1,218 matches
-
ascultă / Ruga din tăcere”) la strigătul, frânt, al celui „încungiurat de adâncuri”, lunecând într-o tăcere a „smârcurilor”, „fără poduri”, cu fosforescențe înșelătoare. Spaimele primordiale se materializează în imaginea fiarelor cu „căscate guri”, „giunci și tauri”, lei, „ce apucă și zbiară”, sau într-o viziune grotescă, terifiantă, a clevetirii („Mă-mprohită cineș mă zărește, / Buze mișcă, cu capul clătește”). Asupra „păgânilor” se rostogolește impetuos imprecația, vigoarea lexicală anticipând sonorități argheziene. Sunt conjurate, spre pieirea „ticăițească” a vrăjmașilor, inutilitatea apei vărsate, slăbiciunea arcului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
pe ruinele cetății Neamțu e tot din domeniul idilicului câmpenesc, scena anume a oierului: Buciumu lui răsună, eho din depărtare Îi răspunde îndată ca și dânsul cântând, Când și când se aude a cânilor lătrare, A berbeciului clopot și oile zbierând. C. A. ROSETTI Cunoscutul pașoptist C. A. Rosetti (1816-1885), ilustrul Berlicoco care în tinereță ar fi încălecat de-a-ndaratele pe saca, purtător mai târziu al unor mari plete în genul Th. Gautier și a unei tenebroase mantale de carbonaro, aruncată conspirativ
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ascult tempeste negre departe-ntărîtate, Și prăvălind copacii, torente-nfuriate, Și văile să urle de un potop ce-aștept. Și trăsnete în cremeni izbind neîncetat Să umple tot eterul de aburi de pucioasă, Să surpe în prăpăstii o stâncă scorburoasă, Să zbiere pe ea ursul de groază spăimântat. Poetul dezvăluie o artă decorativă de sursă hugoliană în tablouri amănunțite, sclipitor arheologice, vrednice de un Th. Gautier și pe care un parnasian le-ar fi aprobat din toată inima, dovadă această viziune exotică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
De-nvîrtiri într-un picior. În Calul, excurs liric asupra utilității nobilului animal (cu documentație fantastică), remarcabilă e viteza prozodică: Moartea iarăși scofâlcită Și-nvelită În lințolu-i infernal, Cu o coasă la spinare Fuge tare, Fuge tare tot pe cal! Când fantastic zbiară surle, Și să urle, Face munții, ape, mal, Noaptea-n selba cea obscură, Mi se-ncură Riga Elfilor pe cal! Depărățeanu e un bucolic în stilul Salvator Rosa, cu tablouri imense, fără sălbăticii, poiene mari cu aburi ce se strâng
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mereu în mine cum se zbate Și gheara ei sub fruntea mea străbate Și-mi răzvrătește gândurile toate... Mă scurmă gheara-i otrăvită și adâncă; Și sufletul, bucată cu bucată mi-l mănâncă; Și-n mine-ntemnițată ca-ntr-o cușcă Zbiară și mușcă... Apoi aspiră la voluptăți mai sublime, la topirea în flacăra solară. Spiritul îi e zbuciumat de duhuri negre, de "visul rău", și atunci scăparea este într-un Crin grandios, sau, bolnav, își caută vindecarea în extirpațiune: Mi-e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mulțumit cu ceea ce poate stăpîni: „Ș-Însumi mulțumit cu mine Mă duceam și mă culcam” și, după evaziunea provocată de Amor, se Întoarce la peisajul său intim: cîmpurile smălțuite, iarba pe care strălucesc bășicuțele de rouă, turmele de oi care zbiară plăcut, taurii care mugesc apăsat, călușaua care nechează, albinele, rîndunelele, ciobănițele care cîntă etc. Nu se poate zice că Iancu Văcărescu are o percepție mai profundă a lumii fizice pe care, se vede bine, vrea s-o sacralizeze. Natura ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ți-e fața! Fulger În mine trece cînd ochii-mi te-ntîlnesc! Viforul bubuie, zboară, Crivățul vîjÎie, trece, Tremurul saltă, doboară, Trăsnetul arde, petrece Cu cugetul cînd vii, Grindina bate, rănește, Stingerea pasu-i urmează; Seceta seacă, sterpează, Foametea rumpe, răcnește, Boalele zbiară, turbează, Moartea doboară, cosește Osînda tu cînd ții”... Avem aici concentrate aproape toate elementele lirismului său: viforul, cerul dezlănțuit, negura, norii, focul, fulgerul, marea Întărîtată, munții ce fumegă, vulcanii În turbare, văzduhul spintecat de flăcări și alte locuri și lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
geologică), prăpăstii adînci, „pustiuri fără margini”, peșteri, stînci etc. Peisaj compus din cărți, În stil tenebros romantic. Peisajul este completat, În Cimitirul, cu o peșteră Întunecată, simbol, evident, de ordin moral: „azil al pocăinței”. Aici locuiește o „groaznică iazmă” ce zbiară „sătănește”, alt simbol, din galeria, acum, a monștrilor cu care se luptă poetul În Satire. Alexandrescu manifestă o oarecare preferință pentru asemenea spații retrase În care sălășluiesc umbrele, iazmele. SÎnt locuri sumbre, ascunse de ochii lumii, bătute de viscole rele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
două picioare, lovesc pământul sau podeaua grajdului cu copitele, încearcă să iasă din adăposturi, iar dacă ies afară, fug cât mai departe. Când sunt înhămați, caii se opresc, dau înapoi, se aruncă în lături, au ochii scânteietori, sforăie, tremură. Măgarii zbiară puternic, necontenit. * Vacile. Sunt întotdeauna agitate înainte de cutremur, mugesc des și puternic, scurmă pământul cu copitele, se tăvălesc, aleargă în cercuri, refuză să mănânce, fug de la pășune spre casă. * Oile. Devin neliniștite, se strâng grămadă, se uită în toate părțile
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
zbieret, în timp ce toți mușchii ți-s încordați la culme, nu poate ști nimeni dacă nu-ncearcă personal. Eu, de pildă, nu sînt în stare să chiui și în același timp să muncesc din răsputeri. Așadar, în această stare de încordare, zbierînd într-una, cu spatele la monstru, bietul harponist aude deodată strigătul înnebunitor: „Ridică-te și atinge-o!“ El trebuie atunci să lase din mînă babaica și s-o fixeze, apoi să se întoarcă pe jumătate, să-și ia harponul din cavalet și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în mînă, alunga balenele pe care le putea înțepa cu lovituri scurte, căci n-avea răgazul să lanseze la distanță. Nici vîslașii nu stăteau cu mîinile-n sîn, deși erau scutiți acum de munca lor obișnuită; principala lor îndatorire era să zbiere. Ă în lături, comandorule! răcnea un marinar către un dromader colosal, care se ridicase fără veste la suprafață, amenințînd să ne răstoarne. Ă Jos coada, mă, ăla! urla un alt matelot către o altă balenă, care părea să-și facă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spera să le astup, pe o furtună năpraznică între toate - furtuna vieții? Nu Starbuck, nu voi monta nici un palanc! Ă Ce vor spune proprietarii vasului, domnule căpitan? Ă Proprietarii n-au decît să stea pe plaja din Nantucket și să zbiere mai tare decît uraganele. Ce-i pasă lui Ahab de ei? Proprietari, proprietari - totdeauna îmi vorbești de proprietarii ăia cărpănoși, ca și cum ei ar fi conștiința mea! Nu, Starbuck, adevăratul proprietar al unui vas sau al oricărui alt lucru, este cel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu pa-tru ani ca înainte filozoful Alain, mentor al radical-socialiștilor, să comenteze ascensiunea lui Hitler în următorii termeni: "De cînd mă știu pe lume, Germania mi-a fost arătată ca o ființă [...] care amenință, înșeală, torturează, care înghite bere și zbiară tot felul de refrene. Nu am crezut nimic din toate acestea și aș dori ca și conducătorii noștri să se debaraseze de astfel de idei. Dimpotrivă, în fiecare german pe care l-am întîlnit, am recunoscut imediat omul."360 De
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pe dos; a-nceput și el să se bată cu pumnii-n cap și-n pântece, și să se vaite: M-a spurcat jidanul, efendi cadiu! Aman! M-a spurcat! Ce mă fac eu acuma? Tu de ce-ai mâncat? zbiară Aron. N-ai zis tu că sunt haine? Și parcă trebuia să le mănânci? De ce nu mi-ai spus drept că e tat-tău?207 Soluția decretată de cadiu, rezolvând prejudiciile morale prin prozaicele măsurători negustorești, restabilește definitiv "albul" umorului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cald în bucătărie și-i curgea pe față, ține minte, și lacrimi și nădușeală. Și numa ce-l vede p-ăsta că intră așa, ca nebunu... Ca un nebun a intrat Gelu, băiatu: D-asta ți-arde ție acu? A zbierat.160 În același sens poate fi menționat interesantul roman "postmodern" Femeia în roșu, semnat de tripticul auctorial Mircea Nedelciu, Adriana Babeți, Mircea Mihăieș, în care celor trei "corei"162 li se oferă de către inventatul "proiecționist" împătimit, scrisorile celebrului bandit din
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
limpede că e ceva care-mi scapă. Luke se Încruntă iar spre scrisoare. Nu-nțeleg nimic din scrisoarea asta. „Știu că ai o -“. Pauză. Am ce? O ischiemie cerebrală? Face mișto de mine. Nu pot să suport așa ceva. — O aventură! zbier la el. O aventură! Vorbesc despre aventura ta cu Venetia! Știu de ea, ai uitat? Și pur și simplu m-am gîndit că poate vrei să mai dai o șansă căsniciei noastre, Însă e limpede că n-ai nici un gînd
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
la sloganul de pe maieul lui Danny și pufnește În rîs, Înțelegînd totul. — SÎnteți atît de juvenili, se stropșește Venetia cu dispreț, cînd citește ce scrie pe maieu. Cu toții. Și, dacă domnișorica Becky aici de față e În travaliu, eu... — Aaa! zbier. Aaaa! Curge ceva. Doamne, e cea mai ciudată senzație din lume. Ceva din mine a explodat brusc - și la picioare mi s-a adunat o băltoacă de apă. Și nu știu cum s-o opresc. — Iisuse! face Danny, ducîndu-și mîna la ochi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
chiar în condițiile inversiunii poetice: Pe-un nor de aur lunecând, a zânelor Crăiasă venea. - adică: Crăiasa venea lunecând pe-un nor de aur. Ca atribut: Urmând după un substantiv în N.: Auzi, mândro, ce s aude, trei miori dalbe zbierând? Urmând după un substantiv în Ac.: A privit cercetător prin înserare pe uliță în jos, dar n-a văzut-o venind. Funcția de atribut predicativ a unui adjectiv încetează, devenind nume predicativ, dacă verbul regent este un semicopulativ”: Te lași
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]