14,286 matches
-
Cu o bâtă pe care o ține ascunsă după un bufet din bucătărie. Uite o! (mi-a arătat bâta) Care este motivul pentru care vă bate? Pentru că nu facem treabă așa cum vor ei și atâta timp cât vor ei. Noi n-avem pic de timp liber. Când ne văd că stăm, încep să țipe cât îi ține gura. Ce te mai nemulțumește? Nu-mi place că în cameră cu mine doarme băiatul părinților sociali în vârstă de 18 ani. Acesta a încercat să
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
colegii dumneavoastră. S. Ț.: În acest sens, facem o paranteză, cred că merită să vă povestesc despre faptul că în Vrancea, Securitatea a creat o organizație să vadă cum reacționează poporul într-o situație când lucrurile s-ar zdruncina un pic. Vă povestesc despre aceste lucruri, pentru că am stat cu oameni cărora li s-au petrecut acestea. Și s-a spus: "la data de cutare noi trebuie să schimbăm regimul, nu este bun, nu-l acceptă oamenii, trebuie schimbat. La data
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
articolul 209, punctul II, litera a). C. I.: Citind "Codul Penal"6 din 1948, am realizat că acel articol 209 pe baza cărora au fost condamnați atâția oameni a fost extrem de generos formulat, pentru că puteai intra la închisoare - exagerez un pic! - chiar și pe baza unei simple priviri care putea fi interpretată politic ca fiind dușmănoasă. Nemaivorbind de delictul de omisiune a denunțării, art. 228, pentru că bănuiesc că scopul anchetatorilor, atunci când au făcut presiuni asupra colegilor dumneavoastră, era să-i încadreze
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
unul și unul pentru toți". Găsisem un brici și ne bărbieream pe cap cu el. Hmm, dar decât să te fi bărbierit pe cap cu briciul acela, mai bine ți s-ar fi aplicat cele mai groaznice chinuri. Eram un pic nebuni pentru că ne rădeam complet în cap cu briciul acela. Decât să te fi ras pe cap, mai bine ți-ar fi scos părul cu patentul fir cu fir. Și, totuși, suportam durerea aia produsă de briciul găsit pe drum
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
început: fosta dumitale soție este soția mea. Am o propunere: stăm amândoi, că trebuie să vină. Nu am nimic împotrivă dacă ea va spune "mă întorc la soțul meu!". Dacă ai nevoie de bani, de ajutor, ca să te restabilești un pic...". La care, Popescu Vasile, care mi-a fost și șef de grupă și l-am vizitat la București după aceea, a spus: "Mulțumesc! Hotărârea fostei mele soții rămâne valabilă. Din momentul în care a hotărât acest pas, nu are rost
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de Securitate. M-am dus cu hârtia din nou la Securitate, pe șoseaua Sărăriei, am cerut o audiență să vorbesc cu șeful Securității, am fost primit foarte civilizat, nu s-a purtat obraznic. C. I.: După 1964, se civilizaseră un pic. S. Ț.: Se potoliseră, nu se civilizaseră, s-au mai potolit. Și am zis că am primit asta de la Minister și vreau să-mi urmez cursurile. Au spus: "nu putem fi de acord. Pentru noi rămâi același vinovat, dar trebuie
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
țara a fost atât de rapidă, să fi luat o pungă sigilată în care să fi băgat toate astea, ca să nu intre apa. Sau măcar un sac de plastic în care să fi băgat geanta, să-l fi umflat un pic, ca să am totodată și flotabilitate. Hotărârea a fost extrem de rapidă și am fost atent mai mult la altele decât la astfel de detalii. C-am spus: la ora 12 am vorbit cu directorul plin, a doua zi pe la ora 3
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
lăsat cămașa aia udă la el și am cumpărat și un pulover tipic iugoslav, de parcă toți iugoslavii erau trași la indigo în puloverele alea. I-am cerut vânzătorului să mă lase să ies prin spate, motivându-i că cunosc un pic Kladovo și că voi ajunge mai rapid la cunoștința mea care ar fi locuit, chipurile!, prin apropiere. Mi-a dat voie, am ieșit în stradă și am grăbit puternic pasul să ies din Kladovo. Am ajuns în niște tufișuri unde
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și noapte. Și după o vreme de mers am ajuns la un moment dat într-un loc unde am văzut de la distanță pe unul care dădea din mână lent și regulat. Mi-a sărit inima din loc! Am stat un pic locului, am căscat ochii ca să observ mai bine și mi-am dat seama: bun, o fi dând polițistul ăsta din mână dar stă în aceeași poziție?! Și, în plus, nu poate da din mână în același ritm, își mai schimbă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cetățean, la vreo 150 de metri de locul în care ajunsesem eu. Nu mi-am imaginat că acolo este granița. Am coborât spre dreapta vreo 50 de metri și după aceea m-am întors cu gândul să mă odihnesc un pic. Era pe acolo un dâmb de unde pornea o vale în care se vedeau case și m-am întins acolo pe o pajiște să mă odihnesc. Și la un moment dat vine unul și face către mine: "Hallo!" Deschid ochii, un
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
luat de după umeri și mi-a spus: "Puiule, nu mai plânge că o să vă dăm drumul de aici!" Să știți că de multe ori m-am rugat pentru ea că a fost o doamnă blândă, mi-a astâmpărat durerea un pic. A mers cu mine ducându-mă pe după umeri tot holul acela. C. I.: Cam câți oameni erau acolo în acel subsol atunci? R. R.: Cred că erau vreo 100. Era plin acel hol cu bărbați, femei și copii. Bărbații erau
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
încercat și numai asta de la Brașov a reușit să se angajeze temporar ca bucătăreasă sau ca ajutor de bucătar la un ștrand în Râmnic. Soțul mătușii era șef de șantier și a băgat-o acolo. Mai venea cu câte un pic de mâncare care rămânea de la bucătărie și a fost puțin mai bine pentru noi în acea perioadă cât a lucrat acolo, 4-5 luni. Sora asta a mea n-a stat mult în domiciliu forțat, că după vreo câțiva ani a
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
R. R.: Da, acolo era. C. I.: Tovarășul Dumitriu era secretarul de partid? R. R.: Da, era secretar de partid, șeful cadrelor, comunist afurisit, am aflat după aceea. Și parcă mi-a dat Dumnezeu tărie, că l-am luat un pic mai tare și i-am zis că eu vin de la Râmnicu Sărat și că n-am nicio legătură cu Ralea, moșierul care deținea și moară. Dacă nu ziceam treaba asta cred că mă lua la întrebări mai amănunțit să vadă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
I.: Ați avut probleme cu cazarea, vi s-a dat repartiție? Întreb asta pentru că partidul era în toate, controla toate aspectele vieții. R. R.: Nu, pentru că ținea de IRB și tot fratele meu mi-a facilitat cazarea acolo. Săream un pic în ochi pentru că treceam drept protejatul lui Racoviță. C. I.: Aveați de acum vârsta de încorporare. V-au luat în armată, chiar așa cum erați dumneavoastră, cu șoldul anchilozat? R. R.: Da. Am făcut doar vreo câteva luni de armată la
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
posibil informator și cel de la care luați vin, Soficu? I. N.: Nu, că el a rămas atunci la cramă. Numai eu cu Cociu făcusem atunci o plimbare, că băusem un pahar de vin și am zis să ne plimbăm un pic. Și zice anchetatorul: "Nici asta n-o recunoști". Și iar bătaie. V-am spus, mi-a dat palma aia, m-a tulburat. "Măi, ia mai spune-mi mie de farmacistul Busuioc 4!" Busuioc era tot oltean și un ofițer extraordinar
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
care m-a convocat și m-a dus la prim-secretarul de partid, Ion Iliescu. Deși eu îi urăsc pe comuniști, Ion Iliescu era un om de o cultură imensă, a vorbit cu mine pe franțuzește, cunoșteam, cunosc și un pic de latină. Am stat la el în birou cam trei sferturi de oră, după care și-a chemat ofițerul de securitate și i-a zis: "Pe inginerul Simionescu îl lăsați pe funcția care este, rămâne în nomenclatorul meu, nu va
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
i-au mai dat voie să-și continue studiile. D. B.: Știu de el, cred că am auzit de el..., era un băiat frumos!?! C. I.: Așa era cunoscut prin colonii, "băiatul ăla frumos" de la brigada nu știu care și care era un pic excentric. D. B.: Eu îl știu, cred că îl și știu, sigur îl știu... C. I.: Este în Bârlad la ora actuală și am realizat un interviu foarte larg cu dumnealui. Că de asta vă întreb de gardienii de la Salcia sau
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
al coșmarurilor“. Suntem oare în stare să acceptăm că în fiecare noapte, cu fiecare somn, ne facem „ucenicia“, în așternutul nostru confortabil și parfumat? E prea mult pentru cineva care vrea doar să se odihnească și, eventual, să viseze un pic, numai scenarii liniștitoare și fermecate? Să-ntoarcem foaia lui Sábato și să trecem mai departe, convinși că în somn nu ne poate face nimeni nici un rău, ascultând de învățătura zurlie a unuia dintre înțelepții din Așa grăit-a...: „Nu-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
ridicoli, patetici - dar ai noștri -, și ciocnirea civilizațiilor ori a hormonilor, ori cea catarctică, de la final, necesară, dar ineficientă în termenii ritmului prea lent cauzat de lungimea filmului. (Filmul nu e cel lăsat de Cristian Nemescu, ci o variantă un pic mai scurtă, nu atât de scurtă cât ar fi fost necesar însă.) Am auzit oameni comparând California Dreamin’ cu filmele lui Emir Kusturica, și recunosc că nu m-am gândit la asta și nu mi s-a părut. Mie mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
care insistă asupra caracterului categoric modern și original al mobilelor: "Iată bucătăria: privește cât e de frumoasă, în stil american... iată sufrageria, stil rustic... iată camera pe care o aveam și pe strada Monserato [...] și iată salonul, uită-te un pic la divanul și la fotoliile astea... uită-te la aparatul de radio ... îl deschizi și se transformă în bar. Pe măsură ce treceam dintr-o cameră în alta, în acest apartament nou-nouț, curat și luminos, fața lui Arturo se alungea, se subția
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
bagheta zânei?) de o lipsă de afecțiune față de semenii lor. [...] și ca efect secundar să creeze la utilizatori o stare de libertate și disponibilitate care seamănă cu trândăvia este foarte prielnică unor curioase puseuri, nu de ceea ce numim, abuzând un pic, erotism, ci de o anume sexualitate comparabilă cu cea pe care o manifestă uneori animalele pe timp de furtună. Populația metroului este o populație situată la jumătatea drumului între condiția de actor și cea de spectator"261. Ideea unei morți
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Multiplele atenții ce i se acordă copilului (desigur excesive de vreme ce el e comparat cu micul Isus - ceea ce înseamnă o anumită edulcorare față de credința creștină) nu pot să dea cu adevărat viață copilului solitar prins între o mamă "foarte albă, un pic cam mândră și serioasă" cu o viață mecanică, regulată ca într-o mănăstire și un tată care trăiește într-un trecut din care nu poate exhiba decât amintiri, trofee, fetișuri. Doi părinți absenți lor înșiși și a căror singură dorință
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în privința sentimentelor mele, mi-ar fi părut superficială și chiar sofisticată, o stranie confuzie am putea spune, sau un detaliu neglijabil al realității"466. Ca și în Morella și în Ligeia, strania asemănare a fiicei și a mamei, fiecare un pic nebună, fiecare cu simțurile fizice ascuțite la extrem și în mod morbid, o inteligență deosebit de vie și o mare sensibilitate, permit explicarea straniilor comportamente ale protagoniștilor și foarte strania partidă amoroasă care se joacă, inclusiv incestul între tată și fiică
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
canarii îmi reamintesc acest proiect dacă nu ar trebui să întredeschid încetișor ușa, să mă strecor ca șarpe în camera de alături și târându-mă așa pe jos, să le rog pe surorile lor și pe servitoare să facă un pic de liniște"503. Este vorba de o temă recurentă și care caracterizează infernul lui Kafka care nu poate decât să se închidă în sine însuși 504 și asupra lui însuși și să lucreze. Intruziunea celuilalt se impune sub o formă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
la lucru, ci dimpotrivă, îl ajuta. Trebuia să accepte că era, pesemne, oboseala din timpul unei munci fericite, ceva care, văzut din exterior semăna cu munca, dar care era de fapt un calm indestructibil, o pace indestructibilă. Când ești un pic obosit la prânz, asta face parte din desfășurarea firească și fericită a zilei. Pentru domni. Aici, e tot timpul prânz, spuse K. (329)". Există așadar la personaje o oboseală care nu este oboseală, o seninătate și un mare calm. Oboseala
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]