1,646 matches
-
gelozia, iar gelozia slăbirea dragostei. Căminul lor fericit, bazat pe adevăr, încredere și iubire începu să se clatine. Tovarășii de viață fericiți de altă dată deveniră dușmani între ei. Toate încercările lor de a se iubi ca la început fură zadarnice. Căminul fericit de odinioară se nărui. Și iată, dragii mei, ce-a putut clădi diavolul pe un fleac, pe un firicel neînsemnat al unei minciuni nevinovate. Iată de ce nu trebuie să mințim niciodată, oricât de mică sau neînsemnată ar fi
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
ar fi așa, te-ai mândri și pierdut ai fi pe vecie. Și Eu nu vreau să te pierd! Tu suferi ca să prețuiești și să practici MILOSTENIA. De n-ai suferi, n-ai cunoaște-o și ai trăi o viață zadarnică. Și Eu vreau să duci o viață plină de roade bune (fapte bune)! Tu suferi ca să-ți întărești CREDINȚA. Altfel ai fi leneș și înclinat spre ispite. Și Eu te vreau să priveghezi, ca să nu te pierd! Tu suferi ca să
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
vecinul de apartament, ce Înălțime are blocul, În ce an s-a născut el și ce vârstă are mama sa. Desigur, toți erau convinși că la mijloc nu era decât o păcăleală, că Popescu vrea doar să le pricinuiască o zadarnică bătaie de cap și să Încheie apoi totul cu vreo glumă de-a sa. Se Înșelau Însă. 17. PUNGILE CU GALBENI De mult, un bătrân, simțind că i se apropie obștescul sfârșit, și-a chemat feciorii și le-a spus
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]
-
să le comentăm, decât să le alungăm. Problema capitală a guvernului nostru este de a slăbi spiritul public prin critică; de a face popoarele să piardă obiceiul de a gândi, căci gândirea creează opoziția, de a împinge forțele spiritului în zadarnice hărțuieli de vorbărie. De când lumea, popoarele, ca și simplii indivizi, au luat vorbele drept fapte, căci ele se mulțumesc cu aparența lucrurilor, și rar își dau osteneala să observe dacă realizarea a urmat promisiunilor care privesc viața socială. Pentru aceasta
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
distruge sau vor crea ceea ce ne va plăcea nouă după programul expus mai sus. Cu presa vom proceda în felul următor. Ce rol joacă acum presa? Ea servește spre a înflăcăra pasiunile sau spre a întreține egoismele partidelor. Ea este zadarnică, nedreaptă, mincinoasă și majoritatea oamenilor nu înțeleg la ce servește. Noi o vom înșeua și îi vom pune frâne tari, vom face la fel și pentru celelalte lucrări imprimate, căci ce near servi să ne scăpăm de presă, dacă ar
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
că vor fi citite puțin, mai ales din cauza scumpetei lor. Dimpotrivă, ceea ce vom edita noi înșine pentru binele spiritelor, în tendința pe care o vom fi stabilit, va fi ieftin și citit de toată lumea. Impozitul va face să tacă dorința zadarnică de a scrie, iar teama de pedeapsă va pune pe literați sub stăpânirea noastră. Dacă se găsesc persoane doritoare de a scrie împotriva noastră, nu se va găsi nimeni să le tipărească scrierile, înainte de a primi o lucrare pentru tipărire
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
organiza adunări literare, în care agenții noștri vor da, fără să se bage de seamă, cuvântul de ordine și semnalele. Discutând și contrazicând inițiativa noastră întrun mod superficial, fără a intra în adâncul lucrurilor, organele noastre vor avea o polemică zadarnică cu ziarele oficiale, spre a ne da mijloacele de a ne pronunța mai limpede decât am putea-o face în primele noastre declarații oficiale. Aceste atacuri vor mai avea și rolul de a face pe suplii noștri să se creadă
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
și nimeni nu înseninează această atmosferă: nici un zâmbet, nici o privire caldă pentru că pașii eroilor lui duc implacabil spre prăbușire. Mizeria materială din nuvelistica acelei perioade a lui Agârbiceanu și Sadoveanu nu stă în prim plan, ci exprimă acea continuă frământare zadarnică, cu atât mai dureroasă cu cât apare după clipe de euforie. În nuvelele rebreniene, se observă prăbușirea ca un laitmotiv frecvent asociată cu umilința, altă dimensiune definitorie a universului său uman. Rebreanu „topește cu o nebănuită vigoare” coordonatele tragice ale
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
al stepei dunărene, sarmații.”8 Flancând lumea geto-dacică din două laturi, prezențele sarmatice sunt de natură să determine în mare măsură traiectoria politico-militară a acesteia: „Puterea getică este irosită în mici hărțuieli de apărare împotriva năvălitorilor, sau este risipită în zadarnice participări la năvălirile sarmatice din sudul Dunării. La fel va fi, ceva mai târziu - în prima jumătate a secolului I - și dincolo, în vest, între Dunăre și Tisa, ba chiar și mai departe spre munții Ardealului vestic, unde aceiași sarmați
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92818]
-
De aceea, pot să-l numesc un salt. Și, în mod paradoxal, înțelegem insistența, răbdarea infinită ale Iui Jaspers de a face irealizabilă experiența transcendentului. Căci, cu cât este mai incertă această aproximație, cu cât se dovedește a fi mai zadarnică această definiție, cu atât transcendentul este mai real pentru el, căci pasiunea cu care-l afirmă este proporțională cu distanța care există între capacitatea sa de a explica și iraționalitatea lumii și a experienței. Se vădește astfel că Jaspers distruge
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
sălbatică despre care se poate vorbi mai cu seamă la el. Căci nu astfel rostește Hamlet acele cuvinte și nu astfel le scrie Shakespeare. Beția iraționalului și vocația extazului abat de la contemplarea absurdului un spirit clarvăzător. Pentru Șestov, rațiunea este zadarnică, dar există ceva dincolo de rațiune. Pentru un spirit absurd, rațiunea este zadarnică și nu mâi există nimic dincolo de rațiune. Acest salt poate, cel puțin, să ne lămurească și mai bine asupra adevăratei naturi a absurdului. Știm că absurdul constă într-
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
nu astfel rostește Hamlet acele cuvinte și nu astfel le scrie Shakespeare. Beția iraționalului și vocația extazului abat de la contemplarea absurdului un spirit clarvăzător. Pentru Șestov, rațiunea este zadarnică, dar există ceva dincolo de rațiune. Pentru un spirit absurd, rațiunea este zadarnică și nu mâi există nimic dincolo de rațiune. Acest salt poate, cel puțin, să ne lămurească și mai bine asupra adevăratei naturi a absurdului. Știm că absurdul constă într-un echilibru, că-l aflăm, înainte de orice, într-o comparație, și nu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
și nostalgia revoltată a absurdului și nu respectă acel raport care constituie de fapt sentimentul absurdității. Având certitudinea că nu poate să se sustragă iraționalului, vrea cel puțin să se salveze din această nostalgie deznădăjduită care-i pare sterilă și zadarnică. Dar dacă asupra acestui punct poate să nu se înșele în judecata sa, nu la fel stau lucrurile când neagă. Strigătului său de revoltă îi ia locul o adeziune nebunească și iată-l ajuns în situația de a ignora absurdul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ea îi restituie măreția. Pentru un om care vrea să vadă, nu există spectacol mai frumos decât cel al inteligenței în luptă cu o realitate care o depășește. Spectacolul orgoliului uman este inegalabil. Toate încercările de a-l deprecia rămân zadarnice. Această disciplină pe care spiritul și-o dictează sie însuși, această voință pe care singur și-a făurit-o, această confruntare are în ea ceva puternic și ciudat. A sărăci o realitate a cărei inumanitate face măreția omului înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
se realizează, de asemenea, în marea operă teatrală. Iată unde se contrazice actorul; e același și totuși atât de diferit, concentrând într-un singur trup atâtea suflete. Dar acest individ care vrea să ajungă la toate și să trăiască totul, zadarnica lui tentativă, încăpățânarea lui fără rost întruchipează însăși contradicția absurdă. În el se reunește totuși ceea ce se contrazice clipă de clipă. El se situează acolo unde trupul și spiritul se întilnesc și se îmbrățișează, unde acesta din urmă, obosit de
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
încetează să mai propună și se oprește să contemple și să deseneze peisajul mereu virgin al fenomenelor. Inima învață astfel că emoția care ne cuprinde în fața chipurilor lumii nu ne vine din adâncimea ei, ci din diversitatea lor. Explicația e zadarnică, dar senzația rămâne și, împreună cu ea, apelurile neîncetate ale unui univers inepuizabil în cantitate. Înțelegem acum locul operei de artă. Ea înseamnă moartea unei experiențe și totodată multiplicarea ei. E ca o repetiție monotonă și pasionată a temelor orchestrate de
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
se deosebi de Hristos. Dar, în realitate, e vorba de a-l anexa pe acesta. Într-adevăr, Kirilov imaginează o clipă că Iisus, murind, nu se regăsește în paradis. El își dă atunci seama că toate chinurile sale au fost zadarnice. "Legile naturii, spune inginerul, l-au silit pe Hristos să trăiască în mijlocul minciunii și să moară pentru o minciună." În acest sens numai, Iisus întruchipează întreaga dramă omenească. Este omul-perfect, fiindcă a realizat condiția cea mai absurdă. Nu-i Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
pasiune fără viitor. MITUL LUI SISIF Zeii îl osândiseră pe Sisif să rostogolească întruna o stâncă până în vârful unui munte, de unde piatra cădea dusă de propria ei greutate. Socotiseră cu oarecare dreptate că nu-i pedeapsă mai crâncenă ca munca zadarnică și fără speranță. Dacă-l credem pe Homer, Sisif era cel mai înțelept și mai prudent dintre muritori. După o altă tradiție, totuși el înclina către meseria de hoț. Nu văd aici nici o contradicție. În legătură cu pricinile pentru care a ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
care o respirăm în opera lui Proust sau în peisajul plotinian: nostalgia paradisurilor pierdute. "Mă cuprinde melancolia, spune Olga, când Barnabas îmi spune dimineața că se duce la castel: un drum, probabil, inutil, o zi, probabil, pierdută, o speranță, probabil, zadarnică." "Probabil", iată încă o nuanță pe care Kafka își riscă întreaga operă. Totuși, căutarea eternului rămâne aici meticuloasă. Și aceste automate inspirate - personajele lui Kafka - întruchipează însăși imaginea a ceea ce am fi, lipsiți de divertismentele noastre și lăsați pe de-a
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
O demipoetă, Irina Brumaru, căsătorită cu un inginer, vrea să îl despartă pe șeful acestuia, Dan Celmare, de soție și să îl determine să se însoare cu ea. Nu reușește. Alt inginer se străduiește să aducă pace în familii; efort zadarnic, întrucât se confruntă doi „cuci”, iar aceștia nu își pot schimba condiția. Salvând din cele două piese ceea ce a crezut că poate fi salvat, autoarea a inclus unele fragmente, ușor retușate, în antologiile Poezie (1972) și Incandescențe (1985). Un poem
ZAMFIRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
precum interzicerea crimelor în masă pe timp de pace. Acest punct de vedere nu poate fi luat prea în serios, deoarece adesea este promovată opinia că respectul pentru viața umană este rezultatul „obligației de a nu cauza moartea sau suferința zadarnică a altor ființe umane, adică moartea sau suferința care nu sunt necesare pentru atingerea unui scop mai înalt despre care se presupune, pe drept sau pe nedrept, că ar justifica o derogare de la obligația generală”4. Din contră, problema este
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Trebuie întotdeauna să ne amintim de prețul pe care îl plătește un stat pentru marile sale cuceriri, de faptul că aceste cuceriri nu aduc nici un beneficiu, de riscurile pe care cineva și le asumă și, în final, de cât de zadarnice, inutile și efemere sunt marile imperii și ce ravagii produc atunci când se prăbușesc. Însă, dacă nu se poate spera totuși că o putere superioară tuturor celorlalte nu va abuza de acea superioritate, un principe înțelept și drept nu ar trebui
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de la început de folosirea, previzibilă și aproape automată, a dreptului de veto de către Uniunea Sovietică, paralizia Adunării Generale a fost rezultatul unui proces dinamic, care poate fi separat în trei faze: dezintegrarea majorității de două treimi conduse de Statele Unite, încercarea zadarnică a celor două mari puteri de a obține o majoritate de două treimi în sprijinul propriilor politici și încercarea lor de a reduce la minimum voturile în favoarea celuilalt, o acțiune pe care ambasadoarea administrației Reagan la Națiunile Unite, Jeane Kirkpatrick
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mântuirii și golirea de conținut providențial a oricărui fapt istoric, inclusiv Învierea lui Iisus. Bultmann, discipolul lui Barth, merge până la a nega categoric însăși noțiunea de miracol, considerată desuetă pentru secolul al XX-lea. "Și dacă Iisus n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră" (I Corinteni, 15, 14), avertizează Apostolul neamurilor, avertisment care nu pare să aibă ecou în dezbaterile teologice de la fin du siècle. Greșeala teologilor existențialiști constă în a fi acceptat fără rezerve principiile
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
providențial a oricărui fapt istoric, inclusiv Învierea lui Iisus. Bultmann, discipolul lui Barth, merge până la a nega categoric însăși noțiunea de miracol, considerată desuetă pentru secolul al XX-lea. "Și dacă Iisus n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră" (I Corinteni, 15, 14), avertizează Apostolul neamurilor, avertisment care nu pare să aibă ecou în dezbaterile teologice de la fin du siècle. Greșeala teologilor existențialiști constă în a fi acceptat fără rezerve principiile enunțate de Troeltsch, mai ales
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]