13,206 matches
-
ceea ce îl întrebau cel mai des cunoscuții din țara lui de adopție era dacă mestecă zgârci de evreu de câte ori are carne la masă. Părea greu și ireal pentru ei să le spună că trăise printre armeni și evrei de la care bunică-sa cumpăra vin și mătase, iar mai târziu, când stătuse o vară la Isfahan, se plimbase adesea prin Jolfa, în jurul bisericii jumătate creștine - jumătate șiite, iar în vechile așezări evreiești se ducea să se roage în Masjid-e Jome Atiq, sub
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
facem recurs! Nu știu, domnule, nu vorbi pentru amândoi. Pentru mine ești un fugar și atât, nu te-aș fi sunat niciodată dacă n-aș fi avut nevoie de bani pentru avocați și nevoie s-o apăr. Taică- său, adică bunicul, refuză să miște un deget, spune doar că a avertizat-o de-atâtea ori și că fiică-sa n-a făcut niciodată decât ce i-a tunat prin cap. Tot el zice că singurul lucru bun al tău și al
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
eleganței bucureștene”, care moare la datorie, În tranșeele modei, mai exact pe treptele redacției, În 11 iunie 1903, aducând cu sufletul la gură un reportaj de la balul din ajun? Nimeni altul decât fiul lui Iancu Văcărescu. Cu o genealogie ilustră, bunic - Alecu Văcărescu, unchi - Enăchiță Văcărescu, Înrudit cu marile familii Ghica, Bibescu, Brâncoveanu, Cantacuzino, Șuțu, ba chiar, după mamă, legat direct de Maria-Theresa, Claymoor e notoriu În Înalta lume bucureșteană. Luându-și-l drept ghid În anul 2000 pentru o rubrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
exaltă nu doar cuvintele unui tardiv admirator francez, ci mai ales vorbele și gândurile contemporanilor? Un tânăr de familie bună (nu Însă aristocratică). E fiul secretarului particular al lordului North (ajuns prim-ministru pe timpul lui George al III-lea). Iar bunicul, scriu biografii, se prea poate să fi fost majordom sau chiar valet. În schimb, dinspre mamă, rădăcinile respectabilității sociale sunt ireproșabile. Familia Brummell duce, de altfel, o viață mai mult decât selectă, deschizându-și saloanele lumii bune, care nu Încetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
al Delphinei de Sabran, eroina romanului care Îi poartă numele și pe care i-l dedică buna sa prietenă, Doamna de Staël. Își petrece o copilărie dintre cele mai ciudate și triste În singurătatea castelului din Fervaques doar alături de doică. Bunicul și tatăl, partizani fără teamă ai regalității, sunt ghilotinați În vârtejul Revoluției, iar mama, zvârlită În Închisoare și eliberată abia după moartea lui Robespierre. Vremurile se schimbă, iar ce a mai rămas din familia de Custine, mamă și fiu, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se presupune că a Înțeles scrierile domnului Locke probabil la fel de bine ca orișice altă persoană În viață, indiferent de sex”. Tatăl său nu a supraviețuit mult timp tinerei sale soții și micul copil se pare că a fost crescut de bunicul său, George Edward Griffiths, pe care ulterior l-a otrăvit. Copilăria și-a petrecut-o la Linden House, În Turnham Green, unul dintre acele splendide conace georgiene, care, din păcate, au cedat locul În fața demersurilor constructorilor de suburbii, și minunatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Yahya an-Najjar, ațâța elanul locuitorilor Granadei și le înfierbânta mințile. Boabdil nu era deloc bucuros de acest lucru, căci Yahya, eroul Bastei, era unul dintre dușmanii lui cei mai aprigi. Revendica de altfel chiar tronul Alhambrei, pe care stătuse cândva bunicul său, și îl considera pe sultanul prezent un uzurpator. Chiar în ajunul Anului Nou, o nouă ispravă a apărătorilor Bastei le ajunse la urechi celor din Granada. Castilienii aflaseră, se spunea, că la Basta cam începeau să se împuțineze proviziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lucruri de bun-simț, dar într-un mod care, prin nelegiuirea și ermetismul lor, îi exasperau pe oamenii de rând. Atunci când ești bogat, în aur sau în știință, trebuie să știi să menajezi sărăcia celorlalți. Apoi, pe un ton de confidență: — Bunicul tău din partea mamei, Suleyman librarul, Domnul să aibă milă de sufletul lui, a fost uneori în compania acelor oameni. Nu pentru vin, desigur, ci pentru conversație. Și apoi, medicul ăsta era cel mai bun client al său. Aducea pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
uneori chiar de la Roma, Veneția sau Barcelona. Abu-Khamr se plângea de altfel de faptul că țările musulmane produceau mai puține cărți decât în trecut, că era vorba mai ales de simple reluări sau rezumate ale cărților vechi. Lucru cu care bunicul tău era de acord: în primele secole ale islamului, repeta el ades cu amărăciune, nu mai pridideai cu număratul în Orient al tratatelor de filosofie, matematici, medicină sau astronomie. Poeții înșiși erau cu mult mai numeroși și novatori, în stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
capcana. N-au putut lua cu ei decât straiele pe care le purtau. Inchizitorii au decretat apoi că orice persoană care avea un creștin printre strămoși trebuia să fie obligatoriu botezată. Unul dintre cei dintâi vizați a fost chiar Hamed. Bunicul său fusese un rob creștin care alesese să recunoască Credința în islam. Astfel că soldații castilieni, însoțiți de un inchizitor, veniră într-o seară la casa lui, în cartierul nostru Albaicin. Alertați, vecinii bătrânului coborâră în stradă încercând să împiedice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
obțină libertatea fără să scoată o para din buzunar! — Și ca să-și răscumpere greșeala. Cum continuam să nu pricep nimic, consimți în sfârșit să-mi explice: — Vreme de generații, tribul meu ducea un trai nomad la apus de Sahara, până când bunicul meu, momit de câștig, a început să cultive indigo și să facă negoț. Satul ăsta câștigă astfel mult mai mulți bani decât are nevoie să cheltuiască, iar în pământul din fiecare colibă se află mai mult aur îngropat decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
soția mea, era deja sora mea, suflarea ei fiindu-mi familiară. Mai înainte chiar de a se așeza, a început să-și spună povestea, toată povestea. La întrebările pe care renunțasem să i le pun, ea se hotărâse să răspundă. Bunicul ei aparținea unei ramuri sărăcite și uitate a unei mari familii evreiești, Abrabanel. Modest fierar în mahalaua Najd, la sud de orașul meu natal, habar nu avusese de pericolul ce-i amenința pe ai săi până la promulgarea edictului de expulzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un scotch pentru fiecare și aproape îl forță să-l termine pe al său înainte să comande altul. Dublu. Găsi întunericul barului reconfortant. —Ce e chestia asta cu fratele lui, Uri? Nu există nici un frate. —Ești sigur? —E posibil ca bunicul tău să mai fi fost însurat o dată? Să fi avut o familie pe care o ținea ascunsă? Uri se uită la ea pe deasupra paharului, ochii lui reflectând nuanța pală de chihlimbar a băuturii. Reuși să schițeze un zâmbet slab. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pur și simplu oamenii să vorbească, să lase frazele să curgă până când ieșeau la iveală cuvintele esențiale. Mi-a povestit despre părinții lui, cum a fost ucisă mama lui de către Hitler, cum a supraviețuit tatăl său. E o poveste incredibilă. Bunicul meu s-a ascuns împreună cu o familie de nonevrei, la o fermă din Ungaria. L-au ținut pe el și pe un văr de-al lui într-o cocină de porci. Chiar la sfârșitul războiului, a scăpat târându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
GARDIANUL: Azi? Azi cu ce să le mai umpli? Cu ce? ARTUR: Sunt atât de misterioase, atât de ascunse aceste întâmplări... Imagini care-ți vin în minte, false amintiri... GARDIANUL: Cred că mezinul se va face hingher. De fapt, și bunicul a fost hingher... Și eu am fost... Toți suntem hingheri... ARTUR: Nu mai știu cum o chema pe mama mea! Înțelegi? GARDIANUL: E groaznic, ar trebui să facem ceva! ARTUR: Să fugim în oraș, să batem în uși... GARDIANUL: Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
desfășurase În Franța activități ostile regimului democratpopular, nu vorbise la Europa Liberă, deci nu intra În categoria „dușmanilor poporului”. Sebastian avea un băiat care se Însurase, ca și el, târziu, după 30 de ani, și care, de curând, Îl făcuse bunic de fată. I-a arătat-o, plin de mândrie și dragoste, Într-un teanc de fotografii cu care venise din România și În care cel mai frecvent apăreau micuța și mama ei. Noel Corbu i-a povestit, la rândul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Și, de fapt, cine ești tu cu adevărat? M-a privit scurt, apoi s-a ridicat În picioare ceremonioasă: - Să mai facem o dată cunoștință. A treia oară... Numele meu este Eveline Fontaine, fostă Bârsan, născută Corbu. Sebastian Corbu a fost bunicul meu. 26 Mi-au trebuit câteva minute bune să-mi revin din uimire. Era prea mult pentru prea puținul timp scurs din momentul in care fusesem smuls de pe orbita existenței mele cuminți și aruncat Într-o aiureală incredibilă, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-mi reprim impulsul de a pune Întrebări. - Cred că - până la un punct, cel puțin - aș putea să continui eu povestea, am spus, căutând să-mi ascund cât mai bine neîncrederea și ironia. Fetița din fotografiile aduse În Franța de iubitorul bunic, pe numele ei de botez Elvira, viitoare Eveline, a crescut și, Într-o zi, absolut, dar absolut din Întâmplare, a descoperit documentele pe care Sebastian Corbu, care nu prea dăduse crezare poveștilor Îndrugate de fratele său, le azvârlise neglijent În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
târziu. De ce m-am oprit la ea, e ușor de ghicit: numele autoarei Îmi suna al naibii de cunoscut, chit că, Între timp, personal, Îl abandonasem deja În două rânduri. Trebuie să-ți spun că, după vizita din 1968 În Franța a bunicului și, mai ales, după moartea fratelui său, survenita În același an, legăturile de familie au fost ca și inexistente. Adică, ce mai „ca și”, au fost inexistente, pur și simplu, cu toate că Sebastian Corbu Își cunoscuse nepoata, pe Claire, care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Henriette, mama ei, aceasta decedând cu doi ani Înainte, În 1966. Mi-ar fi greu să mă pronunț asupra motivului pentru care nu s-a stabilit Între ei o relație apropiată. Cred că nici ai mei - despre tata și despre bunicul vorbesc -, nici mătușa n-au avut reciproc sentimentul familiei, s-au simțit străini, indiferenți. Poate fiindcă Noel nu dăduse ani de-a rândul nici un semn de viață, poate fiindcă cei din România nu vruseseră să-și complice viața (până la prăbușirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cât, În pofida Înghețării relațiilor cu descendenta lui Noel Corbu, În ele era implicat cineva din familie, și chiar cu un rol deloc de neglijat. Abia am așteptat ocazia unui drum În România și o discuție cu tata despre toate cele (bunicul se prăpădise, din păcate, cu un an Înainte de căderea zidului Berlinului). Părintele meu știa câte ceva despre primul val al descoperirii de la Rennes-le-Château, cel din anii ’50, dar, ca și cel care Îl pusese la curent, Sebastian Corbu, nu dăduse credit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de căsnicii; În original Le mort cambrioleur) - e drept, Într-un tiraj confidențial -, iar În 1965 o carte documentară, Histoire de Rennes-le-Château. Erau amândouă pe undeva prin casă, În rând cu acte de familie și Împreună cu alte hârtii aduse de bunicul, din Franța, În 1968. Așa am intrat În posesia documentelor exilate În România pentru a nu Încăpea În mâna cui nu trebuia. Atunci nu eram foarte lămurită de cine se temea Noel Corbu. Între timp, cred că am Înțeles, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a fost căsătorit cu Ekaterina Pușcin, sora lui Ivan Pușcin, colegul de școală și cel mai bun prieten al lui Pușkin. Atenție, tipografi: sunt doi „cin“ și un „kin“. Nepotul de frate al lui Ivan și fiul lui Nikolai era bunicul meu patern Dmitri Nabokov (1827-1904), ministru al Justiției timp de opt ani, sub doi țari. El s-a căsătorit (la 24 septembrie 1859) cu Maria, fiica În vârstă de șaptesprezece ani a baronului Ferdinand Nicolaus Victor von Korff (1805-1869), general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Maria, fiica În vârstă de șaptesprezece ani a baronului Ferdinand Nicolaus Victor von Korff (1805-1869), general german În armata rusă. În familiile vechi menținute cu tenacitate, anumite trăsături faciale se repetă, purtând amprenta Întemeietorului lor. Nasul Nabokovilor (de exemplu al bunicului meu) este de tip rusesc, cârn, cu vârful ușor rotunjit și cu o mică scobitură, când e privit din profil; nasul Korff (de exemplu al meu) este un frumos organ germanic, cu o șa osoasă Îndrăzneață și un vârf cărnos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
rusească), „cam așa cum acționează un comandant de vas pe furtună, când azvârle peste bord o parte din cargou pentru a salva restul“. Îmi dau seama acum că În această comparație epitafică Își găsește ecoul o temă epigrafică - Încercarea anterioară a bunicului de a-l azvârli pe fereastră pe reprezentantul legii. Ajuns la vârsta pensionării, Alexandru al III-lea i-a oferit să aleagă Între titlul de conte și o sumă de bani, probabil mare - nu știu exact cât valora un titlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]