13,186 matches
-
a născut la 1 februarie 1934, la Baia Mare, ca fiu al lui Vasile Breban, preot român unit (greco-catolic) în comuna Recea, Maramureș. Mama sa, Olga Constanța Esthera Breban, născută Böhmler, provenea dintr-o familie de comercianți germani, emigrați din Alsacia. Bunicul său, , a fost protopop unit în comuna Cicârlău, de lângă Baia Mare, unde a zidit o impozantă biserică și a fondat școala confesională română unită. Unchiul și nașul său, canonicul Alexandru Breban, a fost senator al Partidului Național Țărănesc. În 1941 familia
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale "Amintiri din copilărie". În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern ("tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde continuă școala. În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
Familia". În 1882, Barbu Delavrancea își trece examenul de licență la Facultatea de Drept din București, cu teza de licență în drept "Pedeapsa, natura și însușirile ei", pe care o publică în același an, semnată "Barbu G. Ștefănescu". Gheorghe era bunicul dinspre partea tatălui: "„Gheorghe Tudorică Albu din Sohatu“". Scriitorul își va semna operele cu varianta definitivă "Barbu Delavrancea" (ortografiată la început "„de la Vrancea“", după acel ținut de mare originalitate etno-culturală, de care scriitorul se simțea foarte legat sufletește). În perioada
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
atâtea decenii cel dintâi sfetnic al lui Ștefan cel Mare și al urmașului său Bogdan. Un descendent al marelui logofăt, Ioniță Tăutu - frate cu străbunica mea Marghiolița Tăutu - este autorul constituției cărburnarilor la 1821 (vezi în special lucrările lui Barnoschi). Bunicul mamei mele, clucerul Constantin Bădărău - fiul Marghioliței Tăutu și al vel serdarului Niculiță Bădărău - a fost deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei în două rânduri: în 1857 și 1859, ales al boierilor mici din județul Iași. Deși fusese secretarul lui
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
de sabotaj în vremea celui de-al Doilea Război Mondial. Doi frați mai mari s-au nascut în mijlocul anilor 1930; unul dintre ei a murit la câteva luni după naștere, iar al doilea a decedat de difterie în timpul asediului Leningradului. Bunicul patern, Spiridon Puțin (1879—1965), a fost bucătarul lui Vladimir Lenin și Iosif Stalin. În cartea autobiografica a lui Puțin, "Ot Pervogo Litsa" (română: "La persoana întâi"), bazată pe interviurile pe care le-a acordat, se vorbește despre începuturile umile
Vladimir Putin () [Corola-website/Science/297698_a_299027]
-
părinții săi sunt William H. Gates și Mary Maxwell Gates. Părinții lui sunt de origine engleză, germană și scoțieni-irlandezi. Tatăl său a fost un avocat proeminent, iar mama sa a servit consiliului de administrație pentru Interstate BankSystem și United Way. Bunicul mamei lui Gates a fost J. W. Maxwell, președintele băncii naționale a Americii. Gates are o soră mai mare, Kristi (Kristianne, și o soră mai mică, Libby. El era al patrulea cu acest nume în familia sa, dar este cunoscut
Bill Gates () [Corola-website/Science/296574_a_297903]
-
10 ani la 1755, și Petrea Iminovici. Petrea Eminovici, străbunicul poetului, s-a născut probabil în 1735, iar din căsătoria acestuia cu Agafia Șerban, născută în 1736, au apărut mai mulți urmași, cunoscută cu certitudine fiind doar existența mezinului Vasile, bunicul poetului. Vasile Iminovici, născut la 1778, a făcut școala normală din Blaj și se însoară cu Ioana Sărghei. După un timp, soții Petrea și Agafia se despart, Petrea decedând la Blaj în 1811, iar Agafia însoțind familia fiului Vasile în
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
inginer-șef al . Familia Stoney era o familie de vază în rândul protestanților anglo-irlandezi din comitatele Tipperary și Longford, iar Ethel însăși își petrecuse copilăria mai mult în comitatul Clare. Lucrul în ICS a adus familia în India Britanică, unde bunicul său fusese general în . Atât Julius cât și Ethel doreau însă să-și crească copiii în Anglia, așa că s-au mutat în , Londra, unde s-a născut Turing la 23 iunie 1912, așa cum înregistrează o plachetă comemorativă pusă pe peretele
Alan Turing () [Corola-website/Science/296617_a_297946]
-
România Comunistă și s-a stabilit în Franța. Printre descendenții săi se numără Andrei Pippidi, fiul lui Dionisie, principalul editor al scrierilor lui Iorga. Pippidi a prefațat și colecții ale corespondenței lui Iorga, și a publicat o sinteză biografică despre bunicul său. Andrei Pippidi este căsătorit cu politologul Alina Mungiu, sora regizorului Cristian Mungiu.
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Familia s-a întors în Olanda la 2 august 1945. Beatrix a urmat școala "De Werkplaats" din Bilthoven. Cea de-a treia soră, Prințesa Christina s-a născut în 1947. La 6 septembrie 1948, mama sa, Iuliana, i-a succedat bunicii sale Wilhelmina ca regină a Olandei, iar Beatrix a devenit moștenitoare prezumptivă a tronului Olandei la vârsta de zece ani. Apariția ei pe scena politică a fost aproape imediat marcată de controverse. În 1965, prințesa Beatrix s-a logodit cu
Beatrix a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/296833_a_298162]
-
disconfortul, care i-au dominat copilăria, l-au transformat într-o personalitate puternică, pragmatică și ambițioasă. Julie Löwy, în schimb, provine dintr-o familie prosperă și educată din Poděbrady: tatăl ei este comerciant și patronul unei fabrici de bere, iar bunicul ei dinspre mamă este talmudist. Devenind, după moartea mamei, singura femeie într-o familie cu șase bărbați (tatăl și cei cinci frați), Julie Löwy își acceptă de timpuriu statutul de servitoare a capriciilor masculine. Hermann și Julie se căsătoresc la
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
din partea tatălui a emigrat în Țara Românească la începutul secolului al XIX-lea. Având origini slave de la sud de Dunăre, sârbi, bulgari sau aromâni, membrii familiei susțineau că au origini de revoluționari sârbi din Macedonia, ocupată de Imperiul Otoman. Dimitrie, bunicul poetului, și fratele acestuia Pavel au participat la Revoluția din 1821, susținând Eteria împotriva regimului fanariot. Dimitrie și Pavel au făcut parte, alături de Eterie, din complotul împotriva lui Tudor Vladimirescu. Din anul 1830, în timpul guvernării ruse, fraților Macedonski li s-
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
acordându-le dreptul de negoț cu regim preferențial. Regele maghiar a proclamat mobilizarea oastei nobiliare pentru a-l pedepsi pe domnitor pentru toate acestea, care s-a înscăunat fără acordul lui și urma să fie la fel de nesupus ca tatăl și bunicul său. Campania maghiară a fost însă deturnată spre alte obiective, dar l-au adus pe domnitor la obediență. Maghiarii au cucerit Țaratul Bulgar de la Vidin și l-au transformat într-un banat maghiar. Vladislav-Vlaicu s-a supus constrâns regelui, obediență
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
(n. 8 octombrie 1923, București - d. 24 februarie 1997) a fost un celebru violonist român, fost elev al marelui George Enescu. s-a născut pe 8 octombrie 1923 la București, într-o familie de muzicieni de etnie țigan: bunicul său, Nicolae Voicu, fusese violoncelist, iar tatăl său, Ștefan Voicu, a cântat la vioară și contrabas. Nu doar Ion Voicu, ci și frații săi au îmbrățișat cariere artistice, Marian și Mircea Voicu alegând pianul, iar Gheorghe Voicu, contrabasul. Ion Voicu
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
doar 41 de ani. Dr. mat. Ioan Radu (de la Brad) (n. 10 noiembrie 1866, Hărțăgani - d. 30 decembrie 1936, Brad) s-a născut ca fiu al lui Candin și al Sofiei Radu. Rămas orfan la 12 ani, este crescut de bunicul său, Anghel Radu. A urmat școala primară în satul natal (cl. I-II, 1875-1877) și la Brad (cl. III-IV, 1077-1879), apoi gimnaziul din Brad (1879-1983), unde i-a avut profesori pe Constantin Costin, Gheorghe Părău, Nicolae Mihălțianu, Nicolae Mărgineanu, Ștefan
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
Neculai Culianu, junimist, apropiat al lui Titu Maiorescu, a fost rector al Universității din Iași [(1880-1898]). La începutul sec. XX, boierii Culianu erau universitari, agricultori, oameni politici. Familia se înrudea cu Garabet Ibrăileanu, Paul Zarifopol, Zizi Lambrino și Mihail Sadoveanu. Bunicul din partea mamei, Petru Bogdan, întemeietorul primei catedre de chimie fizică din țară, a fost profesor la Universitatea din Iași, fiind alternativ rector și prorector al aceleiași Universități între 1926 și 1940. Ioan Petru Culianu s-a născut la Iași, fiind
Ioan Petru Culianu () [Corola-website/Science/298281_a_299610]
-
din vestul Norvegiei ca al patrulea dintre cinci copii ai lui Alexander Grieg (1806 - 1875), comerciant înstărit și consul al Marii Britanii în localitate. Alexander Grieg continuase antrepriza de negoț de pește și homari din Marea Nordului, înființată în anul 1779 de bunicul său Alexander Greig, devenit Grieg, și care emigrase în Norvegia din Scoția, din localitatea Cairnbulg de lângă Aberdeen, după bătălia de la Culloden Originea scoțiană a familiei nu era ceva ieșit din comun, fiindcă numeroase familii din Bergen aveau conexiuni familiale în
Edvard Grieg () [Corola-website/Science/298316_a_299645]
-
comun, fiindcă numeroase familii din Bergen aveau conexiuni familiale în alte țări europene din vecinătate ca Danemarca, Germania, Marea Britanie sau Olanda. Grieg a crescut într-o familie cu tradiții muzicale. Și renumitul pianist canadian Glenn Gould era înrudit cu Grieg, bunicul mamei sale fiind văr primar cu compozitorul norvegian. Bunicii din partea mamei lui Grieg erau membri în «Musikkselskapet Harmonien», una din orchestrele cele mai vechi din lume, întemeiată în anul 1765. Mama sa Gesine Judith, născută Hagerup (1814 - 1875) era deasemenea
Edvard Grieg () [Corola-website/Science/298316_a_299645]
-
în alte țări europene din vecinătate ca Danemarca, Germania, Marea Britanie sau Olanda. Grieg a crescut într-o familie cu tradiții muzicale. Și renumitul pianist canadian Glenn Gould era înrudit cu Grieg, bunicul mamei sale fiind văr primar cu compozitorul norvegian. Bunicii din partea mamei lui Grieg erau membri în «Musikkselskapet Harmonien», una din orchestrele cele mai vechi din lume, întemeiată în anul 1765. Mama sa Gesine Judith, născută Hagerup (1814 - 1875) era deasemenea descendenta unei familii onorabile din Bergen, în rândurile cărora
Edvard Grieg () [Corola-website/Science/298316_a_299645]
-
-lea al Rusiei pe linie paternă și al Regelui Cristian al IX-lea al Danemarcei pe linie maternă. Avea trei frați mai mici: Alexandru, George, Mihail și două surori mai mici: Xenia și Olga. La 13 martie 1881, în urma asasinării bunicului său, Alexandru al II-lea, Nicolae a devenit Țarevici (moștenitor al tronului) iar tatăl său Țarul Alexandru al III-lea. Nicolae și alți membri ai familiei au asistat la acest eveniment în timpul șederii la Palatul de iarnă din Sankt Petersburg
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
condus, (1904-1905), a adus mari pierderi Rusiei, iar temerile de un conflict mai mare au contribuit la Antanta Ruso-Engleză, alianță de care Wilhelm se temea așa de mult. Nicolae făcea față și unor dificultăți interne, nu numai situației internaționale tensionate. Bunicul său, Țarul Alexandru al II-lea, fusese asasinat într-un atentat pus la cale de revoluționari, deși el era cel care făcuse foarte mult să îmbunătățească situația economică și socială din Rusia. Revoluționarii nu erau dornici să obțină puterea în cadrul
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
țarul Alexandru al II-lea însuși, înfrângerea Rusiei în războiul Crimeii de către țările occidentale, a fost un semnal că fără reforme, țara nu-și va putea permite să joace un rol militar și politic pe măsura dimensiunii ei. De aceea bunicul lui Nicolae, țarul Alexandru al II-lea, a adoptat o lege de abolire a iobăgiei, dar din cauza opoziției majorității moșierilor, legea a devenit un compromis care era probabil nefavorabil țăranilor în majoritatea cazurilor, dar care a fost totuși profitabilă pentru
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
țarului Alexandru al II-lea, prost sfătuiți fiind de cercurile conservatoare, succesorii acestuia - țarul Alexandru al III-lea și fiul lui, țarul Nicolae al II-lea - nu numai că n-au accelerat sau măcar stopat reformele adoptate de părintele și bunicul lor, și care erau atât de necesare pentru modernizarea și stabilizarea socială a Rusiei, și care erau deja cerute insistent de către elita intelectuală a țării, aceștia au ales să revină chiar și asupra acestor timide și insuficiente reforme deja adoptate
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
în vecinătatea imediată a citadelei. Kremlinul era separat de orașul comercial ("Kitai-gorod") de un șant cu fortificații de 30 metri lățime, peste care a fost construită Catedrala Fațetei în timpul lui Ivan cel Groaznic. Același țar a renovat câteva din palatele bunicului său, a adăugat un palat nou și o catedrală nouă pentru fiii lui și a pus temelia Bisericii Sf. Treimi din incinta Kremlinului. În perioada crizei dinastice rusești, Kremlinul a stat timp de doi ani sub ocupație lituaniano-polonă (21 Septembrie
Kremlinul din Moscova () [Corola-website/Science/298387_a_299716]
-
și Antoniu au condus la un nou război civil, culminând cu înfrângerea lui Antoniu în Bătălia de la Actium. Octavian a ajuns liderul absolut al lumii romane. Perioada de războaie civile a transformat Republica Romană în Imperiul Roman, cu nepotul de bunic, în același timp și fiu adoptiv al lui Cezar, Octavian, cunoscut mai târziu ca Cezar August, instalându-se ca primul împărat. Campaniile militare ale lui Cezar sunt cunoscute în detaliu prin prisma propriilor sale consemnări: "Commentarii de Bello Gallico". Multe
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]