1,689 matches
-
instinctele. Natura animalică, numită și umană, este puternică și acționează instantaneu, pe când natura divină trebuie dezvoltată. Autorul scrie „Înțelepciunea a apărut prima, dar instalarea ei în om nu durează de multă vreme, de aceea ea este încă fragilă, în timp ce instinctul zace foarte bine înrădăcinat”. Stefan Zweig în cartea „Triumful și destinul tragic al lui Erasm din Rotterdam” scrie despre credința nestrămutată că istoria este un progres moral, în care specia umană se înalță de la animalitate la divinitate, de la forță brutală la
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
părere că-i cu atât mai bine pentru el că a iubit-o fără să fie iubit și-i cu atât mai rău pentru ea. Femeia aia-i de plâns. Ba uite că nu; Milică-i de plâns. S-a îmbolnăvit, zace, e pe moarte... Nu era totuși genul, așa încât Rafael nu-și dă seama, nu-și închipuie pur și simplu ce femeie ar fi aia care l-a adus în așa hal. Ie dă Doamne ferește, Milică-tată. Ce femeie, ce femeie, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în lături să-l folosească. Să te fi ferit Dumnezeu, Mirelo, și pe tine, și pe ăla cu care te-ai fi încurcat... Cică să nu-și facă ea impresia că până la urmă n-o s-o prindă. Știe el ce zace și cu cine are de-a face. Adică, ce-și închipuie ea, că el cu mălaiu’ și alții cu futaiu’? Păi, ce-ar fi crezut, că și-a găsit prostu’? La care Mirela că nu ești prost, bineînțeles, ești făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Getuța, deh, asta venise-n urma sora-si... S-au pomenit cu ea la ușă pe primăvară, cu un borcan de mucenici și o farfurie de colivă. Să-i facă pomană lu’ tac-su, cică, păi, mie-mi spui ce zace-n asta? Mirelei îi e limpede. Păi, bineînțeles c-a venit să dea cu nasu’, ca să-i mănânce de cur pe-amândoi cu Roșioara și cu spurcatele alelalte, Rafaele, ce-or mai râde ele când s-or strânge la soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pantofi, dintre care una fără flecuri. Sub chiuveta murdară, se vede un lighean plin cu apă de culoare rozalie care pute a permanganat de potasiu. Pe patul acoperit cu un cearșaf mototolit având numeroase urme de spermă îngălbenite și întărite, zace Rica, iubita lui Matolea. Complet goală, cu mâinile legate la spate și căluș în gură. Ochii aproape ieșiți din orbite păstrează expresia îngrozită ce-i însoțise ultimele clipe de viață. Pe trupul ei se văd numeroase pete vineții, semnele unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rănile proaspete. Dintre toți, Suflețel pare cel mai zdruncinat. Așezat pe un afet, cu arma trântită în zăpadă, murmură ceva numai de el auzit. Privește pierdut trupul unui soldat german, aproape un flăcăiandru, cu o rană urâtă la cap, care zace nemișcat în zăpadă, la picioarele lui. Răsărit din întuneric, Marius se apropie cu pași greoi. Automatul i se bălăbăne de cureaua petrecută după gât. Primise raportul pierderilor. Din fericire, printre victime nu se află nici unul dintre artileriștii lui care deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
negru, în care se văd bucăți de creier. Ghemuită într-un colț, ochii speriați ai infirmierei se arată peste marginea saltelelor groase puse ocrotitor în jurul ei și a celor doi copii ținuți în brațe, la piept. Albă ca marmura, Smaranda zace în continuare pe pat. Marius îngenunchează lângă ea și scoate masivul Luger dintre degetele ei încleștate. Ți-am spus că nu voi da voie la nimeni să facă rău fetelor noastre. Se stinge ca o lumânare sfârșită, dar ultimele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Elena Marin Alexe Plâng ca roua, deznădăjduită în zori și-mi împart suspinurile pe tăcute cu ploaia... Nu împrumut nimic de la vânt de multă vreme nu mai are nimic al lui risipitorul... Când amiaza cade în genunchi, incendiată și zace la pământ moleșită, implor răcoarea teiului înalt... Încă mă doare plânsul ierbii fragile, nevinovată, căzută sub cântecul dur și nemilos al coasei... Obosită de țipătul tăcerii din jur, aștern fânul proaspăt aromat și mă culc îngândurată... În lumina tainică a
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83287_a_84612]
-
urmelor, nu e altceva decât un bătrân obișnuit. Către sfârșitul vieții, singurul lucru util care i-a mai rămas de făcut e să se uite bine în ochii fiicei și nepotului și să se întrebe: cât de mult din mine zace acolo? M-am transferat bine, mi-am găsit o eternizare? Aducerea aminte fiind mijlocul cel mai potrivit pentru asigurarea acestei doze de nemurire, vecinul profită de întâlnirea cu cei vii pentru a povesti, a da pilde, a povesti, a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
abia din acel punct să mă reapuc de scris. A fi detașat mi se părea un simplu act de autoconservare, de amânare a confruntării cu tot ceea ce înro bea omul și, prin urmare, a cuceririi miezului tare de om, care zace atât de adânc înșurubat în noi, încât poate fi lesne rătăcit printre straturile de balast care se aștern zi după zi unul peste altul. — Mi se pare monstruos să fii detașat, i-am spus eu lui Teo Haiduc. E o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Culturale Outopos (cu acte-n regulă, în 1997). Știu doar că ne plăcea să ne adunăm și să încercăm să construim ceva în jurul unui plan comun. În revista „Outopos“ - din care au apărut doar cinci numere, iar cel mai reușit zace și acum pe calc - am debutat ca tehnoredactor, corector, redactor, editorialist, reporter la fața locului, poet și prozator. Lucian Dan Teodorovici, la fel (mai puțin poet, dar se compensează prin aceea că el și-a descoperit atunci vocația de editor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
deslușim împreună toate aceste taine ce m-au prins în capcana lor. Dar am înțeles. Nu poți, nu vrei, nu știi... Acum vreau să fiu singură. Pleacă! Părăsește-mi mintea! Nu mă mai lăsa să vorbesc cu o amintire ce zace neînduplecata în mine. Te rog... Vreau să fiu copil! Te rog copilărie, întoarce-te în mine, nu ma părăsi acum! Nu sunt pregătită pentru toate frustrările, alergările și goana de a-mi prinde visele. Nu sunt gata! Tu nu zici
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
case gata să cadă la orice rafală de vânt. Cât de mult m-a emoționat cîte-o lumină la etaj, filtrată prin hârtia veștedă ce acoperea o fereastră! Sau hăinuțele de copil puse pe sârmă într-un balcon strâmb. Bătrâna care zace o zi-ntreagă, pe trotuar, cu un săculeț de semințe de floarea soarelui în față. Fetele îndrăznețe și vulgare, cu părul vopsit roșu, strigîndu-și ceva de la un geam la altu-n amurg. Droaia de lume în haine pestrițe socializând zgomotos într-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-mă, am făcut-o aproape instantaneu cu fenomenul acela răvășitor, am trăit niște clipe nu tocmai plăcute. Pentru că una este semnul lui Dumnezeu, și cu totul altceva să te așezi pe un scăunel atunci când în intimitatea pantalonașilor ăia de stofă zace un asemenea monstru de mazăre revoltată. Ca să n-o mai pun la socoteală pe tovarășa Stănescu, care, cu simțurile ei antrenate în detectatul spurcăciunilor, a rostit cu o forță crudă întrebarea retorică „care s-a căcat pe el“ și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Împotriva orânduirii totalitare și În mod special În legătură cu delapidarea pentru care fuse-se arestat. Acum Își dorea un asemenea individ, dar probabil călăii, Îl ținea special singur pentru a-i deteriora moralul, a-i distruge orice forță de Împotrivire!! A zace de unul singur În celulă, zvârcolindu-te pe patul de ciment ce cu ușurință putea fi numit cavou, cu mâncarea oferită de temniceri ce nu era comestibilă mulțumindu-se cu fărâmiturile oferite cu zgârcenie din alimentele aduse de afară de Atena
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
intenția mea de bună-credință de a nu pune Țara la cale, cum Îndeobște se exprimă românul În astfel de situații, ci de a Încerca s-o punem pe picioare, ținând cont că e tot mai bolnavă, sleită și epuizată, că zace, trântită, În pat. Însă tu, după o noapte, presupun, albă În care sfetnicul a fost Ileana, ai decis să contramandezi Întâlnirea noastră de joi. În consecință, mă anunți și telefonic, miercuri, că nu mai vii să-mi Întorci vizita, cum
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fost pentru un minut la degetul tău mic pătat cu ceară din ureche. Situația este cu totul alta în Cizmă. Oarecum oripilați de practicile noastre seculare, de care nu ne putem nicicând lepăda, catindații mascalțone au simțit potențialul electoral care zace în nespălarea noastră și au renunțat la discursul competițional clasic, manipulând în interes propriu ura civilizatului popor italian la adresa românului. Nimeni nu mai promite redresare economică, fiscalitate relaxată sau pensii. Toți bagă în față promisiunea de a ne expulza cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
a fost un uriaș motan negru, încălțat cu botine ciclamen, pe care l-am ferfenițat de atâta hurducăială și zgâlțâială. A fost cusut de nu știu câte ori pe la stomac, ba chiar și botinele i-au fost reparate: cred că încă mai zace pe undeva, prin apartamentul părinților mei, chircit într-o pungă de plastic sau într-un sac, în cămară. În sfârșit, cea mai neobișnuită păpușă pe care o am actualmente este o mogâldeață verde, parțial informă: este o parodie de păpușă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
mână. Era neprevăzutul care avea și el un cuvânt de spus. Părinți rătăciți strigau după copiii lor la fel de rătăciți în jocurile lor, copii ușori și plăcuți la vedere ca niște diavoli mici. Deodată Oleg observase absența lui „Cupidon“. - E răcit, zace în pat cu febră mare, explicase cineva. - Adevărat? se mirase Oleg suspicios, era aproape sigur că „Cupidon“ era beat ca de obicei. - Pot cânta și aria lui Cupidon, spusese Blanca, deși nu era sigură că va putea cânta nici măcar propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Spune-mi, Wilt, zise el. Spune-mi numai un singur lucru. Cum de poți să stai acolo așa de calm? Soția ta a dispărut, noi avem dovezile crimei, avem o copie a soției tale, care - dacă e să te credem - zace sub zece metri de ciment -, dar tu nici nu clipești. Cum de reușești? — Inspectore, zise Wilt, dacă le-ai fi predat timp de zece ani instalatorilor de gaz și-ai fi fost întrebat la fel de multe întrebări cretine câte-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ni-l dăltuiește-o pronie... zise el plin de veselie. Cel puțin Wilt s-a scutit de cheltuiala pentru piatra de mormânt. E suficient să o rezeme cioclii pe femeie acolo, la cimitir, și să-i graveze pe piept „Aici zace Eva Wilt, născută așa și așa, ucisă sâmbăta trecută”. Monumentală în viață, monument în moarte. — Board, trebuie să spun că simțul umorului pe care-l etalezi mi se pare extrem de nepotrivit pentru momentul de față. — Ei, dar ce e sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
oalele din chicinetă. E vechea foame, vechea pândă, care nu se mai termină. Pe un fotoliu, la capătul dinspre ușă al patului, un dosar legat cu șiret. Alături, un minitelevizor, cu ecranul cât o carte poștală și antena lungă, nichelată zace pe-o rână. Deschid dosarul, să treacă timpul cât mai repede. Este un zodiac xeroxat pe foi groase de hârtie. Zodiile sânt reprezentate prin viniete șterse, sofisticate; încep să citesc la întîmplare despre domnii născuți în zodia Gemenilor, dar mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că stau jos, că-mi ridic încet capul greu de pe masă, smulgându-mă anevoie din somn. Dincolo de fereastră, licărește un răsărit târziu de iarnă. Stau la masă în palton și în galoși, gâtul și picioarele mă dor de frig, chipiul zace pe o farfurie murdară, iar în gât mi se zbate un nod de lacrimi amare, neplânse. 6 Peste o oră urc scările aievea și, dând cu ochii de ușa cunoscută și dragă, mă cuprinde un tremur plin de bucurie. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
splendid, trimițîndu-mă în străinătate pentru câțiva ani. Îmi pare rău c-am primit oferirea lui, căci sânt o greutate, nu pentru el, ci pentru familie. Nu am prejudiții și cu toate astea mi-ar părea rău dacă țărâna aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume, ar încăpea în mâni străine. Iartă că devin sentimental - e o nerozie, dar n-am ce-i face, fiecare om își are pe-ale sale - afară de-aceea nu te oblig de-a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mă tot duce și cred că voi întreprinde o mică escursiune după Sf. George sau poate și înainte, în tot cazul cred mai sigur după Paști. E vorba de formarea unei mici societăți de [... ], singurătatea și suferința acestei ierni îmi zace pe suflet, trebuie să încerc s-o alung. Tu desigur nu-ți vei da osteneala să te deranjez[i] până a veni prin Iași și adică, vorbind la dreptul, ce însemnează și venirea la pentru o zi, ca și când zapcii {EminescuOpXVI
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]