46,037 matches
-
știm și iubim cu iubiri interzise, Tu - copac secular, iar eu ție - doar ram, Poate roib înșeuat lângă mine în ham Să te am. Să te am, să te știu într-un gând cam fanatic, Să zburăm amândoi într-un zbor ideatic, Să mă-nșel, să mă mint că mai ești și mi-e bine, Să te caut și aflu într-un dor și-n suspine Cu mine. Cu mine pe-un drum ne visarăm odată, Să-mi fii diamant și
CU MINE, LA GREU de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381616_a_382945]
-
o prevestire rea îi apăsa sufletul ca o piatră, nu-i venea nici să-și facă cafeaua-de toate zilele - amară - și cu o picătură de lapte, să-i dilueze tăria, taina, să nu-i palpite inima precum pasărea colibrii-n zbor! Era atât de tânâră și totuși matură. Virgină și matură. Școlăriță în limba ebraică dar, cu cunoștințe mai vaste decât colegii de clasă, însă în limba română, tocmai aici la Haifa! Sosise în țară la numai 16 ani! Se integrase
CLEPTOMANUL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381603_a_382932]
-
bocet de vestală... Suspin și-amărăciune îmi gâtuie cântarea Iar bolta se despică și lacrimile-și toarnă Pe piept, pe tâmpla-mi ninsă și-nnegurează zarea Cernită și-nnorată cu fumul de pe hoarnă. Și colivia rece în care-mi doarme zborul E plină doar de patimi, de rugi, de mărăcini Iar scârțâitul porții e una cu fiorul Drapat în borangicuri dar sfâșiat de spini. Iar în hățișul vieții de-mi lunecă privirea Ori de se zbate-n hăuri, eu o întorc
CLAUSTROFOBIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381646_a_382975]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > FLOARE ȘI LUT Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Floare și lut Când pelicanii pleacă-n zbor Și-și lasă cuibul din răchită De zori de lume-mi este dor Când viața nu-mi era rănită. Când frunza cade, tresăltând, Înfiorată de răcoare Și-nchipuind dantele-n gând, Mi-e dor de noi, boboci în floare. Gutui și
FLOARE ȘI LUT de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381648_a_382977]
-
dantele-n gând, Mi-e dor de noi, boboci în floare. Gutui și meri îndestulează Și ”geaba-i tihnă în pridvor, Că omu-n pârg capitulează Și cată spre trecut cu dor. Chircește bruma firul verde, Chircește bruma firul sorții Iar zborul spre înalt se pierde, Se ghemuiește-n fața porții. Se-ntoamnă toamna-n om și-n câine, Se-ntoamnă toamna-n calendare, Privim cu jind către un mâine Ce poate-i ”dar” sau ”condamnare”. Și vine gerul și înghețul Însă căldura-l
FLOARE ȘI LUT de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381648_a_382977]
-
pân’ m-ai lovit Ca grindina în seri de vară, Azi sufletul îmi stă să moară De-atâta plâns, de neiubit. În morile ce le-am vânat Răsună acum un cântec trist, Eu nu-l aud, nu mai exist, Doar zbor pe-un cal înaripat, Cu inima în nori și-n vânt, Mai sus de tine, de pământ... Citește mai mult Cântec părăsitM-ai ocolit pân’ m-ai lovitCa grindina în seri de vară,Azi sufletul îmi stă să moarăDe-atâta
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
părăsitM-ai ocolit pân’ m-ai lovitCa grindina în seri de vară,Azi sufletul îmi stă să moarăDe-atâta plâns, de neiubit.În morile ce le-am vânatRăsună acum un cântec trist,Eu nu-l aud, nu mai exist,Doar zbor pe-un cal înaripat,Cu inima în nori și-n vânt,Mai sus de tine, de pământ...... XIV. CU LUMINA VERII, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016. Acorduri de pian, Cristale în razele de
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
lumină Iubirea de oameni și dragul și dorul, O rază de soare-nglodată în tină Ce-și află în muguri de suflet izvorul. Iubirea de oameni și dragul și dorul Mi-au fost și mi-or fi ca o aripă-n zbor Ce-și află în muguri de suflet izvorul, Și nu m-au împins în genuni să cobor. Mi-au fost și mi-or fi ca o aripă-n zbor Acei care-s drepți, care nu m-au rănit Și nu
PANTUM de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381660_a_382989]
-
un prag, precum o lacrimă de ceară Ce se topește încălzind și picură lumină sfântă Din lumânare pâlpâind, pe buzele ce nu mai cântă. De-atât pustiu și-atâta dor m-aș face una cu înaltul Chiar dacă aș pieri în zbor și aș rata, spre culme, saltul. Aș ști, măcar, c-am încercat să-mbrățișez persoane-stele Chiar dacă nu m-am ridicat mai sus de gândurile mele. De-atâta sete de frumos, m-aș face slovă într-o carte Și-aș scrie
LACRIMA DE CEARĂ SFÂNTĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381662_a_382991]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > FULG DIN STELE Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 2163 din 02 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului FULG DIN STELE Mihu Eugenia A căzut un fulg de nea Și, din zborul lui tăcut, L-am oprit în palma mea Să-l admir și să-l sărut. Era gingaș, era mic, Iar căldura palmei mele L-a schimbat îndată-n ”pic” Și în lacrimă din stele. N-am putut să-l mai
FULG DIN STELE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381665_a_382994]
-
mele L-a schimbat îndată-n ”pic” Și în lacrimă din stele. N-am putut să-l mai privesc Căci mi s-a prelins pe mână Și din cer dumnezeiesc Ar fi devenit țărână. Dar eu l-am oprit din zbor Căci vroiam să-l pun în piept Însă plânsul său ușor M-a făcut să mai aștept. Trebuia să-l las să cadă, Poate e trimis din stele, Ca un sol, ce vrea să vadă, Dacă am bune sau rele
FULG DIN STELE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381665_a_382994]
-
răsărit pe un apus- Cine mi se încumetă? Ce va veni, pe ce s-a dus, Ce-i ars, pe ce mai fumegă; Iluzie pe un cert mister, Ce-am dat, pe ceea ce mai cer, Dau două aripi albe-n zbor Pentru o clipă de amor, Apa vernil cu valuri, Pentru trei calde șaluri În iarna depărtării, Să-i fie cald uitării, Dau somn curat lângă izvor, Pentru un singur porumbel necălător, Iubirea ta, pe viața mea, Am și plătit-o
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
din 06 decembrie 2016. PĂMÂNTUL IN SITU Gândurile mele, doar păsări pe ramuri uscate Când mușcă din liniștea serii glonțul iubirii, Stoluri lovesc în geamurile neferecate, Uitarea deplină din conștiința nefericirii, Tradată e viața pe notele noptii fără de lună, În zbor mărginit mă rotesc, am pământul in situ, Am zâne-n priviri cu și fără de albă cununa, Trăind neiubite, doar bătrânețea, perpetuu, Căci toamna e veștedă privită prin geam, Iar glonțul de tine mi-e schijă- n aripă, Mi- e teamă
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
05.12.2016 ... Citește mai mult PĂMÂNTUL IN SITUGândurile mele, doar păsări pe ramuri uscateCând mușcă din liniștea serii glonțul iubirii,Stoluri lovesc în geamurile neferecate, Uitarea deplină din conștiința nefericirii,Tradată e viața pe notele noptii fără de lună,În zbor mărginit mă rotesc, am pământul in situ,Am zâne-n priviri cu și fără de albă cununa, Trăind neiubite, doar bătrânețea, perpetuu,Căci toamna e veștedă privită prin geam,Iar glonțul de tine mi-e schijă- n aripă,Mi- e teamă
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
În viața asta fug pe-o mare fără valuri, Mă poticnesc și cad ca valul înspre maluri, Lăsați-mă acolo, să redevin nisip Și mai apoi cuvântul să-mi recreeze chip, În urma mea cocorii se prăbușesc pe ape, Din drumurile zboruri ce nu știu să adape, Lăsați-i să coboare, ca în a lor cădere, Copaci să deseneze, cu aripi mângâiere, Cu rădăcini în ciocuri, cu penele drept frunze, Să-mi deseneze roșii doar ale mele buze Să- ncremenească chipul în
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
DE CERÎn viața asta fug pe-o mare fără valuri,Mă poticnesc și cad ca valul înspre maluri,Lăsați-mă acolo, să redevin nisipși mai apoi cuvântul să-mi recreeze chip,În urma mea cocorii se prăbușesc pe ape, Din drumurile zboruri ce nu știu să adape,Lăsați-i să coboare, ca în a lor cădere,Copaci să deseneze, cu aripi mângâiere, Cu rădăcini în ciocuri, cu penele drept frunze,Să-mi deseneze roșii doar ale mele buzeSă- ncremenească chipul în ceea ce
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
2117 din 17 octombrie 2016. RUGĂ Poate că vei putea ierta, tu poezie a mea, Că n-am știut a te crea de-a fi tu altceva, Un flutur de-ar fi fost să fiu, te-aș fi creat un zbor, Trăire de-ar fi fost să știu te-aș fi creat un dor, Profundul dor, frumos și calm, în blândul tău afect, În lupta inegala, grea, cu-al lumii imperfect, Să nu rămâi ecoul memoriilor din mine, Speranța luminoasă ce-
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
a lui săgeată ... Citește mai mult RUGĂPoate că vei putea ierta, tu poezie a mea,Că n-am știut a te crea de-a fi tu altceva,Un flutur de-ar fi fost să fiu, te-aș fi creat un zbor,Trăire de-ar fi fost să știu te-aș fi creat un dor, Profundul dor, frumos și calm, în blândul tău afect,În lupta inegala, grea, cu-al lumii imperfect,Să nu rămâi ecoul memoriilor din mine,Speranța luminoasă ce-
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
cuvinte adunate în ceată. Ele îmi fură apoi și nuntași, Mărșăluind în ritm de val nărăvaș Spre țărmul cu ochi de cetate Ce toate văzu și știe de toate. Pe mare-n furtună, nebun negustor, Îmi zălogii ziua pe-un zbor de cocor Și văzui dedesupt vrerile-mi ninse Covor pentru pași spre zările-aprinse. Și, obosit, poposii pe nisip, la amiază, Și adormii vegheat de-un șarpe și-o barză, Iar trezirea îmi fu fără șuier de val, Dar și fără
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
MIRACOL VIU DE ALBĂSTRELE Inima mea din crengi de alun, Un dor pribeag îmi doarme-n plete! Bogată-i haina ce-o adun, Izvor în pustietăți ascete, Torcând din ani, năvalnic, sur, Un chip în sute de portrete, Liman de zbor viteaz și pur. Mai cântă marea-n valuri line, Ecoul zguduie abisul, Umplând de necuprins atinsul, Far în lumina care vine, Rupând zăgazuri și hotare. Urzită-i calea mea cu stele, Miracol viu de albăstrele, Ocean de zâmbet și candoare
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
O, voi minunate gânduri ternetinerețea s-a pierdut în vremepe drumul acesta, pe-aci,prin vâgâuni de lut, copii.... XXVIII. FRICA, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017. În preajma sa era gol: păsările fugeau în zbor, oamenii cântau, un gol rotund se întindea de la mine până dincolo de orice știre, și... ca un solfegiu în gama mi sau în gamaglobulină sângele fierbea la lumină în multe tonuri peste nerostite zvonuri. În preajma sa, așa de jur împrejur dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
vânt sau cum am răspuns la întrebarea unde sunt într-un refren ce locuiește-n gând. Ca un iepure ascult unde mă lovește frica, firida, lacătul și vina. Da frica! Citește mai mult În preajma sa era gol:păsările fugeau în zbor, oamenii cântau,un gol rotund se întindea de la minepână dincolo de orice știre, și...ca un solfegiu în gama misau în gamaglobulinăsângele fierbea la luminăîn multe tonuripeste nerostite zvonuri.În preajma sa, așa de jur împrejurdar cine jură în preludiul pur,și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
Toate Articolele Autorului POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI Era spre miezul zilei, o zi nici posomorâtă dar nici din cale afară de frumoasă. Era zi de început de toamnă iar berzele își fâlfâiau aripile, cătând spre soare și spre zare, în zborul lor de întoarcere spre țările mai calde unde le mâna dorul. Erau 31. Își terminaseră treburile, întrunirea la care participaseră decursese frumos, se desfășurase fără incidente majore, ba dimpotrivă cu satisfacții și multe emoții. Pentru unii chiar foarte multe. El
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
chiar foarte multe. El ședea în capul mesei, dichisit, nevoie mare, impozant și părând oarecum neinteresat de toate cele din jur. Era un fluture, adulat de unele, detestat de altele, dar era fluture și, ca orice fluture, cu gând de zbor din floare în floare. Și nu îi vom da nume, îi vom spune doar atât, simplu, Fluturele. Și în jurul Fluturelui erau mulți, bărbați și femei, toți spilcuiți, cu zâmbete în ochi și în colțuri de buze. Toți așezați în jurul mesei
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
în: Ediția nr. 1728 din 24 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului DĂ-MI DOAMNE.... Dă-mi Doamne putere și dor Lacrimi dulci sclipind în soare Un ochi a toate văzător Dă-mi Doamne putere și dor Un timp luminat pentru zbor Albastrul marin în fiece floare Dă-mi Doamne putere și dor Lacrimi dulci sclipind în soare! Referință Bibliografică: DA-MI DOAMNE / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1728, Anul V, 24 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
DA-MI DOAMNE de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381724_a_383053]