1,901 matches
-
în perioada lectoratului) și apoi în Cluj, celălalt la Roma, Zaciu și Papahagi conferă dialogului lor epistolar o înălțime intelectuală frisonantă. Fără patetisme și fără savanterii indigeste (de altfel, chiar dacă nu primează, anecdota stă la loc de cinste), cei doi pun în scenă un nemaipomenit recital de informații, sugestii și idei. Își recomandă, de la distanță, cărți nou apărute la noi (Princepele lui Barbu plăcându-le deopotrivă) sau încă netraduse (Papahagi descoperă, în 1969, în Italia, romanul lui Marquez, Un veac de singurătate, necunoscut
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
Beckett sau de Ionesco. Poate că aici, în acest text, se simte cel mai tare că viața, agonia, moartea coexistă și joacă tare, fiecare. Am fost surprinsă, într-un fel, cînd am aflat că regizorul Radu Afrim a hotărît să pună în scenă această piesă al lui Tankred Dorst. Nu mi s-a părut, la prima citire, să i se potrivească. M-am înșelat. Am privit și am trăit cu emoție această citire și interpretare a piesei. Din toate punctele de vedere. Am
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
impalpabil pentru acesta din urmă. Puterea Corneliei (Luminița Gheorghiu), mama din filmul lui Netzer, vine dintr-o deplină ancorare în prezent, dintr-o tenacitate care-și are momentele ei dramatice, la propriu și la figurat, pentru că mama știe să se pună în scenă când este nevoie, dintr-o voință de a controla pe deplin existența fiului captat prin fire invizibile în spațiul matricial. Pe fundalul unui accident de mașină care-l are ca protagonist pe fiul ei interpretat de Bogdan Dumitrache, accident soldat
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3426_a_4751]
-
Bremen" ne vor încânta cu melodiile lor joi, 5 iunie, de la ora 10.00, în spectacolul care va avea loc la Sala Lahovari, iar "Cenușăreasa" (Teatrul Așchiuță-Pitești) îi va întâmpina pe cei mici la Teatrul Itinerant Țăndărică. Povestea simpaticului Jester, pusă în scenă de Teatrul Uninvented Kids, o puteți afla vineri, 6 iunie, la ora 10.00, la Teatrul Itinerant Țăndărică. Despre festivalul "Teatru, Strada și Copil" Festivalul "Teatru, Strada și Copil" este organizat de Teatrul Țăndărică, cu sprijinul Primăriei Municipiului București, sub
Inocentul CANDID luptă pentru libertatea lui şi pentru iubirea adevărată by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/26952_a_28277]
-
județului Timiș - Sânnicolau Mare, Deta și Teremia Mare - cu spectacolele „Prințesa adormită” după Frații Grimm și „Dănilă Prepeleac” după Ion Creangă. Duminica viitoare, în 12 octombrie, ora 19, spectatorii vor avea parte de o nouă premieră, spectacolul studio „În derivă”, pus în scenă de Alina Hiristea. IOAN STANCIU Pelicule pentru iubitorii de animale l O lună de filme și desene animate Filiala Cinematografică Timiș a R.A.D.E.F. „Româniafilm” și Asociația pentru protecția animalelor „Casa Câinelui” organizează în luna octombrie, la Cinema „Studio-Eurimages
Agenda2003-40-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281541_a_282870]
-
folclorului românesc vor cânta în duet cu copii talentați, meșteri populari le vor arăta românilor cum se încondeiază ouăle. Seara, Mihai Bendeac aduce porția săptămânală de comedie la În puii mei, pentru ca mai apoi, Teatrul de Revistă Constantin Tănase să pună în scenă un spectacol, ai cărui protagoniști vor fi greii teatrului românesc: Cristina Stamate, Alexandru Arșinel, Adriana Trandafir, Ana Maria Donosa, Stela Popescu, Nae Lăzărescu și Vasile Muraru și alții. Răzvan și Dani le dau întâlnire românilor și a doua zi de
Program special de Paşte la Antena1 () [Corola-journal/Journalistic/23189_a_24514]
-
de lume? Sau e începutul ei? Nu am văzut nici unul dintre spectacolele lui Lucian Pintilie. Nici Copiii soarelui, Proștii sub clar de luna, Cezar și Cleopatra, Inima e pe înălțimi, Biedermann și incendiatorii, D’ale carnavalului, Livada cu vișini, toate puse în scenă la Teatrul Bulandra. Nici Revizorul, ultimul spectacol făcut de Pintilie în România. În 1972. Interzis de cenzura comunistă după cea de a treia reprezentație. O fractură în coloana vertebrală a culturii. Un asalt grav împotriva spiritului și a libertății. Un
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
doi scenografi mari, doi artiști parcă inepuizabili, care i-au însoțit pe marii regizori aici și pretutindeni. Tandrețea lui Radu Boruzescu poposește în fiecare poveste-imagine-spectacol. De teatru sau de operă. Văd, împreună cu el, scene întregi din Pescărușul și variantele lui puse în scenă la Paris sau Minneapolis, din Turandot la Théâtre National de Chaillot, Trei surori, Jacques sau supunerea, Rața sălbatică, Azilul de noapte, Astă seară se improvizează la Théâtre de la Ville, Tartuffe la Arena Stage din Washington, la invitația lui Ciulei, Orestia
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
care pe N. Filimon care pomenea primul despre comunism și despre artiștii parveniți (aici se ascundea... iepurele lui Visarion!) Pandeluță nici nu-și dădea seama că avea de a face cu un mare autor român... * * * Tehnica auctorială... a naratorului, care pune în scenă acțiunea, va fi și veche și modernă, ca tonul adresării directe din MARIO, magicianul lui Thomas Mann, frazele repetate des... vă atrag în mod serios atenția... nu vă supărați că vă spun... cum credeți... cum ziceți dvs... cum veți considera
Jurnalul unui informator român by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9707_a_11032]
-
tren ciudat, cu compartimente minuscule la vagonul de dormit, aruncate într-un soi de frig de început de lume, straniu, în indiferența celor care le mențin în uz. Merg la Arad ca să văd spectacolul lui Mihai Măniuțiu Shoah-versiunea Primo Levi, pus în scenă la Teatrul de Stat din Oradea. Trenuri, trenuri, trenuri. În susul și-n josul istoriei, al ființei mele, al exilurilor, al exodurilor, al călătoriilor. Într-o secundă, viața poate fi pulverizată. La fel s-a întîmplat și cu evreii, de pildă
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
ce ființează ca și de sine, o experiență a solitudinii mereu amestecate în demersurile deschiderii, ale dăruirii, dînd impresia a amîna, paradoxal-dureros, clipa de har... Corelația retractilității o reprezintă surdina afectivă. Iubitoare de "lucruri mici", Constanța Buzea n-ar putea pune în scenă vorbe "mari", redundante, n-ar putea monta patetisme mai mult ori mai puțin teatrale. Un "gol vibrant", o paloare a melancoliei, o elegiacă tandrețe sînt însemnele zonei d-sale sentimentale, ceea ce nu înseamnă o vlăguire, o compromitere a intensității, ci
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
coruri de și de la țigani!). Nu știu ce e de făcut cu unii actori. Nu-i văd capabili să se îndrepte. Să nu uit: foarte frumoasă e muzica lui Nicu Alifantis. Lăudabil în tot cazul efortul regizorului și al Naționalului de a pune în scenă o piesă enormă (din toate punctele de vedere) ca aceasta, pretențioasă, de mult nejucată la noi (de la Ion Manolescu și Maria Tănase, în timpul războiului, cred), realist-psihologică, "greoaie" (pentru că moral-filosofică) și complicată ca o mașinărie solidă și veche pentru care, astăzi
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
un ambient saturat de muzică. Pentru Balanchine „Baletul este înainte de orice o problemă de tempo și de spațiu: spațiul delimitat de scenă, timpul furnizat de muzică”. Cele mai caracteristice realizări ale sale, între care se înscriu și cele două piese puse în scenă la București, sunt balete fără temă, ale căror construcție și formă decurg din sursa muzicală. Toți soliștii (în parte alții decât la premiera de anul trecut), dar și tot ansamblul de fete și-au însușit întru totul stilul lui Balanchine
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
și soră incestuoși, se consumă într-un adevărat delir de alcool și dezmăț cotidian pentru a-și ascunde pudic sentimentele. Afectivitatea se camuflează în contextul unui exces vital fără protecție, nici siguranță. Ca și în Chipul de foc de Mayenburg, pus în scenă la București de Felix Alexa, dragostea nu se împlinește decît pe fond de pericol și transgresie a normelor. Această deflagrație e un simptom al modernității și nu banala reluare a unui concert de rock. Un simptom care se degajează: recursul
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
așadar disputat de forțe opuse, a căror imagine răspunde esteticii urîtului. O asemenea estetică realizează scenografia spectacolului oferit de "sufletul" ce se declară aflat în criză (cu toate că mai plauzibilă credem că ar fi o criză a intelectului blazat ce se pune în scenă cu mare dexteritate). O scenografie în care se pot identifica reminiscențele valorilor pierdute, încastrate în magma imaginarului infernal, în vederea unei reprezentații al cărei titlu ar putea fi luat din Blake: "căsătoria cerului și a infernului": "Trăiam la Veneția, departe de
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
de „window-shopper”: un personaj viu, colcăind de aspirații, sufletești și materiale deopotrivă, însă rămas cu nasul lipit de vitrinele colorate. Valoarea volumului - unul dintre cele mai puternice din literatura tânără a ultimilor ani - stă, toată, în această dialectică atracție-respingere, reificare-umanitate, pusă în scenă într-o diversitate stilistică amețitoare, puțin accesibilă poeților de azi.
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
un loc va apărea femeia, poți fi sigur că în același loc se vor ivi dramele: crize de conștiință, altercații violente și deznodăminte sîngeroase, dar asta numai după ce flirtul, adulterul și amorul ilicit le vor fi stors vlaga nefericitelor personaje puse în scenă de incorectul nostru dramaturg. Camil este un scriitor pernicios pentru singurul motiv că nu acceptă establishment-ul aseptic al mentalității feministe. Camil pur și simplu ne sfidează, văzînd în femeie un amestec de inconsecvență morală, de cruzime viscerală și de
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
vreo sfidare, ci de o obligatorie consecvență cu sine: scriitorul este un însingurat nici o noutate un ubicuu el face și desface lumea după voie și un personaj tragic înzestrat cu o conștiință excesivă a duratei, a morții așadar. Dimpotrivă, o pune în scenă, n-o explică. Poate că prin această intuiție Beckett, dar mai ales, apoi, scriitori ai anilor ’90 ca Toussaint devin repere în studiul istoriei omului omul ca idee și ca ființă. Literatura de apartament vorbește foarte mult despre moarte, pentru că
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
critica mai nouă ar taxa-o repede drept „misreading”) derivă, în fond, întreaga gândire critică a lui Virgil Nemoianu. Toate marile studii de mai târziu, fie că e vorba de „Mircoarmonia”, de „Îmblânzirea romantismului” sau de „O teorie a secundarului”, pun în scenă, în ecuații diferite, această dinamică foarte subtilă dintre Centru și periferie. Și mai ciudat e, însă, că acest topos - care face cât o poetică de autor - e prezent în mai toate studiile din perioada românească. Atenția față de microfenomen, combinată cu
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
că drumul pînă aici a fost pregătit pas cu pas, ca orice performanță adevărată și solidă. Apropierea de one man show a însemnat și spectacolul Cetatea soarelui, în regia lui Mihai Măniuțiu, dar și rolul extraordinar din Creatorul de teatru, pus în scenă tot de Alexandru Dabija și tot la Teatrul Act. Krapp și structura complicată a monodramei Ultima bandă... au venit pe un teren pregătit cu enormă răbdare și cu responsabilitatea cu care își construiește cariera un mare actor. Drumul acesta spre
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
Festivalului Internațional de Teatru în Limba Engleză pentru elevi „Teen Play“ de la Arad, în 2003, s-a acordat Premiul „In Memoriam“ profesorului Silviu Pepelea. Și așa am ajuns în prezent, la 2004, un an plin, în care actorii logani au pus în scenă nu mai puțin de trei piese, ceea ce nu este deloc puțin dacă ne gândim că aceștia muncesc numai în timpul lor liber și în vacanțe. În aprilie și în mai acest an, la Festivalurile „Teen Play“ de la Arad și T4T de la
Agenda2004-49-04-d () [Corola-journal/Journalistic/283119_a_284448]
-
prima ediție a Festivalului de Teatru pentru Adolescenți D.O.T. , în luna septembrie. Acest din urmă festival este mai aparte, deoarece trupele participante trebuiau să prezinte o piesă după un text dat, în... trei zile. Astfel, „The Hooleelogans“ a pus în scenă piesa „Mircione“, realizată, după cum spuneam, de întreaga trupă în trei zile. Spectacolul, de 10 minute, a fost nominalizat pentru scenariu și scenografie. De trei ani încoace, „The Hooleelogans“ își sărbătorește „ziua de naștere“ pe scena Teatrului Național din Timișoara, în
Agenda2004-49-04-d () [Corola-journal/Journalistic/283119_a_284448]
-
Gala Voluntarilor. Stratford-upon-Avon Dacă în anul 1999, trupa de teatru „The Hooleelogans“ a ajuns în Danemarca și chiar la Universitatea Princeton, în anul 2000 vestea le-a mers până în Marea Britanie. Piesa „Marlowe vs. Shakespeare“, scrisă de Tiina Britten, a fost pusă în scenă și la Timișoara, în cadrul Festivalului Mondial Shakespeare („Global Shakespeare Festival“). În același timp, la Stratford-upon-Avon, locul de naștere al marelui dramaturg englez, se desfășura proiectul „The Shakespeare Centre Millenium Link Project «New Beginnings»”, care avea ca principal obiectiv crearea „Arhivei
Agenda2004-49-04-d () [Corola-journal/Journalistic/283119_a_284448]
-
de genitorul său, avem impresia că se află Barbu de E. Lovinescu, cel vizitat de angoasele zădărniciei, avînd pururi pe limbă gustul de cenușă al Neantului. Să spunem lucrurile pe nume. în pofida eleganței sale elocutorii, a mondenității dezabuzate ce-o pune în scenă, a piruetelor galice pe care le alcătuiesc vorbele de duh urmărite cu o fină pedanterie, Barbu Cioculescu avansează cu pași moi pe tărîmul cinismului. Se vorbește (noi înșine am vorbit) despre ironia d-sale, însă ce este ironia decît un
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
sau dinamic sunt direct relevante pentru profil și masă; modurile omogen și/sau eterogen sunt direct relevante pentru volum și orizont, și indirect (ca nuanțe), pentru profil și masă. Oricare DMz, odată prins (însușit) ca întreg (obiect sonor), poate fi „pus în scenă” petrecându-l prin diferite zone de aspectare ori înveșmântare, menite să-i confere atribute de stare caracterială. Așadar, fără a-i modifica raporturile structurale interne și fundamentale (păstrându-l recognoscibil), DMz poate fi interpretat prin transpuneri în diferite registre și
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]