1,887 matches
-
suportul pe care se poate încărca "pasta" unui tablou. Ea integrează în substanța imaginarului idei și concepte singulare, care devin într-o perioadă ulterioară, prin intervenția imaginației, componente ale structurilor simbolice (sacre sau profane: spre exemplu, ideea de construcție religioasă, pusă în scenă de un domnitor - al cărui gest edilitar a fost memorat datorită repetării lui -, ajunge în timp o componentă a mitului fondatorului de civilizație creștină și a planului simbolic de guvernare "delegată" de către divinitatea însăși - cazul lui Constantin I sau al
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cu toate acestea, cartea a epuizat un tiraj de cinci mii de exemplare numai în anul apariției); „Dezastrul Aidei Vrioni: un act de roman-foileton; critica-mormântală”; „Mare lectură din Aida Vrioni, pasagiu sublim de infatuare”. În stagiunea 1927-1928 Teatrul Popular îi pune în scenă comedia într-un act O noapte de nuntă, în 1941 Studioul Teatrului Național îi joacă piesa Suflet în vâltoare (cu titlul inițial Ispășire, modificat în Vieți frânte), iar în 1942 Comitetul de lectură al aceluiași teatru lua în considerare, printre
VRIONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290659_a_291988]
-
ș.a. Este și autoarea fanteziei dramatice pentru copii Grădina fermecată, jucată la Teatrul de Păpuși din Iași în stagiunea 1980-1981, a dramatizării Arta conversației, după romanul omonim, realizată împreună cu actorul George Bănică (premiera în 1983 la Teatrul Giulești din București, pusă în scenă și la Oradea, Craiova, Cluj-Napoca). În aceeași colaborare figurează și Singurătatea unei femei (Arta conversației II), reprezentată în 1990 de compania particulară Arlechin din Pitești. Cu Romulus Vulpescu a publicat repovestirea romanelor Gargantua și Pantagruel de François Rabelais, iar singură
VULPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
fiind, după Alecsandri, autorul cel mai jucat de trupele de diletanți din Transilvania. Pe de altă parte, încă din 1872, la Teatrul cel Mare condus de Mihail Pascaly, se reprezenta comedia Alb sau roșu?, cea dintâi piesă a unui ardelean pusă în scenă la București. În 1892 se monta la Teatrul Național bucureștean drama istorică Ștefan Vodă cel Tânăr, admisă în repertoriu din 1883, apoi remaniată cu zel de autor. Piesa arăta o bună intuiție a epocii lui Ștefăniță Vodă, mișcarea psihologică fiind
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
asistă la o sporire a condamnărilor: 578000 în 1926, 909000 în 1928, 1178000 în 1929. Criminalizarea societății* a început. Despre folosirea procesului în timpul lui Stalin Dacă Lenin a conceput sistemul, Stalin* îl dezvoltă într-un mod neașteptat. încă din 1928, pune în scenă procesul șahti, de la numele unei mine din Donbass, ai cărei „ingineri și specialiști burghezi” sunt acuzați de sabotaj pentru a masca dezastrele planului cincinal*. Din cincizeci și trei de indivizi, unsprezece sunt condamnați la moarte, dar mai mulți acuzați și-au rectificat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
trecut, exact în timpul finalei Campionatului Mondial de Fotbal, Asobu a lui Nadj. Festivalul își asumă pentru unele spectacole rolul de producător delegat, fiind responsabil de partea financiară și tehnică a unei montări. Recent, festivalul a produs Prometeo de Rodrigo García, pus în scenă de François Berreur. De asemenea, festivalul organizează în Franța și în Europa turnee ale unor spectacole străine, programate la Avignon, cum s-a întâmplat cu Romeo și Julieta, regizat de Korsunovas. Anul acesta, Rodrigo García, autorul unor guerrille dramaturgice de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
este cel care produce enunțul. Locutorul este instanța care își asumă responsabilitatea actelor ilocuționare, iar enunțiatorul este autorul unui punct de vedere, care nu se exprimă obligatoriu prin cuvinte. Problematica polifoniei este aprofundată de Dominique Maingueneau, pentru care locutorul poate pune în scenă, în propria sa enunțare, poziții distincte ale sinelui: "Enunțiatorii nu se mulțumesc să transmită doar conținuturi reprezentative, ei se implică în ceea ce spun și se afirmă afirmînd, negociind propria lor manifestare în discurs ("îmi permit să vă spun că ..."), anticipînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
partidului, niciun român nu pare să se simtă responsabil sau nu este considerat a fi responsabil pentru epurarea și/sau eliminarea elitelor tradiționale. Astfel, nu numai că dezbaterea publică asupra "problemei culpabilității" devine imposibilă, dar politicienii și intelectualii ajung să pună în scenă un mit global al rezistenței și al dizidenței menit să legitimeze atașamentul lor recent față de valorile democrației. Ei se comportă astăzi ca și cum ar fi fost în mod secret democrați încă de la începutul carierei lor publice 79. Succesul irefutabil al acestei
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
justifică astfel printr-o dublă ipostaziere a scriitorului, real și ficțional. Rememorarea iubirii dintre Volski și Mila generează, în roman, pagini întregi de literatură rusă clasică. Se îndrăgostesc într-o ultimă zi de pace și înfruntă inumanitatea războiului prin artă, punând în scenă "Cei Trei Muschetari" la Comedia Muzicală din Leningradul de atunci. Despărțiți în timpul blocadei, Volski o reîntâlnește pe Mila și află adevărata măsură a sacrificiului și uitării de sine. Avându-i în grijă pe cei șaisprezece copii orfani pe care îi
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
regie și scenarism ca să nu-și pună problema raportului dintre text și spectacol. Opera lui poate fi jucată în întregime (chiar și schițele), fără să se elimine vreo replică. Este cunoscut conflictul iscat între Camil Petrescu și regizorii interesați să pună în scenă Jocul ielelor. Un procedeu cunoscut folosit deseori de Caragiale pentru a evita "lungimile" este cel al introducerii epicului în dramatic, personajele "povestesc" într-o replică o scena care nu "încape" în spectacol. Pristanda povestește cum a spionat casa lui Cațavencu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1200, în Germania de Sud, "Cîntecul Nibelungilor" preia și structurează, în jurul temei morții lui Siegfried și a răzbunării Kriemhildei, străvechi legende nordice importate în țara francă și germană în secolul al VI-lea. Personajele eroice pe care această epopee le pune în scenă nu reproduc, în mod stereotip, modelele franceze, dar nici nu se eliberează de spiritul vremii: Siegfried și Günther sînt războinici de valoare, nu niște primitivi care ignoră frumoasele maniere ce triumfă, la acea oră, în romanul curtenesc. De la mijlocul secolului
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
amestecă cu modelele epice ale antichității, împrumutate mai ales de la Vergiliu și Ovidiu. Printre poeții care s-au afirmat în literatura curtenească, trebuie menționat Benoît de Saint-Maure, protejat al lui Alienor și autor al Romanului Troiei, compus în 1165 și punînd în scenă eroi antici transformați în cavaleri viteji, Marie de France, ale cărei Lais mici nuvele poetice folosesc mult legendele bretone, Gautier d'Arras și, mai ales, Chrétien de Troyes (~1135 -~1185). Acesta din urmă, protejat de Marie, contesă de Champagne, apoi
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Lancelot, între dragoste și aventură, sau angajați, precum Perceval, într-o asceză mistică care simbolizează căutarea Graalului, pocal con-ținînd sîngele lui Hristos. Prin faptul că recurge la imaginar, prin arta sa de a lega o intrigă și de a-și pune în scenă personajele cu o psihologie complexă, Chrétien de Troyes este adevăratul fondator al tradiției romanești care începe să se afirme în Europa și chiar dincolo de frontierele sale. Prin eleganța și limpezimea stilului său, Chrétien de Troyes contribuie, în plus, la triumful
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
personalitate se ascunde îndărătul principalilor actori ai expediției, și, mai ales, Geoffroy de Villehardouin, autor al unei Cuceriri a Con-stantinopolului, alcătuită în 1210, autor care a fost unul dintre cei mai importanți protagoniști ai evenimentului, ceea ce nu-1 împiedică să se pună în scenă cu cea mai marc discreție. Opera lor dovedește un simț foarte ascuțit al realului și o grijă pentru actualitate care mai apare și în Istoria lui Ludovic cel Sfînt, scrisă în ultimii ani ai regimului (între 1300-1309) de către Joinville, seneșal
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
realității și folosirea limbii vulgare, asociate vervei satirice care caracterizează întreg acest ansamblu de 27 de poeme căruia îi este cunoscut doar un singur autor Pierre de Saint-Cloud. Aceste poeme combină tradiția populară cu povestirile fabu-liștilor antici (Esop și Fedru), pun în scenă animale victime ale viclenei perversități a vulpoiului (Renart): Isengrin lupul, Noble leul, Tibert pisica, Baudouin măgarul etc. Romanul vulpii va continua, în secolul al XIII-lea, cu Renart de Bestourné al lui Rutebeuf, Le Couronnement de Renart și Renart le
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de inundațiile din țara noastră, care a strâns donații. Au fost efectuate schimburi de studenți în vederea studierii limbii române, a fost editată lucrarea intitulată Insula Okinawa de Seiji Shimota; au fost traduse mai multe opere reprezentative ale literaturii noastre și pusă în scenă, în anul 1962, O scrisoare pierdută, a Teatrul Bugeiza, Ultima oră de Mihail Sebastian a fost publicată, în același an 1962, în revista japoneză "Teatrul modern". În anul 1967 a apărut în limba japoneză Răscoala de Liviu Rebreanu și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Nu există o autenticitate pakistaneză, una spaniolă și una turcă. Și, admițând că ar exista, ar fi dificil și neavenit să le percepi ierarhic. Una peste alta, îmi îngădui să atrag prietenește atenția domnișoarei C. că autenticitatea „autentică“ nu se pune în scenă, nu se privește mereu în oglindă, nu se „propagă“. E spontană, străină de orice intenție demonstrativă, de orice ostentație. Omul autentic nu prea vorbește de autenticitatea sa, nu o transformă în titlu de noblețe, în comportament de paradă. Dacă o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și cu un fel de sfătoșenie șugubeață, pastișând, fără har, stilul Petre țuțea. Ființa fragedă a credinței, umbra discretă a smereniei lipsesc cu desăvârșire din acest tip de vorbire. Vorbitorul nu „crede“. Știe. Se ascultă pe sine cu plăcere, se pune în scenă, ridică mereu în sus un deget pedagogic, e ales de îngeri să ne dea curaj și înțelepciune. Nu e preferabil cheful cinstit al cetățeanului „de rând“? Educația religioasă Până la un punct, educația religioasă se suprapune cu educația pur și simplu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
din urmă, să încerc o rapidă sistematizare a dome niului. Am identificat patru feluri de a înțelege și practica cultul diafan al eticului. 1. Gesticulația morală. (Constantin Noica o califica drept expresie a „eticului gol“.) E vorba de a-ți pune în scenă comportamentul, slujind, de fapt, propria statuie. Te porți în așa fel, încât să observe ceilalți cât ești de intransigent, de „onorabil“, de inflexibil. Dai, neîncetat, un nobil spectacol de „coloană vertebrală“. Practici morala pentru alții, te străduiești să fii „impecabil
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
oceanului și serbarea a continuat așa cum era prevăzut. Dar, după plecarea invitaților, părinții defunctului și cei responsabili pentru dezastru s-au legat laolaltă și, din înaltul unei faleze, s-au aruncat în mare. Se mai povestește și că, pentru a pune în scenă revenirea pe uscat a unei inițiate, artiștii au construit cu piei de focă o balenă pe care urmau s-o facă să înoate și să se scufunde acționînd-o cu niște funii. Din grijă pentru realism, avuseseră ideea să fiarbă înăuntru
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
timp ascuns al lumii reale pentru care unele idei cu aparență fantastică nu erau decît o reflectare. Miturile cu care oamenii s-au hrănit atîta vreme sînt poate și asta : o explorare sistematică și niciodată inutilă a resurselor imaginației. Miturile pun în scenă tot felul de creaturi și de evenimente absurde sau contradictorii în raport cu experiența obișnuită, care vor înceta să fie complet lipsite de sens la o scară cu totul diferită de cea la care se plasaseră miturile mai întîi. Dar tocmai pentru că
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
olăritului, pe care miturile o reprezintă și sub forma curcubeului, șarpe monstruos ce trăiește pe fundul apelor. Olăresele au copiat motivele policrome ce-i împodobesc pielea și se inspiră și astăzi din ele pentru a-și decora lucrările. Alte mituri pun în scenă acest șarpe într-o poveste foarte diferită : păsările, cărora le era dușman, s au unit să-l nimicească ; după ce l-au răpus, și-au împărțit între ele pielea lui și, după bucata de piele care i-a revenit, fiecare pasăre
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
1946). Cu toată "înțelegerea urzelilor din teatru", Maican a ajuns să fie dat afară ca și Victor Ion Popa de altfel, concediat de la Teatrul din Cernăuți în urma unei cabale asemănătoare. Și iată-l pe Ion Sava declarând: "În diferite piese puse în scenă de subsemnatul, mi-a dat indicații menite să îngrădească o conștiincioasă îndeplinire a obligațiilor". Aș putea să văd în neașteptata formulare o... ironie subțire la adresa anchetatorilor. Ca și în "reproșul" următor: Maican "întrebuința cuvinte ca simbol, realism, sintetic, stilizare"... Ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Moldova mare". Și-a folosit prestigiul pentru a se înveșmânta în straie de ayatolah, emițând periodic fathve politice aiuritoare și descalificante. Căzut în transă mistică, a inventat "Casa Apostolului Pavel", dar nu pentru a ajuta nevoiașii, ci pentru a-și pune în scenă (cu banii amărâtului Guvern) propria piesă, "Căderea Romei". Care a fost, în linia sugestiei titlului, o... cădere. Aceeași casă apostolică avea pretenția să primească, periodic, rapoarte de activitate ale Parlamentului, urmând să valideze (ori nu) activitatea aleșilor! Tot domnia sa i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Caragiale ar fi putut să fi ieșit, chiar în forma în care le cunoaștem, din mintea și pana maestrului." Așa că... asta e. * A lte culegeri de documente: în 1937, Teatrul Național din Iași anunța proiectele pentru stagiunea viitoare. Vor fi puse în scenă piesele "Cyrano de Bergerac" (Rostand), "Visul unei nopți de vară" (Shakespeare), "Vlaicu Vodă", "Chirița în provincie", "Răzvan și Vidra" (Alecsandri), "O noapte furtunoasă", "O scrisoare pierdută" (Caragiale), "Patima roșie" (Sorbul), "Viforul", "Apus de soare" (Delavrancea). 2009: aceeași instituție își anunță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]