14,708 matches
-
pe noul domn al Moldovei, Grigore Alexandru Ghica. A fost numit președinte al Judecătoriei ținutului Covurlui, apoi director în Ministerul de Interne. În aceste funcții s-a remarcat printr-un respect desăvârșit al legii, printr-o cinste exemplară și o adâncă înțelegere față de cei umili. La 18 mai 1855, i s-a acordat rangul de vornic: o răsplată pentru serviciile aduse ca „president al judecătoriei ținutului Covurlui” și pentru „ale sale merite personale și credința către Noi și Patrie”. În anul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
canapea, În porțiunea dintre spătar și tăblie. Am pipăit: un pieptene, o bucată de cretă, un creion rupt, o monedă de zece centavos, una de cinci. Am simțit o durere pătrunzătoare și mi-am tras mîna. SÎngeram dintr-o tăietură adîncă de la deget. O lamă, evident. Am rupt o bucată de prosop și mi-am Înfășurat-o În jurul degetului. SÎngele a Îmbibat bandajul și a-nceput să picure pe podea. M-am Întors În pat. Nu puteam să dorm. Nu puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mulțumit să arate Ausweiss-ul pentru interzicerea rechizițiunilor în mănăstire și să facă cu ofițerul formalitățile de cancelarie. Câte trei tremurau de frică. Până atunci barbarii din clopotniță loveau cât puteau bie tele clopote, care se spărgeau dând din ele sunete adânci și puternice, păreau că plâng de durere și de jale la fiecare bucată ce cădea. Alții aruncau sfărâmăturile din fereastra clopotniței pe drum, lângă camion, și acolo, prăvălindu-se pe pământ, scoteau un alt geamăt înăbușit, care răsuna până în inimile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se sparg. Existența gândurilor e certificatul de garanție pentru buna funcționare a creierului. * Pământul e rotund, dar mai ales răbdător. Deși nu sunt de gheață, unii oameni sunt alunecoși. * Orice băltoacă se vede, dar nu se știe cât e de adâncă. * Lauda de sine miroase urât. * O mână spală pe alta, dar obrazul rămâne pătat. * Unde sunt doi, puterea se împarte. * Când doi se ceartă, alții pierd. * Zăpada acoperă murdăria, dar nu o curăță. * Pietrele crapă de ger, obrazul de rușine
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
le zic vouă * Nici un răspuns nu lămurește pe deplin întrebarea. De aceea urmează alte întrebări, cu răspunsuri la fel de incomplete. * Privește cu ochii tăi și înțelege cu mintea ta. * Iarna, nopțile sunt lungi; în mintea unora e iarnă polară. * În apele adânci nu se îneacă peștii. * Și gândurile pot să cadă din zbor. * Cioara e mereu invidioasă pe privighetoare; dar trăiește mai mult. * Deși nu a pierdut nimic, porcul caută într-una ceva. * Lumina îi ajută pe cei ce vor să vadă
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
descoperindu-i misterioasă lume, ci și, mai ales, când îl modelează și ne învață să-l modelăm și noi înșine prin educație. Scriitor și educator deopotrivă, el a pledat prin tot ceea ce a gândit,înfăptuit și dăruit copilăriei, dintr-o adâncă resimțită nevoie a protecției omului împotriva primejdiilor ce amenință libertatea și demnitatea. Opera să nu este decât oglindă acestui efort uriaș de salvare a copilului de sub primejdiile opresiunii și a mediului ostil. În momentul în care autorul ,,Amintirilor din copilărie
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
învăța și a păstra cu cea mai mare sfințire limba națională, de care se leagă tot trecutul unui popor cu datinile străbune, jocurile, cimiliturile, proverbele, legendele și cântecele populare cele pline de dulceața. „Sunt, după cum se vede, cuvinte de o adâncă și pură sinceritate a sentimentului patriotic. Ele ni-l relevă pe Creangă că profund și responsabil implicat, imediat după Unire, într-o problemă de bază a culturii noastre clarificarea și asimilarea regulilor de scriere corectă în limba română. Nu era
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
prin proiectarea lumii țărănești tradiționale în fabulos, prin perspectiva nostalgica și anecdotica asupra trecutului, prin umorul și oralitatea stilului, prin viziunea morală și caracterologica. ,,Jovial povestitor baroc în linie rabelaisiană, Ion Creangă are voluptatea epicului pur, operă să mărturisind o adâncă nevoie de a povesti prin care se restituie povestirii 84 85 funcția ei estetică primitivă, de a se adresa unui auditoriu și de a fi generată nu din nevoia de a transmite o anume idee sau informație, ci de a
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
ori cercetările lui Ampère, Volta, Faraday despre electricitate (1831) și încă alte momente importante ale dezvoltării științei care constituiau tot atâtea dovezi de creștere a puterii omului asupra naturii și de izbânzi răsunătoare în lupta cu ignoranța. Dar sensul mai adânc al influențelor unor asemenea realizări uluitoare ni se va desluși mai târziu, atunci când vom vedea tăria constantă cu care va susține A. Fătu ideea aplicărilor practice ale științei și tehnicii în scopul îmbunătățirii vieții poporului român. Pentru a se pregăti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
haruri narative, vreau să spun, și mai puțin lumea de grandoare și fast în care trăise până la jumătatea vieții. Printr-o reacție instinctivă de opunere și poate printr-un reflex de refugiu, lumea literaturii sale este, în tot spiritul ei adânc, țărănească, robustă, legată intim de natură, hrănită de seve populare. Călinescu nu a vorbit întâmplător de Creangă. Această aristocrată a înfățișat lumea satului moldovenesc cu un simț al aderenței ieșit din comun și cu neașteptate intuiții moderne de viziune literară
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cu un fel de-a fi hâtru, care mai degrabă înspăimânta decât înveselea. Cultiva - poate fără să știe - umorul negru. Debita enormități fără să clipească și cu un aer definitiv, care-i descumpănea întotdeauna pe interlocutori, aruncați în cea mai adâncă nedumerire în legătură cu ceea ce susținea profesorul Ciuntu: vorbea serios sau glumea? Generațiile de elevi brăileni și au transmis unele altora spusele în doi peri ale profesorului Ciuntu, ba le-au mai și sporit, inventând altele în spiritul lui, înche gându se
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în sensul etic, am fost adânc impresionat de căldura, efortul neobosit depus de V. Voiculescu pentru îngrijirea bolnavilor noștri. În fiecare dimineață făceam o vizită prelungită și aceasta, în afara prescripțiilor și intervențiilor terapeutice necesare, era însoțită întotdeauna de expresia unei adânci înțelegeri sufletești și a unor sentimente cu adevărat părintești. Pentru mine, aceasta a însemnat o școală și un exemplu de neuitat»... Activitatea depusă i-a adus recunoașterea calității muncii sale fiindu-i recompensată cu ordinul «Coroana României cu Spadă și
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
de Virtute militară », decorație care se adăuga celei de «veteran», «Medalia Avântul Țării », ca participant în războiul din Bulgaria. Era recunoașterea că principiul său după care «viața unui popor începe chiar cu sănătatea lui» lăsase la Bârlad nu doar urme adânci cât mai ales proba că o conștiință înaltă, ca aceea a medicului și omului V. Voiculescu, lucra... 2 Un prieten mi-a spus că Vlahuță este în adevăr oaspetele Bârladului, unde îl zvârlise valul pribegiei și m-a îndemnat să
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
la Tutoveanu, după cum își amintea Voiculescu în primul caz, «se cina, se vorbea, se așezau temeliile viitorului, se punea la cale izbăvirea neamului, căci mai ales aceasta era preocuparea de căpetenie a maestrului... De aici, planuri de acțiuni mari și adânci» (Lamura nr.4). V. Voiculescu, autorul culegerii de poezii uitate într-o magazie din București, are prilejul aici la Bârlad să-și strângă recolta poetică a altor volume, Din țara zimbrului, care și apare la Bârlad în 1918, dar și
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
spital, și nu mai are figura juvenilă pe care i-o reținusem din fotografia făcută la mobilizare. Din imagine ne privește o pereche de ochi obosiți, iar fața, încadrată de mica barbă, ce-l va însoți, de aici înainte, până la adânci bătrâneți, poartă în întregul ei semnele trudei și neodihnei», scrie Florentin Popescu în volumul « Viața lui V. Voiculescu », p. 99. La 1 ianuarie 1919, când la Bârlad apare primul număr al revistei Florile dalbe, din colegiul redacțional al revistei, alături de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
este favorabil nici lui nici nouă... Scrie-i din partea mea și sfătuiește-l să nu aibă nimic de-a face cu Niccolò; și spun acest lucru nu pentru a-l învăța ce are de făcut, ci mișcat de o dragoste adâncă etc."31. Interdicția pusă că Machiavelli să intre în serviciul lui Giuliano era clară. Nu se știe cum i s-a comunicat lui Machiavelli, dar cu siguranță a aflat pentru că, în 1515 a încetat să mai încerce să obțină o
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de "soitari", ca să placă "ministrului tuturor mascaradelor din Țara turcească", adică lui Caragiale [...] ... să notăm și tonul "regal" al lui Eminesu" pentru ca în scrisorile către Veronica să schimbe registrul de la caz la caz, în funcție de starea relațiilor dintre ei:"... șirul declarațiilor adânci, definitive, trece prin entuziame copilărești [...] alternând cu pasaje "pedagogice" patern-mustrătoare, în fine, formulele situate la un pas de versetul biblic ori tonalități de rugăciune" etc., totul în ceea ce eseistul numește "ludicul exacerbat al poetului", dublat însă de "destule contexte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a prezentat diverselor auditorii, nu și-a revăzut textele în vederea editării lor în volum, ele păcătuind prea adesea prin formulări amatoristice și exaltare în fraze gratuite, într-o frumoasă limbă de lemn de odinioară ("Trăind adânc momentul său, coborând rădăcini adânci în pământul țării sale, Eminescu a făcut să urce sevele lui până la efervescența cea mai delicată și mai înaltă. Miresmele acestei înfloriri au început încă de mult să îmbălsămeze tărâmurile lumii", sau: "Doar Timpul, Supremul Judecător va mai putea acționa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lăsând cititorului, ridicat la rangul de "colaborator" (vremelnic), bucuria redescoperirii și a împlinirii lor din zestrea cugetului și a simțirii sale. Văd în aceasta un privilegiu al artei autentice, iar întâmpinarea, astfel prilejuită, între creator și beneficiar are o semnificație adâncă și emoționantă". Departe de intenția unui studiu stilistic aplicat poeziei lui Eminescu, tabletele analitice pe care ni le oferă Gh. I. Tohăneanu, reunite într-o carte, dau măsura acelei întreprinderi, de anvergura vastelor panorame, ce se alcătuiesc din segmente mozaicate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la Luceafărul: "Versurile eminesciene, așadar, sunt un hibrid frumos al rezultatului cercetării și imaginației prelucrate îndelung de poetul care auzea cum lungi deșerturi fasonează și amestecă stelele prin genuni galactice" (?!); sau în De-or trece anii...: Poetul zăbovește în singurătatea adâncă a gândurilor sale, chinuit de puterea farmecului nesecat din adâncurile de lumină a chipului ei. El este necăjit de scânteia-ispită lăsată de providență să-l rupă ori să-l țină de pământ ca un dat, ca un făcut cuibărit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
exprimarea, în comentariul exegetic pe care-l face, aflat într-o suferință de rigoare a judecății. Căci apelul la un limbaj pedestru, ca să nu spun de o uzualitate... stradală, duce judecata de valoare în marginea kitschului: "... poezia rămâne o ochire adâncă...", "...pornirile nuizabile ale junișcanilor...", "poetul care catadicsește să-și arunce privirea...", "ochindu-și dintr-o parte opera...", "... conceptul de viață al poeților-înaintași amestecați sub lespezile cele reci și uriașe ale vremilor amestecate...", "Eminescu găsea cu potriveală să vorbească..."; "... mahmurul (sic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fir strălucitor din povestea iubirii lui Eminescu, retras și de această dată pe o rază de verdeață, pe o altă hartă silvică cu răcoare de izvor cacofonic acest cu răcoare! cu smârcuri ascunse lucind ca niște dale împrăștiate, cu poienițe adânci, tăiate de câte un pâlc de brazde calde, peste care se prosternează încet hățișuri stufoase..."; Pe lângă plopii fără soț : "... dezvăluie spațiul concret în care poetul își consumă drama proprie. Criza sufletească, zvâcnetul sentimentului istovit, necazul /.../ în care istoria iubirii incurabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de la moartea lui. El a fost cel dintâi în lumea noastră, care în limba noastră și în poezia ei, a putut capta existența și spirala infinită a universului. El a transfigurat pentru eternitatea limbii și imaginației noastre lumina și bezna adâncă a universului, explozia unui început care, identificându-se cu infinitul, nu poate fi numai un început. Imobilitatea cosmică fixând pe ea dinamica stelelor și traiectoria unui Hyperion deosebit de oricare alt Luceafăr poetic din orice literatură ar fi vorba. A perceput
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
foia acum pe strade și dădea orașului împodobit cu steaguri tricolore și arcuri de triumf un aspect de mare sărbătoare... Și nu era un entuziasm de comandă care mișca aceea sumedenie de oameni, ci era sincer, viu, pornit dintr-un adânc simțimânt de iubire pentru primul domn al Principatelor Unite". 1864. Hotărât să facă o carieră în magistratură, Gane este mutat, la cerere, ca membru al Curții din Focșani. În acest timp, cu prilejul unui incident minor, N. Gane s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vedea realizată cea mai scumpă dorință. În ziua de 5 ianuarie 1859, zi frumoasă, cu soare, tot orașul era în picioare încă de dimineață. Fiecare simțea că în acea zi are să se petreacă un fapt mare care va lăsa urme adânci în istoria țărei noastre. La oara 11 dimineața, unchiul meu Alecu Grigoriu-Văsescu, care era secretar la biuroul adunărei, mă introduse într-una din tribunele publice ale Camerei elective. Rând pe rând veneau deputații, Alecu Cuza, viitorul domn, palid de emoțiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]