7,506 matches
-
remorca. Este un roman mai serios,“ îi răspunse Vasea. ,, Da, dar tu ne ești simpatic,“ spuse un ecuadorian micuț ce stătea în remorca. Orele se scurgeau lent în timp ce muncitorii munceau titanic sub soarele dogoritor pe câmpul înconjurat de mandarini. În zare, la depărtare se vedea Marea Mediterana ce strălucea în bătaia razelor soarelui oferind la orizont o priveliște magnifica pentru muncitorii ce trudeau din greu. ,,Gata ne oprim pentru pauză de masă,“ se auzi glasul șefului de echipă. Muncitorii lașară roabele și
VASEA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384088_a_385417]
-
mine,spun pe șleau, Neînțeleasă sunt de cei ce m-au Rănit,iubirea mea oricum le-o dau! Liberă-s acum de tot și toate Căci doar visul poeziei mele poate Să sufere plângând in coate Sau să zboare-n zări înalte! Paradoxal,visând m-am vindecat de moarte! Referință Bibliografică: Visul care te visează! / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1924, Anul VI, 07 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
VISUL CARE TE VISEAZĂ! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383323_a_384652]
-
ca autoar pe poeta Dorina Stoica. Grafica cărții este semnată de graficianul Mihai Cătruna. Cartea ,, Ochiul curat ,, este editată la Editura Pim, Iași, 2015. ,, Curățește-mi ochii să văd cu ei, Frumusețea verii, florile de tei, Curcubeu boltit, colorat în zare, Răsăritul lunii, asfințit de soare. Ploaia mănoasă căzută-n zi de vară, Macii sângerii din lanul de secară, Grâul copt în holde să-l văd aurit, Unduind ca marea, când e de cosit. Să văd pâinea bună, în spicul de
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383347_a_384676]
-
lume nu ne vede./ Tânguiosul bucium sună,/ L-ascultăm cu-atâta drag,/ Pe când iese dulcea luna/ Dintr-o rariște de fag./ Îi răspunde codrul verde/ Fermecat și dureros,/ Iară sufletu-mi se pierde/ După chipul tău frumos [...] Înălțimile albastre/ Pleacă zarea lor pe dealuri,/ Arătând privirii noastre/ Stele-n ceruri, stele-n valuri./ E-un miros de tei în crânguri./ Dulce-i umbra de răchiți/ Și suntem atât de singuri!/ Și atât de fericiți!/ Numai luna printre ceață/ Varsă apelor văpaie
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
nr. 1912 din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului cu virginala pufului paloare așteaptă păpădiile-n fânețe iar vântul le dezbracă de culoare din fugă dăruindu-le binețe e felul lui la dans să le invite purtându-le vrăjite înspre zare în ritmuri repezi parcă aiurite umplându-le de saț și de ardoare nu se sfiesc veșmântul să și-l poarte în lumea largă într-un gest firesc e felul lor în drumul către moarte să-i spună adierii „te iubesc
IUBIRE MUTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383385_a_384714]
-
-ntr-o noapte neagră, fără lună, vom ieși în larg și ne vom duce fericiți că suntem împreună. Vom lăsa corabia s-apuce pe-orice drum și prin orice furtună fiind siguri că ne va conduce în sfârșit către o zare bună. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1912, Anul VI, 26 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ÎNCEPUT DE NOIEMBRIE... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Un alt miracol al toamnei Coboară amețitor, în zări, Fiind leagăn lent al frunzei, Ce se așterne, căzând în scări! Pe drum de covor ruginiu, Pășind agale, oameni, păsări Își întâlnesc al lor pustiu, Și-n ochi par a li se cuibări... Tristeți, ori dulci melancolii Se revarsă-n
ÎNCEPUT DE NOIEMBRIE... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383409_a_384738]
-
Ediția nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Într-un final cert, însă neprevăzut, va veni acea zi... Când pașii se vor opri, obosiți de prea mult preumblat prin nesfârșirea lumii, prin praful așternut în goana permanentă înspre zările întinse la infinit, mereu chemând către ele ecouri ale sufletelor, să le urmeze în tăceri și extaz neînțelese... Când ființa se va așeza pe marginile sinelui, la înălțimea sublimă a celui mai de sus zbor atins al aripilor imaginației, în
ACEA ZI, CÂND... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383410_a_384739]
-
Publicat în: Ediția nr. 2110 din 10 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Oriunde este dat pe acest pământ, Să se-ntâlnească vise și speranțe, Fericire și lacrimi în suflet frânt, Împletite-n dulci-amare romanțe... Parfumuri învelind roze tremurând Adie-n zare, inimi lin atingând, Sub clar de lună, tristeți ușor stingând, Stelele, deasupra lor, vii luminând... Sub magia astrelor nopții plutind, Se înseninează priviri umbrite, Roua ochilor, fermecător sclipind, Curge prelung, în clipe infinite... O lume-n care vin și pleacă
NEMURITOARE MELANCOLII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383408_a_384737]
-
nemurire, Ce se înalță spre nemărginire Vise-n alb și frânturi rose de gânduri Se împrăștie, plutind pe cer, rânduri... Printre cioburi de stele și umbre vii, Răzbat, alunecând lent, dorințe mii Și glasuri se aud cum le strigă-n zări Cu ecouri ce se sting în dulci chemări... Lumini ce străbat prin margini de lume Călăuzesc mereu zboruri de nume, În curgerea celestă spre infinit, Glorios le e drumul lor nesfârșit... Destinul își urmează măreț cursul Îl așteaptă-n tăcere
CĂLĂTORIND SPRE PARADISUL PROMIS de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383413_a_384742]
-
început a îmi așterne rândurile, Ce curg viu din condei, cu un însetat dor... Mi-au spus că le e bine acolo-n depărtări, Și nu ar mai vrea sa se întoarcă nicicând, Ci-n curcubee, sa rătăcească vor, prin zări, Învârtindu-se senin, lent alunecând... S-au îmbrăcat în haine din stele desprinse, Și-ar dori să danseze în scări, printre nori, Să plutească prin cer și cosmos, neatinse, Iar, uneori, să-mi trimită vise-n culori... Și mi-au
EXILUL GÂNDURILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383415_a_384744]
-
tinerețe Dau năvală,răscolesc Soarele le dă binețe Și in suflet poposesc, Amintiri ce altădată Nu erau in gândul meu, Amintiri ce mă răsfață Și mă urmăresc mereu.. Poposesc la malul marii Amintiri demult apuse Și se pierd in largul zării Printre vorbele nespuse. Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Amintiri demult apuse / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2212, Anul VII, 20 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Valer Popean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
AMINTIRI DEMULT APUSE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383428_a_384757]
-
SCRISOARE PRIMĂVERII Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1160 din 05 martie 2014 Toate Articolele Autorului o pitulice și o rândunea / un cântec ne aduce-n dar, / prin ciripit, cirip - cipa / martie primăvărar. / sub pleoapa soarelui plutind / în zarea albă de năframă,/ martie cel drag zâmbind / muguri, crengilor destramă./ primăvara așteptată / ne învăluie-n iubire - / dorul de tine se-arată / când la trup și a ta fire !/ lasă timpul să străbată / pe calea pământului, / nu mai fi înfiorată / sub
SCRISOARE PRIMĂVERII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383453_a_384782]
-
șoapte și suspine, Să regret amar? Îmi pasă Doar de vremea care vine... Cred că dorul din poveste Știe pentru ce-am greșit, Tuturor ne-a dat de veste, Dragostea ne-a-mpărtășit, Vrea să fiu Adam cel trist Care-n patru zări vestește: -Poate-n viața de artist Dragostea se împlinește! Valer Popean, Târnăveni Referință Bibliografică: Adam la furat / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2224, Anul VII, 01 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Valer Popean : Toate Drepturile Rezervate
ADAM LA FURAT de VALER POPEAN în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383477_a_384806]
-
adusă de norii încărcați cu precipitații. Împreună cu amicul meu mai tânăr, Gogu, ducem fiecare spre gară câte un bagaj. Mă însoțește la tren. Știe cum este să cari bagaje prin gări și aeroporturi, fiind mai mult plecat spre alte noi zări și locuri de muncă, pe unde îl poartă necazurile și nevoile: prin America, Italia, Germania sau ultima dată în Anglia. Ce poate face în țară un român cu maximum 10 lei pe oră, cât îi dau patronii particulari? Cum să
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
revărsarea în universul însuși , doar dacă persoana iubită ar cunoaște aceeași perspectivă, intrând în rezonanță cu vibrația lumii ... dincolo de munți și ape, dincolo de orașe, apoi până la soare și lună, pe axa verticalității terestru-cosmic. „Dacă te-ai mai îndepărta / Cu o zare, / La profilul tău s-ar mai adăuga soarele / Luna și jumătate din cer.„ Elementele realității ce se reflectă unele în altele, până la identificare uneori (în esența profilului feminin transpus frumuseții, strălucirii sau misterului naturii) sunt, în plan simbolic, pași spre
IMENSITATEA IUBIRII ÎN „PERSPECTIVĂ„ (MARIN SORESCU) de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383495_a_384824]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > MĂRȚIȘOR Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Iubite, ține-mă de mână, Când primăvara cântă-n rămurele Și-n zare simți venind iar rândunele! Iubite, ține-mă de mână! Auzi? În plopul sobru din șosea, Plâng mugurașii că deja plesnesc, Și doar căldura soarelui-și doresc, Să-i mângâie pe creștete de muguri... Auzi? A prins să crească iarba... Și
MĂRȚIȘOR de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383502_a_384831]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SENTIMENTE Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Cântă iarna la fereastră cântec trist din țurțuri lungi, Vântul șuieră prin ramuri risipind în zare stele, Luna își întinde-n ceruri raze albe și prelungi, Mii de fulgi căzuți din rai se-agață-ncet în ele. Ei urzesc peste pământ văl ușor de amorțeală, Peste suflete-adormite țes maramă de mătase, Noaptea-nvăluie pământul într-un giulgiu de negreală
SENTIMENTE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383501_a_384830]
-
-o romanță, Își tremură pe suflet trena-i lungă, Pe tâmplă mea așază flori de gheață. Se-ascunde primăvara-n toporașii, Ce-au apărut în fața casei mele, Cu ochii mei în lacrimi, ea se joacă, Când triști ei cată-n zare, rândunele. Ce trist e cerul! Pe acorduri fine, A prins să plângă cu sclipiri de gheață, Și-n aburii tăcuți ai dimineții, În suflet primăvara îmi îngheață. Se-ascunde-n mine scumpa primăvară, Și înflorește-n fiecare gând, La tâmple ghioceii se
S-A RĂTĂCIT ÎN MINE PRIMĂVARA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383507_a_384836]
-
Risipind din amarul strâns al cugetului S-au zorit îndepărtându-se alaltăieri... Au lăsat în urma pașilor lor liniștea, Seninul cerului l-au readus plecând, Iar un fior nou de emoții calde creștea, Spre cer un buchet de speranțe înălțând... Toată zarea mai luminoasă devenea, Parcă lumea nu mai părea tristă sau rea, Puterea zâmbetului pe chipuri revenea, Iar un colț de rai începea a se crea... Soare în priviri se ivi, strălucind nespus Și doruri, tristeți sau grele dureri s-au
LACRIMI PIERDUTE ÎN IERNI ALE SUFLETULUI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383525_a_384854]
-
îi așteaptă, presărate, Frânturi din propria rautate... Înaintând prin furtuni pe ceruri, Și înotând greu prin ape tulburi, Întunericul tăios vei răzbate, Cu raiul tău vei face zi din noapte, Iar pe chipu-ți senin va străluci Steaua ce-n zări te va călăuzi... ~ Cristina P. Korys ~ (sursa foto: net) Referință Bibliografică: Când neguri se aștern peste clipe / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2261, Anul VII, 10 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristina P. Korys
CÂND NEGURI SE AȘTERN PESTE CLIPE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383527_a_384856]
-
Oglindire > GÂNDURI ÎN LUNA MAI... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2325 din 13 mai 2017 Toate Articolele Autorului Lângă fântâna sufletului, Gândurile-mi poposesc în tihnă, Pe drumuri ale cugetului, Istovite, își găsesc odihnă... În amurg, spre zări roșii, calde, Printre ramuri și adieri tandre, Încep lumini, lin, să le scalde, Curgând din celeste policandre! Miresme le cuprind în palme, Izvorând din flori alese de mai, Prin liniști se revarsă calme, Pătrunzând pe raze rupte din rai... Gândurile
GÂNDURI ÎN LUNA MAI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383530_a_384859]
-
o simțea. Din țăndările lui scânteietoare, Din mintea lui scăldată-n ideal, Semințe noi de fluturi și de floare Se răspândeau pe vânt în văi și deal. Și floarea fremătând misterioasă Cu dulcele nectar îi îmbia Pe fluturii veniți din zarea joasă Spre florile ce roua le năștea. Atunci, el revenindu-și din cădere, Privind în jur, străpuns de adevăr, Cu pasul rătăcit, o adiere, Îi smulse florii-albastre-un fir de păr. Din codrii ei cu arbori de sequoia O creangă el
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
Stă mândră în splendoarea-i înnegrită, Altar de prosternare și mister, O piatră din tărie prăvălită, Ce leagă pe vecii pământ și cer. Și poate că-n eternă nemișcare Magnetul care-l poartă va chema Un alt asteroid pierdut în zare, Iar floarea ca o sferă va ofta. Tot plină floarea-albastră de mistere Corola-și va deschide luminând, Să crească flori și fluturi peste ere, Nuntirea meteorilor căzând. Din toată această strașnică poveste Cuvine-se să ținem doar un rând: Că
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
ați oprit vreodată să priviți o frunză Ce robustă șade într-un vârf de ram, Sub culoarea toamnei, arsă ca de spuză Cum zâmbește lumii, boabă de siclam? V-ați oprit vreodată să priviți natura Ce se oglindește sub frumoasa zare, Din înaltul munte ce se dă deadura Coborând regește către-ntinsa mare? V-ați oprit vreodată să priviți aripa Unei paseri albe ce brăzdează cer, Ducând nemurirea și cărându-și clipa Din neantul lumii spre-al său efemer? V-ați
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]