12,786 matches
-
ceasurile de rugăciune. Aceste porți - Poarta vânzătorilor de bumbac, Poarta de Lanț, Poarta de fier și altele, sunt folosite până în zilele noastre la intrarea pe Munte, În anul 1517 Ierusalimul si Muntele Templului au intrat, fără prea mult zgomot, în stăpânirea sultanului turc Selim I și a Imperiului Otoman. care a cucerit sultanatul mameluc al Egiptului și posesiunile acestuia în Asia. Fiul lui Selim, Soliman I Magnificul, a investit mult în construcțiile din Ierusalim, culmea lor fiind reprezentată de ridicarea și
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
puternică amprentă religioasă musulmană. Al Husseini a contribuit și el la transformarea Muntelui Templului într-unul din principalele simboluri ale naționalismului arab palestinean. În cuvântările sale înflăcărate el a alarmat adesea opinia arabă că sioniștii au intenția de a pune stăpânire pe Muntele Templului. Predicile de vineri din moscheile de pa Muntele Templului au devenit principala arena de atâțare a spiritelor religioase, care au alimentat organizarea politică a luptei pentru combaterea dominației britanice și a creșterii ponderii evreilor în Palestina mandatară
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
la Amman. În 1934 a fost înmormântat acolo și unchiul muftiului, Mussa Khatem Al Husseini, fost primar al Ierusalimului și el însuși lider al mișcării naționale palestiniene. În cursul Războiului arabo-israelian în Palestina în anul 1948 Legiunea iordaniană a pus stăpânire pe Muntele Templului. În urma eșecului Operației Kedem a armatei Israelului care viza cucerirea Orașului Vechi, acesta a rămas în mâinile Legiunii iordaniene, ceea ce a permis anexarea lui la Emiratul Transiordaniei. Noul regim arab a conferit Waqfului musulman din Ierusalim, dominat
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Mărfurile au trecut tot pe aici, dar nu se mai vămuiau acolo, ci la Vama Domnească de la Câmpulung, după ce Ștefan cel Mare, a preluat veniturile vămii, care fuseseră date de către Alexandru cel Bun, Mănăstirii Moldovița, zidită și înălțată de el. Stăpânirea pe care o avea Mănăstirea Moldovița asupra satului, a durat 384 de ani și datorită mănăstirii există și suficiente documente despre Vama, care să arate că nu au fost întotdeauna relațiile așa line, netede și de calitate superioară între mănăstire
Vama, Suceava () [Corola-website/Science/325051_a_326380]
-
remarcată prin Donația din Sutri din 728 și lungimea sa, fapt care l-a condus într-o serie de conflicte pe tot cuprinsul Italiei, cele mai multe încheiate cu succes. De asemenea, el a profitat de slăbiciunile bizantine pentru a-și extinde stăpânirea în regiunea Emilia-Romagna. Prima parte a vieții lui Liutprand a început în condiții vitrege. Tatăl său, Ansprand a fost trimis în exil printre bavarezi, fratele său mai mare a fost orbit de către regele Aripert al II-lea al longobarzilor, iar
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
semneze un tratat de pace pentru 20 de ani și să restituie orașele din Ducatul de Roma pe care le cucerise. Petrecând mulți ani pe tron și ajungând în situația de a aduce aproape integral Peninsula Italică sub o singură stăpânire, Liutprand a murit în 744 și a fost înmormântat în biserica "San Pietro in Ciel d'Oro" din Pavia.
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
a fost fiul ilegitim al regelui Pepin de Italia și astfel nepot al împăratului Carol cel Mare. În 810, Pepin a murit de pe urma bolii contractate în timp ce asedia Veneția; cu toate că Bernard era ilegitim, Carol cel Mare i-a permis să moștenească stăpânirea tatălui său din Italia. El s-a căsătorit cu Cunigunda de Laon în 813, cu care a avut un fiu, Pepin. Anterior anului 817, Bernard a fost un agent de încredere al bunicului său Carol cel Mare și al unchiului
Bernard de Italia () [Corola-website/Science/325094_a_326423]
-
contelui Arnulf al II-lea de Flandra, cu soția sa, Rozala de Lombardia, fiica fostului rege al Italiei Berengar al II-lea. Spre deosebire de predecesorii săi, Baldwin și-a îndreptat atenția către răsărit și către nord, lăsând partea de sud a stăpânirilor sale în mâinile unor vasali ai săi, precum conții de Guînes, Hesdin și Saint Pol. La nord de comitatul său, lui Baldwin i s-a conferit provincia Zeelanda ca fief din partea împăratului german Henric al II-lea, iar pe malul
Balduin al IV-lea de Flandra () [Corola-website/Science/325113_a_326442]
-
a zdrobit cu totul ale fiarei fălci. 60. Toți cei credincioși, Cu-ngroparea Ta scăpați de moarte, Îți cinstim,Hristoase-al nostru, cu laude, Răstignirea și-ngroparea Ta acum. 61. Cel făr’ de-nceput, Veșnice Părinte, Fiu și Duh Sfânt, Întărește stăpânirea ’mpăraților Împotriva dușmanilor, caun bun. 62. Ceea ce-ai născut, Preacurată Fecioară, Viața, Potolește dezbinarea-n Biserică Și dă pace, cao bună, tuturor. 63. Cuvine-se, dar, Să cădem la Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce mâinile Ți-ai întins
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
de sare gemă și a unor izvoare sărate. Pe teritoriul satului au fost descoperite urmele mai multor vechi așezări din neolitic (cultura Turdaș, mileniul al IV-lea î.e.n.), din epoca bronzului, din epoca fierului (Hallstatt și La Tène), din perioada stăpânirii romane și din timpul migrațiilor. Tot aici au mai fost scoase la iveală un mormânt de incinerație (sec. I î.e.n. - sec. I e.n.) și o "villa rustica", în care s-a găsit o fructieră dacică (sec. II î.e.n.). În perioada
Aiton, Cluj () [Corola-website/Science/325134_a_326463]
-
Henric a fost exilat la curtea socrului său, Henric al II-lea, din Normandia în 1180, însă a revenit în Germania trei ani mai târziu. Henric a încheiat în cele din urmă pacea cu împăratul Hohenstaufen în 1194, revenind pe stăpânirile sale mult diminuate în jurul Braunschweigului, unde a murit în 1195. Fiul lui Henric Leul, Otto de Braunschweig a fost ales rege și încoronat împărat, sub numele de Otto al IV-lea. În 1215, este excomunicat de Papa Inocențiu al III
Dinastia Welfilor () [Corola-website/Science/325183_a_326512]
-
de reședință al comunei cu același nume din județul Cluj, Transilvania, România. Începuturile medievale ale așezării Băișoara se pierd în vechimeavremurilo, prima ei atestare documentara fiind târzie, abia în anul 1426 când Ladislau, fiul lui Petru, dorind să intre în stăpânirea moșiilor sale din Iară (Jara), Iară de Sus (Fel Jara), Băișoara (Banya), Ocolișel (Kys Aklos),Ocolișul Mare (Nagy Aklos), Cacova Ierii (Ivanfalva), Surduc (Szurduk),Remetea (Remete), Berchieș (Berk..enes), Sind (Szind), Cean (Csăn), Boldocz așezare de lângă Viișoara și Szent Ivan
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
teritoriul din jurul minei. Legat de mină sau de minele de aur s-a dezvoltat treptat o altă așezare numită Olah Banya (Baia Română) sau mai tarziu Băișoara (Kis Banya), componența un timp al domeniului cetății IAră, iar ulterior ajunsă în stăpânirea mai multor familii nobiliare precum Jarai, Zichy, Csan, Lupsai, Zarkadi, Kende etc. De altfel documentele păstrate pentru perioada anilor 1450-1540 fac dovada celor spuse. Astfel, spre exemplu, membri ai familiei Zarkadi își pierd treptat o parte din stăpânirile obținute în
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
ajunsă în stăpânirea mai multor familii nobiliare precum Jarai, Zichy, Csan, Lupsai, Zarkadi, Kende etc. De altfel documentele păstrate pentru perioada anilor 1450-1540 fac dovada celor spuse. Astfel, spre exemplu, membri ai familiei Zarkadi își pierd treptat o parte din stăpânirile obținute în Băișoara prin zălogirea acestora în schimbul unor sume de bani luate că împrumut în diferite situații în favoarea unor membri i familiei Lupșa. Tot pe calea unor împrumuturi neachitate familiei Csan își pierde o parte posesiunilor de aici în favoarea comiților
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
Adalbert de Bremen. El a traversat Alpii cu încă alte două ocazii, iar în 1069 a luat parte la două expediții în teritoriile stăpânite pe atunci de venzi. Otto și-a neglijat propriul ducat de Bavaria, însă și-a extins stăpânirile proprii în sudul regiunii Harz region, fapt care a condus până la urmă la un conflict deschis cu fostul său pupil, Henric al IV-lea. În 1070, el a fost acuzat de către un anume Egeno von Konradsburg de a fi stat
Otto de Nordheim () [Corola-website/Science/325203_a_326532]
-
vorba de o trădare și a solicit liberă trecere către și dinspre locul de întâlnire. Fiind tratat cu refuz, el a renunțat să se mai prezinte la întâlnire, drept pentru care a fost pus sub interdicție imperială și deposedat de stăpânirea asupra Bavariei, în vreme ce moșiile sale din Saxonia au fost devastate. Otto nu a reușit să obțină niciun sprijin în Bavaria, însă a strâns o armată din rândul saxonilor, cu care a întreprins mai multe campanii devastatoare împotriva lui Henric până în
Otto de Nordheim () [Corola-website/Science/325203_a_326532]
-
aceste drepturi altor puteri europene. Rusia se arăta interesată și de apărarea intereselor creștinilor ortodocși din Imperiul Otoman, dat fiind faptul că era cea mai mare putere ortodoxă. Faptul că cea mai importantă patriarhie ortodoxă, cea a Constantinopolului era sub stăpânirea otomană, oferea rușilor un motiv în plus pentru acțiunile lor militare și politice împotriva otomanilor. Austria era puterea care se opunea cel mai puternic intereselor rușilor în Imperiul Otoman. În ciuda faptului că habsburgii fuseseră cei mai mari inamici ai otomanilor
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
II-lea, lăsându-l pe tron pe fiul său, Abdul-Medjid. Starea imperiului era critică în momentul în care pe tron s-a urcat noul sultan. Armata otomană fusese înfrântă categoric de cea egipteană. Întreaga flotă otomană a fost luată în stăpânire de forțele lui Muhammad Ali. Regatul Unit și Rusia au intervenit în acest moment pentru împiedicare colapsului Imperiului Otoman, dar Franța a continuat să îl sprijine pe Muhammad Ali. Marile puteri au ajuns în 1840 la un compromis: Muhammad Ali
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
acuzatorul său. Ducele de Bavaria a solicitat liberă trecere către și dinspre locul stabilit pentru întâlnire. Când aceasta i-a fost refuzată, el a refuzat să se mai înfățișeze, drept pentru care a fost privat de posesiunea asupra Bavariei, în vreme ce stăpânirile sale din Saxonia auf sot devastate. Revolta a slăbit în intensitate în 1071, iar Magnus a fost capturat. El a fost închis în castelul din Harzburg, impunătoarea fortăreață imperială, nemaifiind eliberat decât odată cu alegerea sa ca duce de Saxonia. În
Magnus de Saxonia () [Corola-website/Science/325202_a_326531]
-
despărțită de Suabia prin teritorii controlate de regele Henric. Rudolf a acordat domnia asupra Suabiei fiului său Berthold și a încercat să își restabilească autoritatea prin asedierea Würzburgului, însă fără prea mari rezultate. Între timp, el a fost deposedat de stăpânirea asupra Suabiei prin dieta de la Ulm în luna mai, iar Henric al IV-lea a conferit ducatul lui Frederic de Büren, primul conducător din familia Hohenstaufen. Bătălia de la Mellrichstadt din 7 august 1078 s-a încheiat nedecis. Rudolf a întâmpinat
Rudolf de Rheinfelden () [Corola-website/Science/325205_a_326534]
-
albaștri arată și mai copilaroasă între multele bucle și gulerul de dantelă. Însă în trupul subțiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fără acea slăbiciune suptă și pătată a Aureliei, era o mare libertate de mișcări, o stăpânire desăvârșită de femeie"”. Caracterizată indirect de mediu, aceasta iese în evidență prin contrast, într-o societate burgheză snoabă și delăsătoare, Otilia fiind mereu atentă la aparențe. Prin antiteză, aceasta apare ca opusul Auricăi, prin feminitatea ei misterioasă și rafinată. Pe
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
olteni», care înseamnă„locuitor de pe Valea Oltului”dar revine apoi, derivându-l de la numele ficei sau soției unui proprietar numit Olteanu.[I.Iordan- Dicționar al numelor de familii românești. Buc. 1893 p. 272] Satul CERMEGEȘTI - Voievodul Mihnea Turcitul da în stăpânire, la 2 septembrie 1580, lui Toma, Stanciul și lui Tatu Moșia Cermegești și îi mai întărește lui Toma moșia în Cermegeștii de Sus, partea lui Dârjala, toată.Cs și celelalte sate din com. Lădești, Cermegeștii au fost, dintotdeauna, sat de
Lădești, Vâlcea () [Corola-website/Science/325243_a_326572]
-
murit în 955, el a succedat de fiul său de patru ani, Henric "cel Certăreț". Imediat după moartea împăratului Otto I din 973, lucrurile au început să se schimbe: ottonianul Henric al II-lea "cel Certăreț", nefiind mulțumit doar cu stăpânirea asupra Bavariei, a ridicat pretenții și asupra Ducatului de Suabia după moartea cumnatului său, ducele Burchard al III-lea de Suabia, profitând de dificultățile noului împărat, vărul său Otto al II-lea, de a se impune la domnie. Cererile sale
Henric al III-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325252_a_326581]
-
a revenit familiei de Wetter-Rheinfelden), iar în 1092 a fost ales duce de Suabia în opoziție cu Frederic I de Hohenstaufen. În 1098, el s-a reconciliat cu Frederic și a renunțat la toate revendicările asupra Suabiei, concentrându-se asupra stăpânirilor din regiunea Breisgau și asumându-și titlul de "duce de Zähringen". El a fost succedat ca duce de Zähringen de fiii săi, Berthold al III-lea ( d. 1122) și Conrad (d. 1152). În 1127, după asasinarea nepotului său, contele Wilhelm
Zähringen () [Corola-website/Science/325274_a_326603]
-
de forțele roknari conduse de prințul Sordso și de mama lui, prințesa Joen, cea mai mică fiică a Generalului de Aur. Misterul demonilor care se răspândesc în Chalion și Ibra în ultima vreme este astfel elucidat: Joen a ajuns sub stăpânirea unui demon extrem de puternic, pe care ruperea blestemului Chalionului l-a eliberat. Cu ajutorul lui, prințesa-mamă și-a creat o rețea de vrăjitori - persoane în trupul cărora plasează demoni pe care îi controloează -, Sordso fiind una dintre aceste marionete ale ei
Paladinul sufletelor () [Corola-website/Science/325300_a_326629]