13,415 matches
-
urmăresc „să restaureze capitalismul în țările socialiste”, că „imperialismul american s-a transformat în centru al reacțiunii mondiale” și că, atâta timp cât „se menține imperialismul, va exista și teren pentru războaiele agresive”. A fost respinsă ideea editării unei reviste cu caracter ideologic a mișcării comuniste internaționale, ca și propunerea de rezolvare a deosebirilor de vederi dintre partide prin metoda votului majoritar. în cazul în care o delegație nu era de acord cu o anumită formulare, polonezii considerau că aceasta ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
vedere: respingerea spiritului proiectului de declarație, deoarece ar fi tensionat relațiile cu țările capitaliste, în loc să meargă pe linia coexistenței pașnice; opoziția la orice formă de organizare a relațiilor dintre partidele comuniste și muncitorești; respingerea propunerii de creare a unei reviste ideologice a partidelor comuniste; „denigrarea activității Cominternului și a Biroului Informativ”. Potrivit lui Chivu Stoica, membrii delegației române au respins toate aceste teze, catalogându-le drept „teze nemarxiste, pline de confuzii apologetice și iluzii reformiste față de trăinicia și stabilitatea sistemului capitalist, teze
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
membrii PMR. în privința relațiilor dintre partidele comuniste și muncitorești, majoritatea delegațiilor au fost de acord cu organizarea de întruniri periodice ale tuturor partidelor comuniste, cu înființarea unui „organ de coordonare” a activității partidelor comuniste și muncitorești și pentru o „revistă ideologică sau informativă cu caracter internațional”. La baza relațiilor dintre partide urmau să stea principiile internaționalismului proletar, îmbinând „unitatea strânsă, colaborarea și lupta comună a tuturor partidelor muncitorești revoluționare” cu „independența politică și organizatorică, cu suveranitatea fiecărui partid, cu neamestecul unuia
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
unui organism de coordonare a activității partidelor comuniste, nu s-a reușit întrunirea majorității, iar problema a fost amânată pentru o dată ulterioară. S-a acceptat, în schimb, ca principiu, editarea unei reviste cu caracter internațional, care urma să asigure unitatea ideologică a mișcării, prin fixarea unei linii directoare. Abandonarea proiectului inițial de declarație, propus de sovietici, în favoarea unui proiect comun sovieto-chinez, în bună măsură diferit de primul, a arătat întregii mișcări faptul că liderii P.C. Chinez erau acum în măsură să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
drepturi cu PCUS, descrisă plastic prin formula trecerii de la o relație părinte - fiu la una frățească. Dacă privim însă din perspectivă diacronică, această egalitate nu reprezenta decât o etapă teoretică în tentativa de instituire (nedeclarată) a propriei primordialități, mai întâi ideologică, apoi și politico-militară. Consfătuirea din noiembrie 1957 nu a condus la o ruptură majoră a mișcării comuniste. Imaginea de unitate a fost salvată, dacă nu luăm în considerare nota discordantă, dar nu surprinzătoare, creată de unele partide precum cele din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
socialiste și a mișcării comuniste și muncitorești internaționale, lupta împotriva dogmatismului și mai cu seamă a revizionismului, demascarea planurilor de dominație mondială a imperialismului american, lupta pentru pace. Plenara a aprobat și participarea PMR la editarea revistei internaționale pe probleme ideologice. Alinierea tăcută a regimului de la București la politica Moscovei va consemna peste numai câteva luni de zile un succes de proporții: retragerea trupelor sovietice din România. A.S. STÂKALIN Apropierea sovieto-iugoslavă (1954 - vara anului 1956) și situația politică din Ungaria Evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
al XX-lea Congres al PCUS. Declarația iugoslavo-sovietică semnată înainte de această întrunire avea un caracter de compromis evident din partea URSS. Conform observațiilor făcute în jurnalul său de ambasadorul Iugoslaviei în URSS, V. Miciunovic, nici n-a fost vorba de „unitatea ideologică” și nici de „lagărul socialist”. Un semn al compromisului în legătură cu Iugoslavia a fost și critica adusă lui Stalin în hotărârea CC al PCUS din 30 iunie 1956, „Despre evitarea cultului personalității și despre urmările lui”, anume pentru rolul lui în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
majoritatea capitalelor țărilor din Europa de Răsărit. Și în URSS forțele reformatoare au manifestat interes pentru experiența iugoslavă. Din multe documente reiese că încă din vara anului 1956 conducerea PCUS vedea în Iugoslavia un pericol de formare a unui centru ideologic alternativ în mișcarea comunistă mondială care ar fi creat premisele reale ale unei dezbinări. în timpul întâlnirilor din septembrie-octombrie cu Tito, Hrușciov a încercat să convingă conducerea iugoslavă, care nu dorea să meargă în coloană cu restul țărilor socialiste, așa cum doreau
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
serviciilor secrete. Al doilea inconvenient este legat de petrecerea mai multor evenimente într-un interval extrem de restrâns, ceea ce îi poate determina pe istorici să forțeze interpretarea pentru a stabili legături între ele. în fine, nu e de neglijat nici încărcătura ideologică dată de actanții principali celor întâmplate în urmă cu mai bine de jumătate de secol. Sursele aflate la dispoziția noastră sunt nu doar numeroase, ci și diverse: documente inedite din arhive românești (Arhivele Serviciului Român de Informații, Arhivele Naționale Istorice
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
6 martie 1945 ori doar o simplă coincidență temporală cu aceasta, încercarea de întoarcere de front a Românei a constituit un moment specific în cadrul rezistenței armate antisovietice/anticomuniste din această țară. în anii următori, mulți dintre cei care (cu orientări ideologice diverse) nu se puteau manifesta politic, în condițiile restrângerii libertăților până la dispariția lor totală, aveau să se grupeze în organizații subversive sau de rezistență armată. Concluzii în realizarea unui „23 august invers” existau inițial doi actori interesați în mod special
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fără experiența pluripartitismului. Se mai adăuga și faptul că, negăsind un exil organizat politic, nu aveau nici energia și nici resursele financiare pentru a iniția unul. De asemenea, noua politică de coexistență care intervenise în raporturile dintre cele două tabere ideologice antrenate în Războiul Rece reducea sensibil încrederea în potențialul inițiativei unei acțiuni politice în Occident care ar fi avut vreun efect în relațiile internaționale. în ceea ce privește profesia celor care alcătuiau comunitatea românilor din prima decadă a Războiului Rece, pot fi menționați
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Astfel, Traian Filip, evocând calitatea literaturii din exil, afirmă că „luptele dintre diferitele grupări nu sporeau conștiința artistică, ci doar vrajba... Cei care practicau critica literară nu arătau interes pentru aspectul estetic al operei de artă, ci pentru combustimea ei ideologică”. Tot el consideră că astăzi între literatura din străinătate și cea din țară are loc „o gâlceavă a înțelepților”, deși ambele sunt părți componente ale aceleiași literaturi naționale. Astfel, Filip susține ideea unei culturi ca instrument de manipulare de către ideologia
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
exemplul specific al Comitetului Național Român. în continuare, autorul apreciază că această lipsă de unitate a avut efecte mai degrabă pozitive decât negative. La rândul său, Eva Behring contestă această ipoteză, accentuând faptul că nici spațiul geografic și nici diferențele ideologice dintre exilați nu i-au împiedicat să fie prezenți în paginile a numeroase reviste sau să participe la întrunirile diferitelor organizații create, ceea ce denotă o colaborare susținută între majoritatea celor care au făcut parte din exil. în analiza sa asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a emigrației generale, indiferent de perioadă și de țară. Apoi, de ce „the exile period” nu a început imediat după al Doilea Război Mondial, atunci când emigrația română și-a modificat motivația și componența, determinate fiind de ocupația rusească și de considerente ideologice? Ar mai putea fi avansate și alte observații, dar nu vrem să se creadă că respingem, de plano, un punct de vedere al cuiva care gândește altfel decât noi. împărțirea emigrației române transatlantice în valuri s-a impus, înainte de toate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
depășească obsesiile identitare ale polonezilor, în mare parte bazate pe antisovietism. De aceea, relațiile cu „țările-surori” sunt pasager amintite, sugerându-se mai curând realitatea unei aglomerări întâmplătoare de state, menținute sub patronajul URSS, decât o bună vecinătate ori vreo înfrățire ideologică, mai degrabă o acerbă competiție pentru resurse decât dorința de a detensiona relațiile Est - Vest. Rivalitățile teritoriale și simbolice lăsau puține șanse cooperării, întreținând aversiuni bine individualizate față de patronul comun al tuturor rapturilor postbelice, URSS, dar și față de beneficiarii acelor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sovietice împânzind țara, cu minusculul partid comunist propulsat în prim-planul vieții politice românești. Armistițiul încheiat la Moscova (oficial la 12 septembrie 1944) a statuat o realitate: România era înfrântă și la cheremul URSS. Chiar dacă Lucrețiu Pătrășcanu, în pofida afilierii sale ideologice, s-a zbătut să obțină condiții mai ușoare de armistițiu, Molotov a fost categoric; România urma să plătească un consistent preț al înfrângerii. Cel de-al patrulea capitol, „Preluarea puterii de către Partidul Comunist Român”, ne introduce în complicata problematică a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
împărțirii între comuniștii interni (locali, autohtoni, români) și cei externi („moscoviți”, străini). în realitate, dacă Dej a câștigat în cele din urmă partida, aceasta s-a datorat tocmai fidelității sale față de Moscova. Conflictul personal între cei amintiți, și nu disputa ideologică, a cauzat confruntarea la vârful partidului. Dej nu s-a sfiit să-și elimine fizic rivalii (cazul lui Ștefan Foriș, asasinat în 1946, și cel al lui Pătrășcanu, în 1954, fiind cele mai cunoscute) sau să-i treacă într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Utilizând abilitățile conspirative, îndelung exersate în anii anteriori, probabil chiar mai mult decât competitorii săi, Dej a reușit în 1952 lovitura care îl proiecta în poziția de unic lider al Partidului Muncitoresc Român: înlăturarea grupului Pauker-Luca-Georgescu. Din punct de vedere ideologic, îndepărtarea celor trei s-a făcut sub acoperirea formulei „deviere de dreapta”. Modelul sovietic de fabricare a etichetelor „ideologice” permitea identificarea unor persoane anume, dar și posibilitatea alăturării unui număr extins de indivizi în procesul de epurare. Referindu-se la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1952 lovitura care îl proiecta în poziția de unic lider al Partidului Muncitoresc Român: înlăturarea grupului Pauker-Luca-Georgescu. Din punct de vedere ideologic, îndepărtarea celor trei s-a făcut sub acoperirea formulei „deviere de dreapta”. Modelul sovietic de fabricare a etichetelor „ideologice” permitea identificarea unor persoane anume, dar și posibilitatea alăturării unui număr extins de indivizi în procesul de epurare. Referindu-se la înlăturarea rivalilor lui Dej din partid, Deletant apelează la diverse superlative: Ana Pauker, „cel mai periculos rival” (al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sursele de informare ale Radio „Europa Liberă” erau, potrivit afirmațiilor unor cercetători precum Arch Puddington, selectate cu grijă, informația confruntată cu alte surse și analizată în departamente specializate, astfel încât să fie cât mai aproape de adevăr, bineînțeles ținând cont de războiul ideologic în care postul de radio era implicat. în calitate de angajat al „Europei Libere”, Monica Lovinescu a fost poate printre cei mai incomozi redactori pentru regimul de la București, ceea ce făcea ca audiența emisiunilor sale să fie printre cele mai ridicate. Totuși, informațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
un singur volum, autoarea pune la dispoziția unui public mai larg un instrument prin care se poate apropia de un trecut nu prea îndepărtat, și totuși puțin cunoscut. Monica Lovinescu vorbește cu distanțarea pe care i-o oferă lipsa constrângerilor ideologice, depărtarea de țară și de presiunile exercitate asupra familiei rămase acasă - mama sa pe care comuniștii încercaseră să o folosească pentru a tempera entuziasmul anticomunist al Monicăi Lovinescu murise în iunie 1960 -, sentimentul datoriei îndeplinite și al responsabilităților asumate corect
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Românească”, Editura Minerva, București, 2001, 200 p. Un subiect recuperat în vremea din urmă, de către cei interesați, care nu sunt puțini, este acela care privește evoluția comunității române din Statele Unite, eludat ori distorsionat între 1945 și 1989, atunci când stranii rațiuni ideologice au determinat manifestarea unei atitudini dezonorante a oficialităților bucureștene față de America și entitatea de origine română trăitoare acolo. Neatizarea provocată astfel a compromis, o dată cu bariera mentală ridicată între granițele românești și țărmurile Lumii Noi, cunoașterea unui prototip etnic afirmat în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în România devenise mai evidentă. Drama emigrantului român, care se confunda cu aceea a exilatului, nu era determinată numaidecât ori în primul rând de grija zilei de mâine, ci de imposibilitatea și apoi de refuzul de a suporta o servitute ideologică, mistificantă. între perspectiva de a renunța la propria identitate, agresată permanent și denaturată, și aceea de a o relua de la capăt, undeva, departe, unde totul îi era străin, deci de a-și însuși o identitate nouă, exilatul român se vedea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
judecăți atunci când este cunoscut deznodământul. Ceea ce merită însă, punctat, ceea ce am încercat să subliniem este activitatea efectivă a diplomaților aflați la post în țări sensibile și în vremuri tulburi. Este, într-un fel, înduioșătoare și ridicolă echilibristica lor între imperativele ideologice implicite sau explicite și conștiința demnă de laudă a necesității unei informări corecte și la zi a conducerii statului. Eforturile lor au avut, după cum se știe, efecte reduse. Fie informația ajungea deja filtrată la factorii de decizie, fie aceștia nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1964), distincția dintre parentelă (parentela) și clientelă (clientela). în primul caz, în care ne situăm și noi, „există un raport privilegiat între unul sau mai multe grupuri de presiune și un partid, sau o tendință dintr-un partid, din rațiuni ideologice, fapt ce conferă grupurilor de presiune o putere asupra partidului și, prin intermediul lui, asupra statului. Această relație este favorizată de prezența unor antagonisme ideologice și sociale accentuate, de o centralizare puternică” (J. și M. Charlot, „Les groupes politiques dans leur
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]