13,496 matches
-
O, sărăcuța de mata, cum ai să mai fugi într-o zi de iarnă și ce frică o să ți mai fie. O să te amenințe trei bărbați, dar n-or să te omoare. Privea concentrată cele câteva cărți slinoase cu semne ciudate întinse în poala fustei largi. Când îmi vorbea, părea în transă. În timp ce îmi spunea toate acestea, îmi arăta o carte pe care era moartea cu o coasă în mână. Am tresărit. Maria s-a oprit din menit când lângă noi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Central care răspundea de noi. Mă simțeam stingheră între acele persoane cu funcții mari. S-a servit piure de cartofi cu grătar și macaroane cu brânză. Secretarul a refuzat macaroanele, spunând că el nu suportă brânza. Macaroanele aveau un gust ciudat, dar am crezut că brânza este de vină. După ce s-a luat masa, înainte să urc în cameră am fost mustrată și întrebată unde zăbovisem atât de mult. 204 M-am uitat la magazinul de la subsol, am mințit. Într-adevăr
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
București, în decembrie 1989. PROLOG Un bun prieten, diplomat de carieră, cu state vechi de servicii, mi-a povestit într-o vacanța petrecută de Crăciun "la gura sobei", într-un sat bucovinean, în casa ridicată de bunicii săi, niște întâmplări ciudate al căror "erou" a fost. Erau fapte de acum 30-40 de ani, unele estompate de trecerea timpului, altele de carențele de memorie ale povestitorului, aflat la o vârstă venerabilă. Mărturisirile m-au prins, prin reînvierea unei epoci și a unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Pornesc la drum sub un titlu sugerat de o melodie de succes cândva și în analiza "Patologiei ochiului albastru" de la câteva considerații de ordin general. "Cooperativa Ochiul și Timpanul", cum plastic a fost botezată la noi Securitatea lui Ceaușescu asociere ciudată între două discipline și specializări distincte, Oftalmologia și ORL, este, pe plan mondial, una din cele mai vechi, mai active și mai consolidate instituții. Începuturile ei se plasează "în bezna istoriei" și una din cărțile de bază ale omenirii, Biblia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
au clădit "colective de oameni ai muncii" devotați partidului și statului democrat, precum și o tânără generație "mândră" de statutul lor de constructori ai socialismului și comunismului. Cu întrecerea "tovărășeasca" de preamărire a statului german socialist, se ajunsese la unele situații ciudate: Academia de științe a RDG avea în curs de editare un Dicționar german-german, pe motivul că în 25 de ani în RDG apăruseră multe cuvinte și termeni ce defineau realități tipice, la întrecerile sportive fie ele campionate europene, mondiale sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
al celor patru mari puteri și nu ofereau posibilități prea mari de "manevră" autorităților din RDG. Situația de facto stabilită cu Berlinul occidental, supervizat de marile puteri, dar aflat în centrul RDG, avea să genereze multe tensiuni, probleme și situații ciudate sub aspectul "diplomației concrete". Ca atare, când lucrurile se tensionau pe plan internațional între URSS și SUA, în principal, primii ce aveau de suferit erau cele 4 milioane de cetățeni din Berlinul occidental: li se tăiau curentul, apa, gazul, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
partizanii lui Khomeiny.) Așteptam într-o seară, la Otopeni, cursa TAROM de la Amsterdam cu care urma să sosească un ziarist olandez, de la o publicație importantă, oaspete al MAE. Aterizează avionul, îmi reperez "omul", un tip oareșicare, cu o mutră cam ciudată. Apar bagajele și "Olandezul zburător" mă anunță că pe al său nu-l găsește. Pleacă toți pasagerii, rămân câteva valize, nimic. Anunț personalul, specificând că e un oaspete al MAE, caută funcționarii, nimic! Se dă un telefon la reprezentanța TAROM
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
având și copiii cu ei. (Peste un an aveam să rămân pentru un timp fără atașat de presă. Acesta, un tânăr la locul lui, era "de dincolo", "ofițer acoperit" și la "evadarea" în cazul "marelui patriot" Pacepa am întâlnit termenul ciudat "a defectat" unui coleg de breaslă în SUA, au fost toți retrași de la ambasade. Am primit în acest sens o telegramă de la tov. Postelnicu, prin care eram solicitat să-l expediez urgent la București "pentru cursuri de perfecționare", urmând ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
minunat! M-am despărțit de prietenoasele noastre gazde, am plecat la drum și până am adormit am putut admira prin geamurile autobuzului miliardele de stele, ce păreau atât de apropiate că puteai să le atingi cu mâna. Trăiam o senzație ciudată, străbătând un deșert, doar noi, cei din autobuz, pierduți în noapte! Ajuns dimineață la Santiago, mi-am făcut cruce mulțumind Celui de Sus că m-am întors "viu" și cu niște amintiri de neuitat! După întoarcerea de la Copiapo, următoarea campanie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
păcat nici nu mă simt umilit limitându-mă, într-o simplă frază, este drept, unei lumi care m-a interesat într-un mod aproape suspect, ,,lumea calică", precum mă blagoslovea o minunată de femeie, bunica mea, care îmi remarcase această ciudată curiozitate, de a mă interesa omul și animalele, tot ce este viu la urma urmei. Nu am rămas un ins uitat printre condicile incluzând pe oropsiții lumii -, am rămas lângă aceste ființe, am spus, din slăbiciune. Nici măcar din pasiune științifică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
culorilor care se topesc în noapte. Strada, neumblat albă, pustie. Ninsoarea se cerne spornică, este ora la care încep să se aprindă luminile, este oră tainică. Trece, lent, mașină. Mi se pare curios că nu trece un zimbru, atât c ciudată pare noaptea asta, ca o noapte din alt veac. * Viața, care mi se pare deseori monotonă, poate deveni de-a dreptul surprinzătoare după modul în care își aranjează mozaicul întâmplărilor. Trebuie doar să fii atent la film. * În jumătatea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ea exprimă adevărata față a psihiatriei. Citesc unele constatări stupefiante, efectuate de clinicieni în moderne clinici contemporane: un medic conversează cu bolnavul șase minute în 24 de ore. Nimic nu este mai nociv decât astfel de criterii care respectă o ciudată interpretare birocratică și rigori strict economice în locul sintoniei (comunitatea și comunicarea cu omul bolnav, nu cu indexul statistic al acestui bolnav). E ca și cum în locul melodiei te-ai apuca să citești, tare și răspicat, notele care o compun. Cred că un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Astăzi doamna cu care am avut conversația nocturnă a plecat, nu se știe unde, neanunțând nimic; spre seară un telefon al familiei, din orașul D., ne anunță că este "deocamdată bine etc.". Odată cu plecarea ei am încetat contactul cu lumea ciudată, abracadabrantă. Am primit însă o scrisoare foarte scurtă, oarecum solemnă, protocolară, prin care îmi mulțumește că am fost atât de amabil cu dânsa, că am ascultat-o, și promite că-mi va trimite o mașină corespunzătoare calităților mele de Senior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
perle risipite, ca aforisme, stimulând cercetarea unor mistere simptomatologice ca sadismul, masochismul, autodelațiunea, histrionismul, fantasmele și altele; o mulțime de descoperiri le datorăm acestui bolnav și totodată doctor sublim. Lumea lui Dostoievschi este considerată un imens balamuc unde colcăie personaje ciudate, criminali, fanatici, deliranți. Nu cred că acești oameni constituie un balamuc, chiar dacă reprezintă un imens depozit morbid. Mai presus de toate, se întrevede totuși o disperată sete de omenie, o altă treaptă a cunoașterii care urcă la nivel superior, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
De altfel, pe această cale intrăm într-un domeniu fabulos care nu se poate localiza numai la patologia ca expresie literară, deoarece astfel de maniere artistice bizare, de o extravaganță nedisimulată, au stimulat manierisme, stiluri care mai de care mai ciudate, cu înțelesuri cifrate sau fără nici un înțeles. Moda curiozităților, a absurdităților, a determinat în istoria literaturii mici revoluții, salturi spre stiluri care, fie din reală atractivitate, fie din snobism, au apărut și reapărut încă din evul mediu. * Ocupat cu treburile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
urgentă să mă aștern la taifas cu Vasile al meu. Vasile al meu nu-i călugăr, dar nici fantomă nu-i. El există. La dimensiunile mele modeste, Vasile al meu este foarte potrivit. Zilele următoare voi nota câte ceva dintre acest ciudat prieten al meu. * În camera unde lucrez (s-ar potrivi să spun "cabinetul" meu, dar din motive obscure nu suport acest termen), se simte, prin fereastră, câte o adiere de aer filtrat de copaci bătrâni, cu aromă de tei, căldura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe care "pentru că sunt prea deștept" nu le suport. * Firea mea este excesivă, sub un aspect pașnic am gânduri violente, de mic m-am asociat (se spune "înhăitat") cu repetenții, cu toți răii. Cred că aceasta explică și preferința mea ciudată pentru psihiatrie dar pentru psihiatria activă, care ar trebui să ducă undeva, încă nu știu unde. Oricum, nu mi-a lipsit un temperament de psihiatru, manifestat precoce și nici un strop de agresiune latentă. * Deliciile verii pe care nu le confund cu deliciile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vesel pe micile valuri, câte o cutie de lemn cu câteva cărți, toate în stare bună. Sunt cu Costi, un omonim al meu, de cincisprezece ani. Simțim, cumva, o "aventură", fiind amândoi "aventurieri". Este ceva misterios, nu ne putem explica ciudata flotilă de lădițe. Ne lămurim, destul de repede, observând un om, între două vârste, punând cu grijă câte trei-patru cărți pe care le pune în cutii de ambalaj, cărora le dă drumul pe apă, la intervale regulate. Deplin mister. Omul și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
câte trei-patru cărți pe care le pune în cutii de ambalaj, cărora le dă drumul pe apă, la intervale regulate. Deplin mister. Omul și-a construit o cabană rudimentară, locuiește acolo, unde nu prea încape din cauza cărților. Are un chip ciudat, interiorizat; este îmbrăcat sobru, într-o salopetă curată. Lucrează atent, nu-i place că îl deranjăm. Mie îmi interzice să pescuiesc o lădiță din cele pe care le trimite în lume. Pentru Domnia Voastră, îmi spune solemn, politicos, dar cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care îi consideram cei mai importanți oameni din lume pentru că ne păzeau de bolșevici. Situația, într-un fel, chiar așa era. Pe celălalt mal începea cea mai înfricoșătoare lume, despre care știam că nu are margini și trăiam un sentiment ciudat de a fi situat exact pe linia care despărțea Răul de Bine. Fiind prieten cu soldații care, în mintea mea, hotărau, cu strășnicie, această despărțire, eram și eu cineva foarte important. * Ceva din sentimentul de a fi marginal, cumva în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
țării spre care călătoreau ei. Am luat frunza de arțar cu sentimentul unui mesaj tacit, neexistând, pe multe hectare în jur, nici urmă de vreun arțar Am și acum, după mulți ani, sub cristalul mesei la care scriu, această frunză, ciudată telegramă. Acum, alături, voi așeza fotografia trimisă de Victor. Nu pot comenta, rațional, ceea ce doar se simte... Metafizica pare a șopti, câteodată, la urechea noastră, vorbe neînțelese. Normal este să auzi acest mesaj, nu să-l pricepi; grav este să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
disperare, am fost confruntați încă o dată cu bijutierul care a repetat exact ceea ce afirmasem și noi: că am stat mult, că după ce am plătit elefantul, "ăsta" (adică Panaitescu) i-a făcut cu ochiul "ăstuia" (adică eu), că am avut un comportament ciudat, dar că abia astăzi dimineață a observat lipsa ceasului care știa că era pe masa de lucru, la vedere. Cum amândoi am tăgăduit în continuare, ba chiar cu oarecare aroganță, s-a tocmit un proces verbal, urmând să ne prezentăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu se poate s-o supere", așa mi-a spus. L-am salutat, tăcut, pe candidatul neprezentat la examenul final al vieții și m-am îndreptat spre capătul cu cișmeaua de unde se auzea, foarte clar, circulația tramvaielor. Ce mai oameni ciudați pe Strada Zorelelor, m-am gândit. Auzi la ăsta, "nu-și dă drumu". * Hai mai departe, că-i vreme tare frumoasă. S-o luăm către strada Fânului, unde o fi fost o piață de fânețe și cred că te învăluia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Strada Florilor, Strada Degetarului, Strada Degețelului, Strada Ciurului... Trecem acum pe Strada Eșarfei... Cine și ce, vreo cucoană, vreun domn dedat eleganței, vreun erou cu brațul bandajat în eșarfă, o eșarfă ca simbol al unui eveniment? Ce ascunde această denumire ciudată? Am ajuns pe Strada Copilului. Doamne, o fi de bine, un copil odată prea mult așteptat? O fi fost, dimpotrivă, un copil venit la mamă nemăritată sau la timp nepotrivit? Ce frumos ar fi o stradă "Copilul din flori"... (dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lucioasă",lustruită, curată, îngrijită). Aici se simte tristețea vântului, ca un duh rău, și nici nu cred că se aude vântul pustiului de dincolo. Dar m-am înșelat. Pe Strada Casei este o casă, bineînțeles, de unde și numele. O casă ciudată, mare, foarte mare, fără ferestre, o casă care a rămas cu orbitele goale. Prin aceste ferestre se aude pustia, ca un vânt venind dinspre câmpie, dar nu numai de acolo, ci și din alte timpuri, cine știe de când; un muget
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]