2,112 matches
-
să cumpănești întotdeauna ceea ce este bine pentru a ajunge mereu „în acord armonia din trup pentru concertul din suflet”. Platon încheie „construcția” cetății-suflet reamintind că cetatea „întemeiată pe cuvinte” are un „model ceresc” care poate fi văzut și imitat prin „zidirea de sine” de către oricine dorește, acesta fiind analog cu sufletul uman. Și totuși, Republica nu oferă răspunsuri, mai degrabă limite până unde se poate merge, dar mai ales, în acest caz, unde trebuie să ne oprim. Afirmația că Platon, scârbit
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Blaga; material al creației demiurgice, trimițând la fragilitate: "Iată, ce este lutul în mâna olarului, aceea sunteți și voi în mâna mea"14; 2. țărâna are sens de totalitate, de unitate materială a lumii în degradare: "că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-și-a aminte că țărână suntem"15; 3. pulberea cel mai reprezentat termen al temei apare deja ca un rezultat al degradării, al trecerii timpului: "cetatea cea mândră El a supus-o până la pământ, a culcat-o în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Robia Babilonului), și de aceea trebuiau dărâmate, ca să înceapă un ciclu nou de viață. Dar puterea de-a dărâma, de-a reduce totul la starea de pulbere, nu este singurul atribut al divinității. Divinitatea, potrivit ideii anunțate, are și prerogativele zidirii: "Eu, Domnul, zidesc din nou cele ruinate și sădesc cele pustiite"27. Chiar de aici se trage și supranumele lui Isus: "Cel care dărâmi templul și în trei zile îl zidești". (Acest supranume îl vom întâlni și în Mahabharata ca
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
templul și în trei zile îl zidești". (Acest supranume îl vom întâlni și în Mahabharata ca atribut al lui Brahma: "O, Brahma, ziditor...28). Dacă în Vechiul Testament predomină dărâmarea zidului ca "rivalitate demiurgică", în Noul Testament apostolul aduce în prim-plan "zidirea" "omului nou", întru Iisus. Omul nu mai e socotit doar "pulberea drumului", ci și "sarea pământului" (Predica de pe Munte) care se "strică" fără credință. Lutul, piatra rezistă în timp prin credință: Iisus a scuipat în lut și a "uns cu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mai e parte a zidului rival, ci o "băutură duhovnicească" (I, Corinteni, 10,4), nu mai e piatra materială, ci piatra vie a credinței ("Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea", Matei, 16,18): e o zidire pe dinăuntru (Efeseni, 3,16), formatoare în duh. Apostolii își consideră puterea pe care le-a dat-o Domnul "spre zidire, iar nu spre dărâmare" (Apostolul Pavel, II, Corinteni, 13,10) și-i îndeamnă pe oameni să se zidească unul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vie a credinței ("Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea", Matei, 16,18): e o zidire pe dinăuntru (Efeseni, 3,16), formatoare în duh. Apostolii își consideră puterea pe care le-a dat-o Domnul "spre zidire, iar nu spre dărâmare" (Apostolul Pavel, II, Corinteni, 13,10) și-i îndeamnă pe oameni să se zidească unul pe altul (I, Tesaloniceni, 5,11) întru Iisus Hristos. * Ca într-o altă Biblie, în vasta dioramă a poemului "Memento mori
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
important doar să semnalăm că stânca/piatra, la Eminescu, este singura materie cu atributele eternității la care are acces omul. Numai în piatră se poate consemna/însemna fapta umană fie ca formă a zidului cetate ("Căci piatra / nemuritoare-i în zidirea eternă" Decebal, dramă), fie ca măsură a travaliului creației, ca operă a spiritului uman ("...Arta care din pietre durerile cheamă, / Din stâncile stârpite, din valu-nfuriat..." Povestea magului...). Piatra devine însemnul de căpătâi al existenței omului fără de care dispare în oarba
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-n furtună, în durere, În arderea unei păduri bătrâne, În arderea și-amestecul hidos Al gândurilor unui neferice E frumusețea. Nu în seninul, În liniștea adâncă sufletească, Acolo vei găsi adevărata, Unica frumusețe..." (Odin și Poetul) III Cronica funerară a "zidirilor antice" (Zidul piramida, cetatea • Ruina nisipul, mușuroiul cenușa praful • Personaje: regi, "populi" • Galbenul asfințitului • Sarmisegetuza "un vis de piatră...") 1. Piramida (mausuleum, domă) Semn ascensional, piramida condensează pentru Eminescu însăși noțiunea zidului ca rivalitate demiurgică, "gândiri arhitectonici" ale omenirii: Colo
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
regi, magi) "propria forță și slăbiciune, titanismul și asceza, damnarea și harul creației": cetate: "Babilon, cetate mândră cât o țară, o cetate Cu muri lungi cât patru zile, cu o mare de palate..." (Memento mori) "Memphis, colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stâncă pe stâncă o cetate de giganți " castel: "Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele..." (Mortua est) " Un castel vechi c-o grădină părăginită se-nalță pe o coastă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
giganți " castel: "Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele..." (Mortua est) " Un castel vechi c-o grădină părăginită se-nalță pe o coastă de deal... Părea mai mult o grămadă de pietre decât o zidire, cu murii ei risipiți, cu copacii uscați pe a cărora tulpină creștea generații tinere de arbori noi și subțiri... Era un parc cu o pădure veche, unde pe ruinele copacilor vechi și putrezi cresc cei noi și tineri" (Avatarii faraonului
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
țară dă-mi ca s-o ridic la cer" Deși om al spadei, mai degrabă decât al cuvântului, el este un clarvăzător el are intuiția zidului faptei umane: Atunci voi fi ca sclavul cel din urmă Ce pietre cară la zidirea mare Și bucuros o face, căci piatra Nemuritoare-i în zidire-eternă. Aceasta-i partea mea de nemurire, O alta nu doresc... o alta nu" (Decebal 42) 5. Galbenul asfințitului Scara la care este lucrată topografia lumilor și "văilor sure de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
care rezonează și comunică un spațiu exterior (universal) și unul interior (eul poetului): "Stăpân geniilor pieirii!... Nu răscoli-n bătaie-ți ruinele sfărmate A lumii din-năuntru" (Andrei Mureșanu) Pustiul, deșertul de afară ("În salele pustie, lumine roși și torți.../ Zidirea cea pustie de jale pare plină" Strigoii; "Memfis se înalță, argintos gînd al pustiei..." Egipetul) creează un vid interior (Și în gându-mi trece vântul, capul arde pustiit" Scrisoarea IV; Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi țiu / Ea bate
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
GHILGAMEȘ ÎN FAȚA PRAFULUI • ZIDUL CA "RIVALITATE DEMIURGICĂ" • ZIDUL CARE N-A FOST "PE PLACUL ZEILOR" • UBI SUNT • "SUB SIGILIUL FORMEI") 5 II. UN "CER ÎNCĂRCAT DE MITE" 33 (MUNTELE MUȘCHIUL, STÂNCA • PERSONAJE: MAGUL, ZĂHASTRUL, CĂLUGĂRUL) 33 III. CRONICA FUNERARĂ A "ZIDIRILOR ANTICE" 59 (ZIDUL PIRAMIDA, CETATEA • RUINA NISIPUL, MUȘUROIUL CENUȘA PRAFUL • PERSONAJE: REGI, "POPULI" • GALBENUL ASFINȚITULUI • SARMISEGETUZA "UN VIS DE PIATRĂ...") 59 IV. "PUSTIU E ÎN DOME ȘI ZEII SUNT MORȚI" 99 (PULBEREA COLBUL PLEAVA • PUSTIUL • NIMICUL) 99 V. ADENDA 125
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Alexandru cel Bun (1402), moartea domnitorului moldovean Alexandru cel Bun și depunerea rămășițelor lui în biserica catedrală din Rădăuți (1433), aflarea tiparului ( 1441), suirea pe tron a fericitului și neuitatului Domn al Moldovei Ștefan Vodă cel Bun și Mare (1457), zidirea mânăstirii Putna prin Ștefan Vodă cel Bun și Mare (1466), bătălia cea mare la Codrul Cosminului (acum Ceahor, Molodia), între 80.000 de poloni sub regele Albert și 40.000 de români sub Ștefan cel Mare (1497), moartea neuitatului Domnitor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Molodia), între 80.000 de poloni sub regele Albert și 40.000 de români sub Ștefan cel Mare (1497), moartea neuitatului Domnitor al Moldovei Ștefan Vodă cel Bun și Mare și depunerea oaselor lui la Mănăstirea Putna (2 iulie 1504), zidirea capitalei Viena (1505), introducerea tutunului în Europa (1560), mutarea reședinței domnești de la Suceava la Iași de către Alexandru Vodă Lăpușneanu (1564), aducerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou din Suceava la Iași (1564), zidirea Mănăstirii Sucevița prin Mitropolitul Moldovei George Movilă cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
oaselor lui la Mănăstirea Putna (2 iulie 1504), zidirea capitalei Viena (1505), introducerea tutunului în Europa (1560), mutarea reședinței domnești de la Suceava la Iași de către Alexandru Vodă Lăpușneanu (1564), aducerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou din Suceava la Iași (1564), zidirea Mănăstirii Sucevița prin Mitropolitul Moldovei George Movilă cu fratele său Iremia (1578), introducerea calendarului grigorian (nou latin) prin papa Grigoriu XIII (1582), aducerea barabulelor la Europa prin Franz Drake (1585), zidirea mănăstirii Dragomirna prin mitropolitul Moldav Anastasiu Crimca (1602), desrobirea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Sfântului Ioan cel Nou din Suceava la Iași (1564), zidirea Mănăstirii Sucevița prin Mitropolitul Moldovei George Movilă cu fratele său Iremia (1578), introducerea calendarului grigorian (nou latin) prin papa Grigoriu XIII (1582), aducerea barabulelor la Europa prin Franz Drake (1585), zidirea mănăstirii Dragomirna prin mitropolitul Moldav Anastasiu Crimca (1602), desrobirea limbei române de cea rusească în biserică prin întâia carte bisericească scrisă românește (1631), răpirea moaștelor S. Ioan cel Nou prin Ioan Sobieski, regele Polonilor și aducerea lor la Zolkwa în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Paiu, părinții prot. Bucevschi, A. Tăutul, I. Petruc, Gh. Velenorschi, Gh. Negură, S. Reli, O. Sorocean, N. Lazariuc. Redacția își informa P.P.C.C. Părinți și Prea onorații credincioși și cititori că „începând publicarea acestei reviste cu scop de luminare, îndemnare și zidire religioasă și morală ortodoxă”, să binevoiască a o sprijini „în această grea întreprindere, dar absolut necesară pentru vremurile de față...” Cerându-le părerea despre publicație și ceea ce s-ar vrea ea să fie, cititorii erau avertizați că „redacția își rezervă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
-ți aperi hotarul Moșia străbună, fii gata să-ți aperi!... Vrăjmașului țării, de-i scapără-amnarul - Spre pieptu-i, fii gata, din flintă să-i scaperi!”... Viața merge înainte. În 1939, 332 pagini, în 1940 alte 240 de pagini.. * Credința, foaie de zidire sufletească a Mitropoliei Bucovinei de sud, anul XVI, numărul 1, ianuarie 1947, cu apariție lunară, în redacția și administrarea Consiliului Eparhial Suceava, redactor Pr. C. Antonescu, își relua activitatea cu articolul intitulat „ Cum putem dobândi pacea?” Cel ce întreba, oferea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
136 de pagini, cu același redactor - C. Antonescu, dar și cu noi nume de autori: preot I. Gh. Ivanciuc, preot Enache Tocilă Sibianu, Gavril Mihai, Pr. Florea Chișcan, dar și cu rubrici noi: Știri din țară și străinătate. Foaia de zidire sufletească a Arhiepiscopiei Suceava, Credința, tipărită tot la Suceava, a creat și în 1949 alte 130 de pagini, cu adaosul din frontispiciu: Apare cu binecuvântarea I.P.S. Arhiepiscop Sebastian, sub îngrijirea uni comitet de redacție. Nu mai era nominalizat expres. Dr.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
românilor două decenii... * Al. Stejaru, exprimând altruismul dar și nostalgia locuitorilor, scria în cronica din Făt-frumos nr.4/1935: „În afară de regretul sufletesc estetic după Suceava voievodală și pitorească (a dangătelor de clopote și a țârâitului de greieri, printre negre, vechi zidiri și a vastelor priveliști peste nespuse nemărginiri de țară), revistei FătFrumos, mutându-și scaunul de la Suceava la Cernăuți, nu prea încearcă alt regret, văzând cât de cu vrednicie o înlocuiește, publicația domnului Gh. MaximBurdujanu Crainicul Cetății. Ajunsă acum la capătul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
poporului rus. Dar nu găsește decât spoiala unei false civilizații... Sate pustii, oameni vârstnici, femei și copii murind de foame după ce șiau amăgit stomacul cu frunze și rădăcini de copaci... Zeci de mii de lucrători pierind în muncile istovitoare la zidiri de uzine uriașe și la săparea de canaluri... Drumuri pavate cu oasele morților, schingiuiri și temnițe, iată peisajele noii Rusii, în care acest tânăr zvăpăiat a căutat fericirea... Până și caii de rasă, coborâtori din hergheliile din vremea țaristă, sunt
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
oameni politici din secolul al XlX-lea. În anul 1804, marele vistiernic Săndulache Sturdza l-a angajat pe arhitectul vienez Johann Freiwald pentru a reconstrui vechea casă boierească de pe moșia Ruginoasa. Nu se știe ce sume au fost cheltuite cu zidirea casei boierești și a fabricii de postav (la care s-a adăugat și o biserică), precum și cu înzestrarea lor. Lucrările de construcție ale casei boierești de la Ruginoasa au fost finalizate în perioada 1 mai 1813 - 30 aprilie 1814. A fost
Sfera by Tibulcă Andreea () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93593]
-
XIX-XX, Editura Muzeului Național al Literaturii Române, București, 2013. Maftei, Ionel, Personalități ieșene, I, Editura Universitas, Chișinău, 1992; ÎI, Editura Universitas, Chișinău, 1993. Maftei, Ionel, Personalități ieșene, VIII, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2000. Mitican, Ion, Vechi locuri și zidiri ieșene, Editura Tehnopress, Iași, f.a. Pop, Augustin Z. N., Contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu, Editura Academiei Populare Române, București, 1962. Rădulescu, Mihai, Sorin, Elita liberală românească (1866- 1900), Editura All, București, 1998. Rădulescu, Mihai, Sorin, Sur l'élite
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
Editura Limes, Cluj-Napoca, 2006, p. 304. 8 Despre Grigore Bejan, vezi N. A. Bogdan, Orașul Iași (odinioară și azi). Schițe istorice și administrative, Tipografia Națională, Iași, 1904, pp. 8-9, Lucian Predescu, Op. cît., p. 92 și Ion Mitican, Vechi locuri și zidiri ieșene, Editura Tehnopress, Iași, f.a., p. 98. De asemenea, Lucian Nastasă, Op. cît., p. 304. Vezi și Bibliografia românească modernă, 1831-1918, I, prefață și coordonare generală: Gabriel Ștrempel, coordonare bibliografica: Neonila Onofrei, Valeria Trifu, autori: Neonila Onofrei, Lucreția Angheluță, Liana
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]