14,797 matches
-
repede cizma rusească. Componenta naționalistă, pe care se va clădi epoca ceaușistă, era maximum ce putea interesa la romanul lui Rebreanu. Or, scriitorul merge până la a anula și naționalismul ardelenesc în fața cufundării în Dumnezeu a lui Bologa. Plăcut este Domnului Dumnezeului nostru acela care se jertfește de bună voie pentru neamul părinților săi și pentru credința lor în vecii vecilor !... Pentru neamul părinților, șopti Apostol, adâncindu-și obrajii în mirosul de tămâie, uitând îndată cuvintele ca și cum mintea lui n- ar mai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
diavol : „Fir-ar mama ei a dracului de birocrație !”. Apoi, Tovarășul Prim este filmat din spate, în contre-jourul unei uși luminate de soare, care dă spre o terasă. În stânga lui, pe perete, portretul lui Nicolae Ceaușescu. Înțelegem cu toții că adevăratul Dumnezeu este cel de pe perete, Tovarășul Prim e profetul lui, cel care merge spre lumină să dea oamenilor bune vestiri. Este exact ce cerea Securitatea în acei ani de la puținii care îndrăzneau să critice cu voce tare : Uite ce este, vă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în istoria aristotelismului. ("Idei în dialog") * un grup verbal, având drept centru un verb predicativ sau un verb la formă nepredicativă: Abia acolo, în flacăra care [nu purifică] numai ci și distruge, se naște poezia (Ana Blandiana, Calitatea de martor) Dumnezeul relevat de episodul rugului aprins nu este Unul lui Parmenide, adică acel tip de existență care își putea conserva idealitatea numai [sustrăgându-se schimbării] ("Idei în dialog") S-a descoperit că mai simplu decât a te conforma regulilor este numai
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
Sigur, Zapata recunoaște că l-a atins, dar părerea mea că negroteiul de Semedo a plonjat spectaculos (www.tolo.ro, 2008) mă poreclește lumea bozgor de român [...]/și bozgor de român o să rămîn mereu/așa să mă bată Iștenu' lu' Dumnezeu! (www.poezie.ro, Bozgor de român, de George Asztalos, 2007) Absența lui Eminescu ar echivala cu o catastrofă. [...] Mai sunt două cazuri de același soi: Enescu și Brâncuși și, de ce nu? grecoteiul de Caragiale (www.ziua.net, 2006) Mă bucur
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
terapie ABA care se practica cu succes în diverse tarii ale lumii și care, bineînțeles, în România nici măcar instituționalizata nu este. Cea mai grea încercare prin care am trecut a fost sa găsim sau sa formam terapeuți . Aici a intervenit Dumnezeu si ne-a scos in cale o echipa de fete, pe care la început am privito cu neîncredere, dar care o data cu rezultatele extraordinare pe care le-a avut copilul nostru, ne-au dovedit că am nimerit unde trebuia. După trei
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
față de ceilalți semeni ai lor. Pilda fiului risipitor, una dintre cele mai frumoase parabole din Noul Testament, are ca temă căința și întoarcerea la calea cea dreaptă. Fiul plecat este fiul risipitor care batjocorește avutul primit în dar de la Tatăl (adica Dumnezeu) iar celălalt este fiul risipit pentru că, spre deosebire de fratele său care risipește o bogăție materială, el risipește una spirituală, respectarea poruncilor devenind pentru el singurul criteriu de selecție de care ar trebui să țină seama tatăl său. Această pildă a lui
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
realizare a acestor deziderate Sfântul Clement invocă: dezaprobarea, sfatul, dojana, admonestarea, ironia, exemplu, exercițiul etc. Educația creștină, după Clement Alexandrinu, se vrea a fi universală, cuprinzând oamenii de toate vârstele și categoriile sociale, ca mijloc de purificare și înălțare la Dumnezeu a fiecărui om. El consideră că omul nu se poate mântui singur, ci cu ajutorul grației divine, prin colaborarea cu harul veșnic și prin participarea activă a credinciosului. Această idee a implicării harului divin în educație este prezentă la toți marii
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
Ceresc, la fel ca și drapelul dacilor, după cum și Zamolxis este reprezentat în placa nr 2 [1] cu șerpi pe cap pentru a se evidenția originea sa divină, se poate presupune că Daceo Balo ar înseamna astăzi ceva de genul “Dumnezeul Daciei”. Cu același titlu “Balo” este trecut în această placă și numele lui Diegio ceea ce indică faptul că Diegio a fost urmașul lui Decebal. În plus tăblița din figura 6 indică clar locul de unde au fost date dispozițiile legate de
Diegio - urma?ul lui Decebal la Sarcedava (din con?inutul t?bli?elor de la Sinaia) by Ungureanu Viorel () [Corola-publishinghouse/Science/83668_a_84993]
-
rememora cele 5 vieți anterioare în care luase diferite forme, în funcție de progresul sau regresul realizat în timpul vieții. Vizualizase faptul că, în prima viață, sufletul său s-a întrupat în Adam, care alături de Eva își petrecea timpul în Grădina Edenului (Raiului). DUMNEZEU (asistă pe un tron la cele ce se petrec sub ochii lui) ȘARPELE (ispitind-o pe Eva): Eva, eu îți vreau binele! Gândește-te... de ce crezi că Dumnezeu v-a interzis să gustați din fructele Mărului Cunoașterii aflat în Grădina
SCENETA „SENSUL VIEȚII”. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1719]
-
să facă fapte bune, ajutându-i pe oamenii săraci (Adam îi dă un coș cu alimente unui om), Dumnezeu a acceptat ca în a doua viață, sufletul său să urce o treaptă și să se întrupeze în marele filosof Pitagora. DUMNEZEU: (întinde mâna dreaptă spre Pitagora, dându-i viață) POVESTITORUL: Să ascultăm meditațiile filosofului... PITAGORA: Sufletele noastre sunt nemuritoare și în armonie cu Cerurile, migrând între persoane și alte ființe vii. În calitate de oameni, nu trebuie să ucidem și să ne alimentăm
SCENETA „SENSUL VIEȚII”. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1719]
-
se sperie) Nu știam eu cine apare din senin în spatele meu! Spune-ți domnule, ce doriți? MEFISTO: Mă amuză faptul că îmi spui domnule! (râde) Spune-mi pe nume: Diavole Mefisto! FAUST (se îngălbenește la față și exclamă) Diavol! Doamne Dumnezeule! (își face cruce) Piei Satană! MEFISTO: Ei, nu dispar eu chiar așa de ușor! Și nu-I mai pomeni numele! Din cauza Lui am ajuns în situația asta de renegat și izgonit din Rai! Pentru că voia să ne transforme pe toți
SCENETA „SENSUL VIEȚII”. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1719]
-
dublează bucuria, prin împărtășirea cu ceilalți a propriilor sentimente. Nu întâmplător, în Sfânta Scriptură, porunca a cincea este ”cinstește pe tatăl tău și pe mama ta ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție"” sau îndemnul către soți “Barbaților, iubiti femeile voastre după cum si Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine”, tocmai pentru că părinții, respectiv partenerul de viață reprezintă sprijinul nostru, oameniii care ne accept
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
duc cu ei această traumă, perpetuînd mai departe modul lor greșit de viață. BAZA UNEI SOCIETĂȚI ESTE DE FAPT CURĂȚENIA MORALĂ A FIECĂRUI PARTICIPANT AL SOCIETĂȚII RESPECTIVE, RESPECTUL, CE DUCE LA O MAI BUNĂ BINEPLĂCUTĂ VIAȚĂ SPIRITUALĂ, LA O LUI DUMNEZEU. FIECARE VIAȚĂ DIN CETĂȚEAN ESTE O MICĂ ROTIȚĂ, IAR O MICĂ PROBLEMĂ LA UNUL DIN CETĂȚENI SE REFLECTĂ ASUPRA ÎNTREGII SOCIETĂȚI. Cercetarea actuală Medicina alopată pleacă de la unele concepte greșite în abordarea tratării unui pacient. 1. Tratarea locală a unei
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
regăsesc ele în gîndirea medievală, decelînd în final strategia recreatoare, modul în care prejudecățile sunt înlăturate și înlocuite cu adevărul personal. În Meditații, temele majore sunt: îndoiala metodică și hiperbolă, natura cunoașterii, cogito-ul, raportul spirit-corp și încercarea de a concilia Dumnezeul bun cu existența erorii omenești. Nici una dintre ele nu este abordată în premieră absolută de către Descartes. În secolul IV, Sfîntul Augustin le analizase deja pe toate. El îi confrunta pe scepticii Academiei cu posibilitatea certitudinii nemuririi sufletului, pe care înțelege
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
omnipotența divină ce clatină și această ultimă certitudine dintre cele vechi și forțîndu-l să constate că .) Cel ce meditează astfel exclude însă rapid și abil posibilitatea ca voința lui Dumnezeu să-i impună să se înșele permanent, căci despre acest Dumnezeu” se spune că este bun în cel mai înalt grad”.) Înainte de a analiza și ipoteza “geniului rău” și modul în care Descartes o instrumentează, este necesară o paranteză care vizează sensul termenului fallor. Ambiguitatea lui se relevă cel mai bine
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Meditațiile susțin aceste interpretări în ideea distincției operate între cele două concepte, Principiile I, paragraful 6, dezvăluie interferența lor și inconsecvența cu care Descartes ne-a obișnuit; căci supoziția că Dumnezeu poate avea “plăcere să înșele” se îndepărtează de ideea Dumnezeului bun, apropiindu-se de ideea acelui “geniu rău, pe cât de puternic pe atât de viclean și înșelător”) Am lăsat la sfârșit ipoteza visului generalizat și a nebuniei căci ea mustește de implicații antropologice și înrădăcinări deopotrivă în filosofia antică și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
totul, iar obiectivul, certitudinea. Elementele supuse îndoielii sunt cât se poate de concrete: lumea fizică, propriul corp, informațiile senzoriale și chiar validitatea raționamentelor matematice; mai mult încă, îndoiala metodică, în fond, nici nu este îndoială. Astfel, deși Geniul Rău și Dumnezeu înșelător nu au corespondență în concret, indicînd prin aceasta nivelul transcendent, ele se opresc pe marginea prăpăstiei dincolo de care rațiunea devine inutilă și este anihilată, iar în om se activează latura profundă a afectivității de multe ori incontrolabilă și destructurantă
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
îndoiala care a pus sub semnul întrebării știința, îndoiala asupra evidenței, căreia numai existența și esența eului sunt presupuse a-i rezista. Atenția noastră se va îndrepta deci asupra raportului dintre indubitabilitatea aparenței și îndoiala ridicată asupra științei în numele unui Dumnezeu atotputernic, în Meditația I-a. În bogatul dosar al surselor Dumnezeului înșelător cartesian, a fost neglijată o posibilă sursă, în ciuda faptului că vecinătatea cronologică și cunoașterea ei sigură de către Descartes îi poate asigura un loc privilegiat între toate celelalte: este
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
căreia numai existența și esența eului sunt presupuse a-i rezista. Atenția noastră se va îndrepta deci asupra raportului dintre indubitabilitatea aparenței și îndoiala ridicată asupra științei în numele unui Dumnezeu atotputernic, în Meditația I-a. În bogatul dosar al surselor Dumnezeului înșelător cartesian, a fost neglijată o posibilă sursă, în ciuda faptului că vecinătatea cronologică și cunoașterea ei sigură de către Descartes îi poate asigura un loc privilegiat între toate celelalte: este vorba despre discuția asupra unei posibile origini divine a erorii pe
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
spirit un asentiment invincibil. Necesitatea acestui asentiment sau acest asentiment necesar este o marcă sigură a adevărului. Împotriva acestei teze, Suarez construiește o obiecție sub formă de ipoteză: ipoteza unei înșelătorii care se opune din exterior la asentimentul spiritului: un Dumnezeu înșelător sau diavolul (un angelus malus), ar putea obliga spiritul să-și dea asentimentul unei propoziții false. În acest caz eroarea va fi involuntară și asentimentul invincibil nu va mai fi o marcă sigură a adevărului, ceea ce este împotriva tezei
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
fi involuntară și asentimentul invincibil nu va mai fi o marcă sigură a adevărului, ceea ce este împotriva tezei pe care Suarez vrea să o demonstreze. Discuțiile suareziene ne îndreaptă spre două figuri care sunt familiare în textele lui Descartes: un Dumnezeu înșelător și un angelus malus, diavolul sau geniul rău. Ar fi poate util să apropiem textele lui Descartes și Suarez pentru a verifica învecinarea lor teoretică: F. Suarez, Disputationes metaphisicae, Disputatio IX, De falsitate, sectio II, VII. R. Descartes, Meditatio
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
dimpotrivă dacă Dumnezeu nu ar fi bun, pe atât cât este de puternic, teoria conform căreia asentimentul irezistibil este o marcă sigură a adevărului ar deveni de nesusținut. Mai multe elemente recomandă atenției noastre acest text ca sursă a ipotezei Dumnezeului înșelător din Meditația I-a. În general problema ridicată de Suarez asupra posibilității de a alege asentimentul irezistibil ca marcă a adevărului amintește problematica Meditațiilor. Dar sunt de asemenea probleme de detaliu care se cer subliniate: 1) Majoritatea interpreților admit
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
forte noluit Deus itta me decipi, dicitur enim summe bonus.” Apelul cartesian la bunătatea lui Dumnezeu, și nu la atotputernicia lui, pentru a respinge într-o primă instanță ipoteza înșelătoriei divine este marca cea mai evidentă a originii precartesiene a Dumnezeului din Meditația-I-a. Dumnezeul lui Descartes nu va putea să înșele din cauza atotputerniciei sau a veracității sale și nici din cauza unui atribut cum este bunătatea pe care concepția cartesiană a «arbitrariului» divin o face îndoielnică. Textul lui Suarez arată
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
decipi, dicitur enim summe bonus.” Apelul cartesian la bunătatea lui Dumnezeu, și nu la atotputernicia lui, pentru a respinge într-o primă instanță ipoteza înșelătoriei divine este marca cea mai evidentă a originii precartesiene a Dumnezeului din Meditația-I-a. Dumnezeul lui Descartes nu va putea să înșele din cauza atotputerniciei sau a veracității sale și nici din cauza unui atribut cum este bunătatea pe care concepția cartesiană a «arbitrariului» divin o face îndoielnică. Textul lui Suarez arată cu adevărat sursa precartesiană a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
veracității sale și nici din cauza unui atribut cum este bunătatea pe care concepția cartesiană a «arbitrariului» divin o face îndoielnică. Textul lui Suarez arată cu adevărat sursa precartesiană a inhibării înșelătoriei prin bunătate. Și de altfel, bunătatea divină, ca și Dumnezeul înșelător despre care se vorbește în Meditația I-a, este prezentată ca o «vetus opinio»: Dumnezeu nu este bun, ci este conceput (numit) ca fiind în mod suveran bun. Descartes va fi obligat să introducă experiența cotidiană a erorii care
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]