinat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
astfel de întrebare? Am tras cu coada ochiului spre Guicciardini și mi s-a părut că stătea pe ghimpi. Am tras concluzia că papa încerca să-mi verifice cunoștințele religioase înainte de a-mi încredința o misiune pe lângă musulmani. Văzând că zăboveam cu răspunsul, a stăruit: — Religia n-ar fi fost oare cea mai bună dintre căile posibile pentru un cărturar și erudit ca dumneata? Am fost evaziv. — A vorbi despre religie în prezența Sanctității Sale este ca și cum s-ar vorbi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca atâția alții, de uluitoarea sa capacitate de a-și părăsi sufletul de gladiator pentru a redeveni, o dată ce trecuse pragul unui salon, un florentin, un Medici, uimitor prin finețe și perspicacitate. — Am auzit că ai fost la Pavia. — N-am zăbovit acolo decât câteva zile, în compania lui messer Francesco Guicciardini. — Nu eram nici eu prea departe. Îmi inspectam trupele pe drumul spre Milano. Când m-am întors, emisarul otoman plecase. Și dumneata la fel, mi se pare. Zâmbi complice. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din Sousa să mă îmbrățișeze cu căldură. De luni întregi aștepta în fiecare zi sosirea noastră. Își anulase toate călătoriile din anul acela, jurându-se că nu va pleca fără noi. De acum, nu-l mai reținea nimic. Am mai zăbovit cât să facem o baie, să luăm o masă bună, să tragem un pui de somn, și ne-am regăsit cu toții în port, înveșmântați cu straie noi și dați cu parfumuri. Cel mai frumos galion al lui Abbad ne aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
te duci la doamna McGilchrist. Atunci fă doar detartrarea, i-am spus eu. Roger mi-a umplut iar gura cu instrumente. În timp ce lucra, Roger a început să fredoneze. Iar instrumentele piguleau înainte, continuându-și munca lor dureroasă de finisare. Oțelul zăbovea pe locul bolnav, acolo unde era ruina blocului din partea mea superioară de vest. — Traumatizată? Am sorbit lichidul acidulat și l-am scuipat roz. Hai, spune-mi. — Forma rădăcinii e foarte neobișnuită. — Și apare o incompatibilitate cu gingia? A rănit gingia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o cățea turbată, tâmpită și beată. Dar am pus-o să jure că-și va ține gura deocamdată și, după ce s-a întors Spunk, s-a dus și ea la toaletă, părând cât se poate de convinsă. De fapt, a zăbovit acolo așa de mult, încât eu am zis că leapădă de-adevăratelea. Spunk mă privea plin de încredere. — Știu ce crezi, John. Te gândești că mariajul nostru ne va afecta munca la Bad Money. Dar te înșeli. — Convinge-mă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e sacră. Nu poți să omori o viațăă Poate că nu ești omul care pari a fi, adăugă ea, recăpătându-și suflul. Acela ar fi... își înghiți încă o dată vorbele și schimbă tonul: — Trebuie să intrăm. Apoi dispăru. Vultur-în-Zbor mai zăbovi un moment înainte de a se întoarce la ferestra de pe partea laterală a casei. Frazele neterminate ale Irinei îl îngrijorau. Tot astfel îl îngrijora un pic și ușurința cu care fusese acceptat. După ostilitatea de la început, din Elbaroom, nu se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și să damblagească popa de la Sf. Elefterie. Am încercat de câteva ori să o întreb ce era cu Mocofanul acela. Într-o seară ieșisem cu Ester de la Operă și intraserăm la „Tosca“. Veneam din când în când acolo spre a zăbovi îndelung în fața unor cafele și în preajma unor umbre care încă mai hălăduiau prin fumul cafenelei, plină de alți studenți, de alt zumzet și de alte iluzii și vagi chemări. Teodora se așezase în seara aceea la masa noastră. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
punct aș vrea să fiu“, i-am spus Liei (sau cui va fi fost), „un punct într-un text desăvârșit. Întotdeauna cel care va citi textul sau îl va recita știu că se va opri când mă va întâlni. Va zăbovi un dram de clipă, își va trage sufletul și va merge mai departe. Asta aș vrea să fiu, un popas spre mai departe“. Acum, în această dimineață la „Colombo“, urmărind mingiuca fetișcanei, simt că pot fi acel punct visat cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
25tc "25" În jos, pe Bulevard. Dimineață cețoasă. Ultima zi a anului. Un vechi obicei, încă din anii studenției, de a ieși, în astfel de dimineți de sfârșit de an, în oraș. De a trece pe Bulevardele golite, de a zăbovi în fața unor vitrine pe care, altfel, peste an, nici nu le zăresc. Deprinderea de a contempla, mai ales, mizeria orașului. În această dimineață obosită, parcă cea mai obosită a anului. Când orașul, amorțit, pare a fi fugit din sine, retrăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
conduse pînă la ceva ce părea o celulă lipsită de lumină și de aerisire, la capătul unui culoar Îngust. Luă una dintre lămpile de gaz ce atîrnau pe perete și ne-o Întinse. — Durează mult? Eu am treabă. — Să nu zăboviți din pricina noastră. Vedeți-vă de treabă, că noi Îl luăm și plecăm. N-aveți nici o grijă. — Bine, dacă aveți nevoie de ceva, eu am să fiu În beci, În galeria de paturi. Dacă nu vă cer prea mult, scoateți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și că o să fim văzuți Împreună În public, Însă preferam să-i Înfrunt mînia decît să rămîn În aceeași incertitudine. Am Întrebat la secretariat unde se află aula profesorului Velázquez și m-am pus pe așteptat la ieșirea studenților. Am zăbovit vreo douăzeci de minute pînă cînd ușile s-au deschis și am văzut trecînd chipul arogant și ferchezuit al profesorului Velázquez, Înconjurat, ca de obicei, de gașca lui de admiratoare. Cinci minute mai tîrziu, nu era nici urmă de Bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
absolvo, a recitat el, acordîndu-mi o binecuvîntare. Am alergat pe scări În sus. În timp ce urcam, Îmi examinam posibilitățile cu oarecare reținere. Dacă aveam noroc, urma să-mi deschidă una dintre servitoare, de al cărei blocaj puteam trece fără a mai zăbovi. Cu mai puțin noroc, poate că, dată fiind ora, cel care avea să-mi deschidă era tatăl Beei. Am vrut să cred că, În intimitatea propriului cămin, acesta nu umbla Înarmat, cel puțin nu Înainte de micul dejun. Înainte să bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ea vine s-o însteleze, dacă vine ziua, ea devine zi. Steluța se răsfiră în cântec, se deschide în dimineți, se revarsă peste lunci în strălucirea ei și pleacă repede din lume ca să nu fie pătată. Și dacă Steluța ar zăbovi mai mult, ghearele noroiului ar prinde-o, suflul pământului ar înghiți-o și ea oricum ar fi ucisă. Nu poate trăi mult printre oameni. Vine să le dea o candelă din inima ei curată, să le dea vise senine, să
STELUŢA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_724]
-
fi un spadasin...” „Nu-i așa”, zise el, „că aduc c-un mușchetar?” „Parcă sunteți Motanul Încălțat... Vă lipsesc doar mustățile. În rest, cum să vă spun, aveți de toate... Aș vrea să știu”, adăugă acesta, „cât timp o să mai zăboviți pe aici?” „Știți doar că prezența mea depinde de starea dumneavoastră de angoasă...” „Dar nu sunt angoasat defel”, zise Noimann. „Angoasa dumneavoastră e pe cale de-a atinge punctul culminant... Aveți o obsesie... Zău așa...” „Nu mai spuneți”, făcu Noimann. „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zăvoarele. Era pe la cântatul cocoșilor. Eu tresar și îmi îndrept privirea către ușă. Ușa se deschide! În prag îmi apare un sfânt aureolat de contrastul luminii de pe sală și întunericul dinlăuntru. Fața lui palidă, fruntea brăzdată ușor și obrajii supți, zăbovind în prag pentru a se orienta, părea o icoană vie. Se apropie apoi de mine șimi ia o mână, iar cu cealaltă mă prinde de umăr: „Sunt preotul Nil Dorobanțu”, „Petru Baciu din Bacău”, răspund eu. Simțeam nevoia unui duhovnic
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
că luna avea de gând să-și împrăștie toată pulberea de argint pe care o avea în poală... Lotrul a ajuns aproape de han când ultimii mușterii cu chef, cocoțați în căruțe, îndemnau caii pocnind din bice ca arnăuții. A mai zăbovit puțin până să bată în poartă. Gândea să nu fi rămas vreun mușteriu ce a uitat de casă... Când și-a dat seama că e liniște deplină, a bătut. ― Un bob zăbavă și oi deschide - s-a auzit din prag
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
zâmbit deschis, iar ea i-a răspuns cu aceeași monedă. Faptul nu i-a scăpat hangiului. Drept urmare, s-a încruntat și, cu un glas ce semăna cu un sâsâit de gâscan, a trimis-o la bucătărie... Șerpoaica, însă, a mai zăbovit în fața lotrului preț de o clipită, timp în care i-a spus din priviri: „Mi-i dor de tine... Te iubesc!...” Focul din ochii lotrului i-a răspuns: „Și eu mor de dorul tău!...” Când hangița s-a întors să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nevoie să mergem până la sacrificiul suprem! Toate astea nu le vom putea îndeplini dacă nu ne vom reaminti ceea ce am învățat cu ani în urmă, când am făcut armata de drept. Și, dacă nu greșesc, unii dintre voi au mai zăbovit în această cazarmă... Așa că, din această clipă, vă aflați în slujba patriei! De mâine, vom trece la instruire sistematică... După terminarea cuvântului comandantului, trupa s-a retras în cazarmă... ― Sergent Dinsus, aranjează-ți ținuta, ca să ne prezentăm la domnul locotenent
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]