13,226 matches
-
comportamentul lui care se depărtase, fie și accidental, de albul imaculat. Cine știe? Ina îl îmbrățișă, îl sărută și-i mulțumi pentru acest gest neașteptat, care constituia acum un adevărat eveniment. Dar viermele întrebării care-i omorâse după-amiaza aceea o sili să-l iscodească pe un ton de firească nevinovăție: - Parcă era vorba să te odihnești în după-amiaza aceasta, ce s-a întâmplat? - Tocmai spălasem vasele și voiam să mă întind un pic când un mesaj telefonic m-a anunțat că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu s-au Întors, a luat-o din colectiv (sau „din cult“, cum prefera să zică bunica lui Lilyă și a dus-o la ea acasă, În Avon. În ziua În care o găsisem plângând la cantină, bunica ei o silise să-și tundă lațele murdare și să-și pună o rochie pe ea, iar Lily nu era Încântată de chestia asta. Ceva din felul În care vorbea, felul În care mi-a spus „Asta-i așa Zen din partea ta“ sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe Alex observând personal toate trăsăturile urâte pe care eu le găseam incredibil de atrăgătoare la Christian: stilul lui, obrăznicia, Încrederea În sine atât de solidă, Încât părea imposibil de jignit. — Nu, am râs eu, sau mai degrabă m-am silit să râd, În Încercarea de a face ca tonul meu să pară lejer. Nu cred că e o idee prea bună. Deși sunt sigură că și lui i-ar face plăcere să te cunoască. A râs și el, dar râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Șadrac, lui Mișael Meșac, și lui Azaria Abed-Nego. 8. Daniel s-a hotărît să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul, și a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce. 9. Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoință și trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători. 10. Căpetenia famenilor a zis lui Daniel: "Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a hotărît ce trebuie să mîncați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
ce coborau În cohorte jucăușe, Îngroșând pâcla amurgului și câte lupte se dădeau În acele clipe, ce bătălii ale așteptării se-nghesuiau În raza ochiului meu, lacom să Înregistreze ceea ce nu se vedea decât În imaginație; niciodată, oricât m-aș sili, nu voi putea să descriu toate istoriile Întâmplate În falia deschisă de estomparea apusului În apele leșioase ale Oltului. (luni) Când, adolescent precoce, am vrut să-l citesc pe Cervantes, m-a oprit să Înaintez În lectură o presupusă dâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
idee, ținând-o suspendată puțin deasupra capetelor noastre ca pe un bumerang, apoi cheamă În ajutor o alta, se oprește și caută similitudini În alte limbi și În alte culturi, se Întoarce la prima idee, o recheamă În discuție, o silește să le provoace pe celelalte, le pune Într-un impact nou, le chinuie, le posedă, le zvârle Într-o jerbă de scântei asupra asistenței care gâfâie fascinată, nereușind să mai urmărească demonstrația. Călinescu se Întrerupe atunci cu o anecdotă, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-se, rostogolindu-se, Îndepărtându-se, rănindu-se. (sâmbătă) În primul capitol din eseul Mitul reintegrării (Editura Vremea, 1942), intitulat „Simpatia lui Mefistofel“, Mircea Eliade constată simpatia lui Dumnezeu pentru Diavol: ...simpatia aceasta divină față de un demon atât de negator se silește s-o justifice Goethe În versurile următoare: „Activitatea omului prea lesne Începe să tânjească; Îndată ce-ar putea, omul n-ar mai face nimic. De aceea, bucuros ii dau un tovarăș care să-l stimuleze, făcându-și astfel datoria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
furnică) și i-am Înapoiat-o. Atunci, la Înapoierea cărții, am făcut un gest de o mare Îndrăzneală, i-am scris o scrisoare de dragoste În stil romanțios. Iată, o reproduc din memorie: Draga mea, Este mult timp că mă silesc să-ți scriu, dar nu am curajul (Dumneavoastră, veți Înțelege că nu pot să vă scriu o scrisoare de dragoste, folosindu-mă de formulele de politețe. Ar Însemna să fiu ridicol pe de o parte, iar, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În această leprozerie nedeclarată Unde oricine se plimbă prin aerul putred fără să știe că este bolnav Am Încercat să mă scutur de diagnosticul atât de precis Al unor medici bolnavi până-n tratatele pe care le scriu Dar m-au silit să recunosc că Îmbolnăvirea e unic medicament M-am spălat cu ozonul din codrii de vorbe nepuse-n vânzare Dar și acestea erau (așa mi s-a spus) tot rămășițe de la un prânz de maimuțe Ele fecundaseră aerul originar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Am o dovadă de seamă: astfel de exemplare, odată pregătirea terminată, sunt singurii bărbați care intră În politică. Apoi, când devin bărbați, ei iubesc pe tineri și, prin firea lor, nu dau atenție căsătoriilor, nici procreațiunii sau o fac numai siliți de datină. Plăcerea lor e să rămână burlaci... (joi) Mă obsedează E.: o refac aici, o aduc În memoria scrisă, o descriu de frică s-o Întâlnesc și să n-o mai recunosc; să fiu obligat să-i schimb trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ochii În sus, Îmbătat de o stare euforică nemaiîncercată vreodată. Am simțit că pot muri de fericire În acea clipă; era pentru prima dată când adoram boarea morții concrete (orice copil refuză să accepte existența morții ca posibilitate concretă); mă sileam să păstrez În mine această senzație nouă, Înțelegând că este unică În această viață a mea de acum; „Ah, de ce nu mor, Doamne, aș vrea să mor“, am murmurat fără să știu ce spun, dar intuind că sunt foarte aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
relațiile casei. Venind deseori să se intereseze de Gogu Ionescu, aflase de la servitori toate amănuntele și chiar mai multe decât ar fi vrut. Lui Grigore îi plăcu înfățișarea modestă a tânărului și mai ales timiditatea lui, pe care zadarnic se silea să o ascundă. El însuși era sau cel puțin se socotea tot așa de dezarmat când întîmplarea îl punea în situații neașteptate. Îl luă de braț ca pe un vechi prieten, zicîndu-i: ― Fiindcă ne-am întîlnit aici, aidem până sus
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și cum a avut dureroasa surpriză de a nu-l găsi în țară. Mai grav e însă că, până una-alta, a cheltuit peste o treime din puținii bănișori cu care a sosit, ba i-e frică să nu fie silit, tot așteptând zadarnic, să cheltuiască și bruma de rest înainte de a afla vreo ocupație, și să se pomenească într-o bună zi vagabond prin străini. ― N-aș vrea să-ți spulber iluziile, ― zise Grigore aproape gata primenit, ― dar bunul meu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
obraji, până ce toată o ciufuli, ba-i mai răsturnă și ceașca de cafea pe fața de masă, spălată și călcată de însăși doamna Gavrilaș și pusă numai atunci întîia oară. ― Na, apoi astea mie nu-mi plac, se supără Gavrilaș, silindu-se să-și apere propria-i cafeluță amenințată, în vreme ce doamna Gavrilaș își frângea mâinile amuțită, parc-ar fi asistat la un cataclism. Fata însă se arăta măgulită de explozia aceasta și primea vijelia de sărutări gângurind ca o turturică. ― Victorie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a declarat categoric că mai degrabă rupe cu toată familia orice relație, decât să se despartă de iubita lui, care, pe lângă că e o femeie superbă, îl și îngrijește admirabil și-l iubește cu adevărat. Și așa, bătrânii au fost siliți să cedeze, încît azi sunt buni prieteni și absolut intimi. De altminteri, și ea a avut destule mizerii și mai are, din cauza lui Jenică, cu ginerele ei. Mimi n-ar zice nimic, fiindcă ea știe cât a suferit sărmana maică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca vai de păcatele lor! Tănăsescu era ieșit numai de un an la pensie și avea o nevastă cu douăzeci și cinci de ani mai tânără ca dânsul. Cum Mișu nu spuse nici da, nici ba, continuă aproape mînios: ― Să nu mă silești dumneata pe mine, care ți-am muncit până m-ai stors ca pe o lămâie, să mă înjosesc la bătrânețe, că nu șade frumos și nu-i drept! Mendelson, socialist înfocat, fost de câteva ori arestat și bătut prin beciurile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
erau acum mai mulți oameni care vorbeau și gesticulau cu aprindere. Când văzură pe Dragoș cu Titu, glasurile se potoliră. În mijlocul grupului se aflau pândarii lui Cosma Buruiană, care se plângeau că-s nevinovați, și primarul Ion Pravilă, care se silea să explice că hoții trebuie negreșit descoperiți. ― Auziși, domnule Nică, ce s-a întîmplat? strigă primarul din mijlocul oamenilor către învățătorul care voise să treacă înainte. Trebuiră să se oprească. Grupul de țărani îi înconjură, ascultând din nou povestirea primarului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Petre abătut. Dar atunci noi trebuie să pierim, că nu mai putem duce povara. Merseră câteva clipe tăcuți, apoi flăcăul urmă, parcă I-ar fi chinuit un singur gînd: ― Dacă dumnealor nu se îndură de bunăvoie, cine poate să-i silească?... Noi n-avem nici o putere... Titu observă decepția tovarășului său de drum, îi părea rău că i-a sfărâmat o speranță și nu știa cum s-o dreagă. Din fericire, ajunseră în Lespezi și astfel putu schimba vorba: ― A, dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a trebuit să refere familiei Gavrilaș, iar fiul cizmarului Mendelson, acuma civil, a venit anume să se intereseze de suferințele țăranilor și să-i explice, fierbând de revoltă, că nelegiuirile sociale sunt atât de provocatoare, încît mulțimea exasperată va fi silită să-și facă singură dreptate și atunci se va prăbuși în foc și sânge toată baraca. Tânărul Herdelea se lăuda și se înălța, firește, dar cu măsură. Până nu va vedea cu ce se va alege din mondenismele astea, nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cumpănă dreaptă și atît! Dragoș, ca o justificare, continuă mai viu: ― Desigur, dar vedeți dumneavoastră, suntem de-abia la Crăciun și marea majoritate a oamenilor nu mai au porumb... E îngrozitor! Gîndiți-vă ce vor face nenorociții până în toamna viitoare? Sunt siliți să cerșească pur și simplu. Ce-a fost azi aici, la domnul Iuga, o jale... Zeci de femei și de bărbați să se milogească pentru porumb, numai pentru porumb, și să se îndatoreze peste puterile lor. Și ce-a fost
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
căuta să-l ațâțe, și-i zicea, și rîdea: ― Vreau să știu cât mă iubești, Titușor! ― De ce mă stârnești și nu mă lași să fiu cuminte? murmură Titu. Știi doar că eu numai pentru tine și în interesul tău mă silesc să fiu cuminte, altfel nu te-aș lăsa să pleci până mâine dimineață! ― Ei, atunci nici nu mai plec până mîine! făcu Tanța, lăsîndu-se pe spate și trăgând plapuma să se învelească. Stinge lumânarea și... Titu se repezi s-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
multă lume ca de obicei. Ichim spuse că s-au adunat oamenii și din celelalte sate din pricina călăreților care au trecut de dimineață cu poruncile lui vodă. Grigore desluși până și pe fața tatălui său o îngrijorare, cu toate că bătrânul se silea s-o ascundă. Știa că de la el nu va afla nimic și că va trebui să ia contact direct cu țăranii, ca să-și dea seama de adevărata atmosferă, deși chiar puținele cuvinte ale lui Ichim i-o zugrăviseră suficient. Vorbi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urmă, ascultând raportul plutonierului cu aprobări din cap... Apoi se opriră toți în dreptul ușii cancelariei. În jurul lor, țăranii se îmbulzeau. Rămase liber numai un mic cerc dinaintea prefectului care examina parcă înfățișarea oamenilor și mai cu seamă privirile lor. Se silea să zâmbească și să pară prietenos și binevoitor, deși se simțea obosit rău, fiind a doua zi de când se afla pe drum, în turneul de constatări, observație și îmbărbătare. Mai mult decât oboseala îl supăra și aproape îl jignea atitudinea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
La cârciuma lui Busuioc era gălăgie și veselie. Din prag, Cârciumarul salută cu mare plecăciune. După ce trecu bătrânul Iuga, zgomotul, care încetase o clipă, reîncepu. Se auzea limpede glasul lui Petre: ― De ce să puie mâna pe mine? 5 Oricât se silea avocatul Stavrat să-și uite spaima și să fie numai amabil și curtenitor, îi era peste putință. Își zicea că ar da dovadă de mare nesimțire și cinism dacă, în împrejurările acestea, când toate primejdiile roiesc în aer gata să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
între frică și mândrie, trimise pe Ileana să cheme pe Rudolf. ― Plecăm imediat! zise ea șoferului. Dă drumul mașinii! Imediat! Rudolf răspunse simplu că, deocamdată, nu poate scoate mașina, fiindcă are un defect de magnetou; chiar acuma lucrează și se silește să-l repare. L-a demontat. În trei-patru ore însă speră să termine și atunci ar putea pleca. Nadina îi porunci să zorească, adăugând că trebuie neapărat să plece și că nu mai vrea să petreacă noaptea aici, cu nici un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]