1,973 matches
-
a intrat În normal după revederea cu Bunicii. Mica balerină Ciuchița cu păpușa Ciuchița la Concursul de recitări al copiilor Împreună După zeci de ani, toată copilăria ei Îmi pare o poveste, cu clipe vesele și triste, cu frământări și zbucium, Într-o lume care devenea din ce În ce mai urâtă. Milly, mai realistă, nu vedea nici o ieșire, mergând pe drumul ales. Eu, mai visător, mă vedeam adesea "omul cu mârțoaga" din piesa lui G. Ciprian și așteptam ziua În care "mârțoaga" va câștiga
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
dragoste de organizație, cât devotament pentru idealurile clasei muncitoare nu s-a manifestat cu ocazia celor două conferințe ale secretarelor U.F.M., care au pregătit unificarea! Acestor tovarășe, cu deosebire, le adresăm toată recunoștința pentru tot ce au făcut, pentru zbuciumul și lupta lor puse în slujba organizației. și sunt convinsă că toate, fără nici o excepție, s-au pătruns adânc de cele spuse de către o tovarășe din Constanța, care a exprimat hotărârea unanimă a U.F.M.-istelor de a sta și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
în acel moment s-a gândit „Doamne Ada, hai!” Atunci m-am înspăimântat. Dar tot consider că n-am recuperat nimic... Cum l-am spus (monologul) la repetiții (cel puțin patru) nu l-am spus acum. Apoi, a venit momentul zbuciumului și a dorinței de a ieși din cercul răutății. Și muzica pe care strigam „nu mai vreau, nu mai vreau! Vreau să ies”. Urmată de minunea lui Vanghelis. Și-am intrat în „Blăstămul de mamă” cu o liniște în suflet
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
despre cel ascuns printre nori ne-ar da puțină căldură, ca psihoză; și din același motiv acum, când Soarele e atotstăpânitor, nu strică puțină apă. De care? Desigur de mare. Bineînțeles, marea ne atrage; cu sau fără bani, visăm la zbuciumul valurilor, nu neapărat la Soare, căci Îl găsim și acasă. Chiar și eu, care fug de apă ca pisica și nu frecventez Litoralul per se, atunci când treburile mă poartă pe acolo, Îmi fac timp ca, suflecându-mi nădragii, să-mi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Iar acolo, În mare, substanța ce ne-a alcătuit Începe un nou ciclu de regenerare Într’o mișcare fără de sfârșit. Căci marea permite o intensitate, ca mișcare și formă, a Vieții cu mult mai mare decât uscatul; o evocă Însăși zbuciumul mării. Negentropie adică, deși acum mai puțină decât odinioară. Zbucium pentru care poate, Eminescu, care desigur știa sau intuia și altele, ca acelea despre care v’am vorbit, și-a dorit odihna de pe urmă, dacă odihnă se poate numi, la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un nou ciclu de regenerare Într’o mișcare fără de sfârșit. Căci marea permite o intensitate, ca mișcare și formă, a Vieții cu mult mai mare decât uscatul; o evocă Însăși zbuciumul mării. Negentropie adică, deși acum mai puțină decât odinioară. Zbucium pentru care poate, Eminescu, care desigur știa sau intuia și altele, ca acelea despre care v’am vorbit, și-a dorit odihna de pe urmă, dacă odihnă se poate numi, la țărmul mării... “Radiosfera”, 17 iunie 1996, ora 11,32 85
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
le speculăm puțin pentru ca, generalizând, să Încadrăm povestea În cadrul mai larg al mediului și al protecției lui. Avem de-a face cu două elemente, mai mult, două negentropii, ordini sau, dacă vreți, Vieți: marea, a cărei negentropie se manifestă prin zbucium; muntele, a cărui negentropie rezidă În Încremenirea sa semeață și solitară, În antiteză cu golul sau micimea din jur. O negentropie orizontală, respectiv una verticală, iar Între ele, plaja, nici mare, nici munte, adică Întrepătrunderea lor, adică Încă, entropie, degradarea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
februarie 1960 când Neculai N.Tiron, cel cu suflet de înger a închis ochii lui cei buni pe vecie. Dumnezeu să-i ierte păcatele, să-i fie țerna ușoară și amintirea veșnică. Și a rămas Doamna Elena soția lui de zbucium și de chin. Și a murit la 2 ianuarie 1966 și înmormântată în 4 ianuarie 1966. A trăit în strada Mihai Kogălniceanu Nr.7 din Huși județul Fălciu. S-a stins din viață în cea mai neagră mizerie ! Și cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
copiei îi lipsește sfârșitul. Postelnicul Constantin Cantacuzino, uns la Snagov din porunca lui Grigore I Ghica, „obiect” al panegiricului, bun, generos, prudent, pios, priceput în ale politicii și furnizor al unor sfaturi pline de înțelepciune, „pedepsit” în științe și preferând zbuciumului de la curte liniștea conacului său, unde medita și „scriia”, este transformat într-o „efigie” pilduitoare ce trebuie impusă viitorimii. Oamenii, regnul vegetal și cel mineral, slujitorii lui Dumnezeu, țara sunt îndemnați să deplângă dispariția acestui mare bărbat: „Zic, dară, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
pâinii, Înviați-vă dar graiul, Când de vânt se mișcă vara; Ruginit de multă vreme, In rostirea ei bătrânii Stergeți slinul, mucegaiul Cu sudori sfințit-au țara. Al uitării 'n care geme. Limba noastră-i frunză verde, Strângeți piatra lucitoare Zbuciumul din codrii veșnici, Ce din soare se aprinde Nistrul lin, ce-n valuri pierde Și-ți avea în revărsare Ai luceferilor sfeșnici. Un potop nou de cuvinte. Nu veți plânge-atunci amarnic, Răsări-vă o comoară Că vi-i limba prea
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
inteligenți ai cărților mele s-au uimit nu o dată de „excesul” de digresiuni teoretice” pe care le fac În romanele mele, În loc să mă mulțumesc a povesti, ca orice romancier ardelean „viguros”, despre ființe și fapte prinse, evident, În chenarul și zbuciumul lor social. Pământul, casa, femeia, cariera, Întâmplarea tragică, istoria - fără majusculă, istoria „mică”, soarta fiecăruia, deoarece orice personaj, din cele cât de cât importante, au o soartă! La ce naiba atâta „teorie”?! Fapte, fapte, dialoguri și multă culoare „locală”, descrieri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fac eu în această nedorită situație? Cu aceste prime rezultate, cu imensul și sfâșietorul dor de casă și de ai mei, cu acel teribil sentiment de înstrăinare, mă credeam la capătul lumii și nu pot descrie încă tot clocotul și zbuciumul din sufletul meu chinuit de atunci! Fusesem până atunci un răsfățat al plaiurilor natale și nu-mi mai ajungeau picioarele pentru alergătură și zbenguială, cu copii din sat, pentru ca acum să mă aflu într-o situație din care nu vedeam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fost dor de ei și de casă... N-am suflat o vorbuliță despre adevăratul motiv al sosirii mele inopinate. Obosiți, ei de muncă, eu de drum, ne-am culcat cu gândurile noastre. Dimineața, o duminică cu soare și cu mult zbucium și negură în suflet! Stau de vorbă cu ai mei de una, de alta și pozez a fi bine dispus. Trece ziua și tata, grijuliu să nu întârzii prezentarea la școală, mă-ntreabă când plec la Bârlad. Îi spun liniștit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
adevărat. Pornisem la drum de peste doi ani și ceva. Atunci știam că peste șase ani puteam să ajung învățător, dar cum planul de învățământ s-a schimbat de la șase la opt ani, rezultă că după doi ani și ceva de zbucium ne aflam tot la distanța de șase ani față de ținta finală. Îi mulțumesc tatei că a încercat și m-a susținut în acești ani, dar eu nu văd ieșirea din acest impas decât prin retragerea mea din școală, pentru că n-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
bucuria mare ce-i făcusem cu reușita mea deosebită se oferea să-și vândă chiar și cămașa de pe el ca să mă susțină până la capăt și acum, după abia trei luni și jumătate să ajungă în această grozavă neputință materială!... Cât zbucium și durere în suflet!!! Cât despre mine, eu mă încrâncenasem în această hotărâre de renunțare la școală, chibzuisem și hotărâsem totul! În acea zi de luni dimineață, după ore de zbucium nu ne găseam locul în casă și în gospodărie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
jumătate să ajungă în această grozavă neputință materială!... Cât zbucium și durere în suflet!!! Cât despre mine, eu mă încrâncenasem în această hotărâre de renunțare la școală, chibzuisem și hotărâsem totul! În acea zi de luni dimineață, după ore de zbucium nu ne găseam locul în casă și în gospodărie. Curm această situație spunând tatei că vreau să merg la vie și să-mi caut de treabă. Cu sufletul obidit de pacostea ce dăduse peste noi, cu dorința de a face
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să mă ajute! Mai mult încă, i-am spus că-mi place acest nou loc de muncă. Un semn de mirare pe fața inspectorului... Imediat iau un tren până la Ghidigeni, apoi ajung la ai mei. După o zi plină de zbucium, cu aceeași căruță a tatei, cu un minim de bagaje pornim spre noul loc de muncă. Tata cunoștea bine locurile, dar la Căuești nu fusese niciodată. Când a văzut râpile și pripoarele de care era agățat satul, mi-a spus
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
astăzi fie și ca discuții de viață, prevenitoare. Cu gândul la urmașii-urmașilor săi, cred că a scris Dragomir cartea de față și e bine să-i parcurge m rândurile și să luam aminte, ca de la o adevărată lecție de viață. Zbucium cu...zbucium... Așa e viața! Ion N. Oprea Cuvânt înainte Există părerea că sunt prea multe cărți în bibli oteci și în librăriile noastre. Cărți și autori noi! O fi bine, o fi rău ? Cred în cărțile adăpostite, păstrate și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
și ca discuții de viață, prevenitoare. Cu gândul la urmașii-urmașilor săi, cred că a scris Dragomir cartea de față și e bine să-i parcurge m rândurile și să luam aminte, ca de la o adevărată lecție de viață. Zbucium cu...zbucium... Așa e viața! Ion N. Oprea Cuvânt înainte Există părerea că sunt prea multe cărți în bibli oteci și în librăriile noastre. Cărți și autori noi! O fi bine, o fi rău ? Cred în cărțile adăpostite, păstrate și citite de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de la un timp. Să o amintim, mai ales că, ceea ce scriu nu-i nici într-un caz literatură de ficțiune, ci viață, viață ca a noastră. O altfel de viață, e viața mea. De ce o altfel de viață ? Pentru că marchează zbuciumul meu descris de la tinerețe până la bătrânețe. Cu bucurii și necazuri, cu depășirea a două mari nenorociri. Relatate nu a tât pentru mine sau pentru cititorul meu drag, ci pentru Andreea, nepoata mea. De la care aștept o cană cu apă! Autorul
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
mereu, o aud și o simt cuprinsă în visurile mele, pentru că ea sălășluiește în sufletul meu care o conservă ca pe o floare, ca pe o rază și sfântă icoană a Dumnezeirii care g enerează viața... Viață cu bucurii și zbuciume... Viață pentru că știm și reușim să visăm... Să existăm, cu bunele și relele pe care le purtăm și transmitem din generație în generație... Mamă, am zis când m-am trezit, ție îți mulțumesc pentru toate... Turism dar cu necazuri În
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
paralel, este, pentru o perioadă, redactor-șef al publicației „ Săptămâna culturală a Capitalei”, iar din 1956 până în 1970 face parte din comitetul de redacție al revistei „Teatrul”, unde ține lunar, cu unele intermitențe, cronică dramatică. Debutează în 1943, cu elegia Zbucium, în „Năzuinți”, publicație a Liceului Național ieșean. Scrie și la „Vremea”, lucrează ca ziarist la „Opinia” (1946-1948) și „Lupta Moldovei” (1948-1950). Prima lui piesă, Rățoiul, se joacă în 1948-1950 la Teatrul Național din Iași. Uniunea Scriitorilor i-a conferit în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288970_a_290299]
-
Său, ori, dimpotrivă, timpul care măsoară agonia vieții în păcat. "Să facem om după chipul și asemănarea noastră" (Facerea, 1, 26). iată o propoziție rezumă însăși istoria și raportul omului cu aceasta: "Omul este chemat, e destinat de aici tot zbuciumul acesta imens, patetic, emoționant al istoriei să realizeze chipul Omului îndumnezeit"87. Destinul omului oglindește, la scară mai mică, mersul istoriei. Se spune că oamenii fac istoria, dar este la fel de adevărat că omul este modelat de societatea în care trăiește
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
o excepție față de tematica generală, căreia i se asociază poemele angoaselor de proporții apocaliptice, scrise cel mai adesea pe un ton furibund, culegerea Sonete din Nord închipuie o „istorie” a creațiilor cu formă fixă, ritmată la nivelul substanței poetice de zbuciumul îndrăgostitului când sfâșiat de durere, când amăgit de speranță, când extaziat de renașterea iubirii. „Umblu pe străzi ploioase și te caut”, „Ce rană am acum în piept căscată”, „Vreau depărtării moarte să te smulg”, „Ce mângâieri îmi dai cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
sau de a fi hăituit” (Mircea Iorgulescu). Stăpânind stilul narativ modern, tensionat, nervos, G. impune prin impresia de viață autentică, trăită pătimaș, cu frenezia vitalistă proprie prozei americane. Fundamental realiste, trecând însă dincolo de limitele înregistrării imediatului, într-o zonă de zbucium sufletesc neobișnuit de intens, nuvelele, povestirile și romanul lui conțin relatarea tribulațiilor unui erou însuflețit de idealuri generoase, de năzuința purității, pe care societatea nu îl poate accepta. E un destin ce depășește particularul, aspirând să exprime condiția ființei umane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]