12,795 matches
-
răul ispititor și cu atît mai primejdios, este, nu în cele din urmă, și meritul regizorului. Se vede grija pentru rostire și apăsarea pe cute ce pot scăpa atenției la lectură și în maniera de joc a celorlalți trei interpreți. Surpriza ne-o aduce Doina Deleanu, care ne obișnuise cu diafane apariții în ingenue de dramă ori comedie. De astă dată, rolul sună mai mult decît convingerea ce ne-o lăsase la lectură. Doina Deleanu este mai plină de farmec, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
îngăduitor cu dramaturgul. Pe Livia Iorga am surprins-o în spectacolul cu Mașina de vînt într-o formă actoricească foarte bună. Are firesc, știe să convingă, trăiește adevărul iubirii sale și ne convinge de adevărul ei. Mărturisim, cu orice risc, surpriza de a vedea o actriță stăpînă pe mijloacele ei actoricești, pe talent și bun exercițiu scenic. Ieșită la rampa cea mică a studioului "Teofil Vîlcu", reprezentația are gravitate, umor cu măsură și idei de bună așezare în spațiul teatrului de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că v-ajut eu. (sare în cameră și vine pînă aproape de ei) El 1: (privindu-l drept în ochi) Fac pariu că data viitoare o să apari de sub plafon sau din televizor. El n: Am intrat pe geam de dragul imaginației, de dragul surprizei. El 1: N-a fost nici o surpriză... El n: (lasă-l să trăncănească) Și m-am întors pentru că am simțit eu că alunecați pe panta unei sincerități neconstructive... M-am întors să vă ajut... Ea 2: Nu mai vrem să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și vine pînă aproape de ei) El 1: (privindu-l drept în ochi) Fac pariu că data viitoare o să apari de sub plafon sau din televizor. El n: Am intrat pe geam de dragul imaginației, de dragul surprizei. El 1: N-a fost nici o surpriză... El n: (lasă-l să trăncănească) Și m-am întors pentru că am simțit eu că alunecați pe panta unei sincerități neconstructive... M-am întors să vă ajut... Ea 2: Nu mai vrem să ne ajuți. El n: Ei, Doamne Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Dar mai este o schemă, una desenată chiar pe spatele celeilalte. Și toate liniile verticale, orizontale, curbe sau oblice duc acolo unde vă așteaptă soluția, rezolvarea! Mai uitați-vă la voi și de pe partea cealaltă a voastră și veți avea surprize. (pauză în care înțelege că i-a prins; mergînd de la unul la altul) În fond, voi aveți nevoie de o schimbare. De o schimbare a stilului, a ritmului de viață, a ambianței....! Orice primenire e bine venită... o mobilă nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
e surprinsă, speriată, derutată; El n îi întinde mîna și, pentru că Ea 1 nu știe ce să facă, îi va lua mîna și i-o va săruta; El n se recomandă, Ea 1 înțelege cine este și după clipa de surpriză, neplăcută, îl privește cu ostilitate și îi reproșează intervenția distrugătoare în relația ei cu El 1; El n va riposta cu aceeași vigoare; Ea 1 trece în starea de evocare a lui El 1; e luminoasă, iubitoare; El n reacționează
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
gură de ceva? O votculiță, un whiskyșor? Groparul: Domnule, deși m-am lăsat de băutură, dă-mi o gură... da nu de whisky... mă tem că-i fals... mai bine o votculiță. Octav: Parcă la votculiță nu poți să ai surprize! (beau) Cu ce vă mai servim? O țigărușă? Groparul: Deși m-am lăsat de fumat... (ia o țigară) Octav: Dacă te-ai lăsat și de mîncat... să știi că mai am o găinuță friptă... Groparul: Mai ai?! Patroane, să știi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de piese de schimb, gura mă-tio și ție..."; au plecat) Octav: (după ce s-a ridicat de pe jos) Dacă venea scoțianul la programul cu fantome, avea ce vedea... Hm! I-ai dat gata... una-două! Ești dat naibii! Mereu ești o surpriză...! Groparul: Ca să nu mă plictisesc... Octav: Ce cont ai tu la mine..., da mă-ntreb ce cont ai acum la țigani...! Groparul: Lasă că nici tu nu-l ai mai gol... Octav:...Bruce Lee...! Groparul: În pușcărie aveam un general
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
eroina este teoria literară În ireductibilitatea frămîntărilor ei, iar Făt-Frumos, autorul cărții, venit s-o salveze nu atît pentru că o iubea ci pentru a face cu ochiul cititorului: uite, aici e tîlcul, fără mine basmul n-avea nici un sens. O surpriză plăcută face Antoine Compgnon amatorului de critică franceză prin apelul nu numai la critica anglo-saxonă (New Criticism-ul intervine mereu În confruntările teoretice puse În scenă), dar și la atîtea și atîtea citate În limba engleză. O surpriză la drept
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sens. O surpriză plăcută face Antoine Compgnon amatorului de critică franceză prin apelul nu numai la critica anglo-saxonă (New Criticism-ul intervine mereu În confruntările teoretice puse În scenă), dar și la atîtea și atîtea citate În limba engleză. O surpriză la drept vorbind, pentru că este o Încîntare să descoperi cum discursul critic francez renunță, În sfîrșit, la ignorarea celui englez și american. Se pot spune multe despre cuplul intelectual franco-german, În care Luc Ferry și Alain Renaut au demonstrat că
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
săbiilor, Își trage răsuflarea, privește obiectivul, pentru a-și Închide apoi acolada. Eficiența este calitatea cea mai evidentă a scriiturii ei. Cea mai bine vândută scriitoare franceză a momentului pare să fi avut succesul drept unul dintre obiective. Traseul străbate surpriză după surpriză, iar ghidul stăpânește la perfecție, nici nu se putea altfel, arta conversației. Romanele ei sunt biografiste, autoironice, pline de gust - calitate ce prezintă destule inconveniente, Întrucât o carte frumoasă poate plictisi de la un punct dacă nu-și provoacă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
trage răsuflarea, privește obiectivul, pentru a-și Închide apoi acolada. Eficiența este calitatea cea mai evidentă a scriiturii ei. Cea mai bine vândută scriitoare franceză a momentului pare să fi avut succesul drept unul dintre obiective. Traseul străbate surpriză după surpriză, iar ghidul stăpânește la perfecție, nici nu se putea altfel, arta conversației. Romanele ei sunt biografiste, autoironice, pline de gust - calitate ce prezintă destule inconveniente, Întrucât o carte frumoasă poate plictisi de la un punct dacă nu-și provoacă frumusețea la
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a sa, de unde Lazăr Încearcă În zadar să Învie fără a muri totuși niciodată, subiectul blanchotian se simte ca peștele În apă. Abia cînd poate repeta la infinit și tematiza dispariția - fără Însă a o Înscena diferit pentru a provoca surprize - locutorul blanchotian răzbate tot mai insistent. Cu cît mai insistent, cu atît mai monocord - scriitura Îl apără ca un scut de respingere, de refuzul căruia i se simte destinat. Din acest presentiment destinal al claustrării trebuie să fi apărut orientarea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din întunericul sălii de teatru, a fost martorul mut al supravegherii care, pe scenă, se desfășoară cu ajutorul unor strategii și pe baza unor scenarii elaborate în prezența lui. În acest sens, spectatorul supravegherii este brechtian. Detașat de implicarea în estetica surprizei, el asistă, fără să se mire, la dezvăluirea rezultatelor obținute grație supravegherii. Și, spre deosebire de unele personaje care, deși implicate direct în acțiune, ignoră dispozitivul viclean și dibaci al supraveghetorilor, spectatorul nostru are o perspectivă globală asupra acestui dispozitiv, dovedindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
martor - ca întotdeauna - al subterfugiului, nu se va simți păcălit, ci va urmări cu simpatie manevrele iscoadei delegate de stăpân să culeagă informații. Supraveghere la distanță... scop pentru realizarea căruia se apelează la principiile esteticii brechtiene: nimic nu vizează aici surpriza, totul se concentrează asupra procesului în sine. Ceea ce, la Shakespeare sau la Marivaux, reprezintă un început, ia amploare la Brecht, de pildă în Omul cel bun din Sâciuan, unde travestirea se afirmă în toată teatralitatea ei exacerbată. Da, travestirea este
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pândă, „veghează” într-un spațiu delimitat net de exteriorul amenințător și, nu întâmplător, cei ce îi schimbă în post îi întreabă, mai întâi, dacă „noaptea s-a scurs în liniște”. Ei știu prea bine că se pot aștepta oricând la surprize neplăcute. Hamlet începe într-un univers închis care se protejează printr-o neîncetată supraveghere, dar care, iată, se dovedește vulnerabil: gărzile se pomenesc dintr-odată față în față nu cu inamicul temut, ci cu un strigoi. Nedumerirea, dezorientarea lor sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dispozitivelor de supraveghere. Viața are o înțelepciune a ei, care sfârșește prin a învinge controlul și a descătușa ființele îndrăgostite de libertate: îngrădirea securitară, Molière știe asta, nu este decât o soluție vremelnică, fiind mult prea opusă fluidității vieții și surprizelor pe care ea le oferă, surprize în stare să pună bețe în roate tuturor programelor. Va exista întotdeauna un punct slab, o breșă, un început al dislocării. Britannicus sau supravegherea totalitarătc "Britannicus sau supravegherea totalitară" În Britannicus asistăm - formula îi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
înțelepciune a ei, care sfârșește prin a învinge controlul și a descătușa ființele îndrăgostite de libertate: îngrădirea securitară, Molière știe asta, nu este decât o soluție vremelnică, fiind mult prea opusă fluidității vieții și surprizelor pe care ea le oferă, surprize în stare să pună bețe în roate tuturor programelor. Va exista întotdeauna un punct slab, o breșă, un început al dislocării. Britannicus sau supravegherea totalitarătc "Britannicus sau supravegherea totalitară" În Britannicus asistăm - formula îi aparține lui Roland Barthes - la nașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de a camufla totul. În principiu, aici, „dulapul” nu este decât o „mașină de ascuns adevărul”, supusă supravegherii unui spectator care nu se teme nici o secundă de felul în care se va sfârși tot hățișul de întâmplări neprevăzute și de surprize, uneori neplăcute, văzute pe scenă. Căci totul se drege până la urmă, n-aveți grijă! Casa Bernardei Alba sau supravegherea integratătc "Casa Bernardei Alba sau supravegherea integrată" Supravegherea interesează aici în măsura în care putem afirma, cu deplină îndreptățire, că piesa lui Federico García
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ei în materie de cenzură. Ocupația acestora este de a verifica și de a amputa eventual piesele, pentru a le lipsi de resursele subversive pe care le descoperă cu obstinație privirea pătrunzătoare a acestor gardieni bănuitori. Aici inocența este interzisă, surpriza prohibită; domnește doar vigilența. Să supraveghezi un text pretinde un antrenament special, o lectură „anticipativă” care să prevadă posibilele reacții ale publicului în momentul reprezentației. Cenzura intervine mai întâi ca supraveghere prealabilă, iar tehnicile ei, deși variate, urmăresc toate același
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
știut întotdeauna, mai ales în secolul al XIX-lea, să profite de această breșă. Mai târziu, aceleași strategii vor putea fi regăsite în țările din Est sau în America Latină. Tot ce este viu, în continuă mișcare, îți poate rezerva o surpriză pe care supravegherea prealabilă nu o poate estima corect; acesta este motivul recurgerii la supravegherea receptării. Și astfel, prin cenzura oficială - a textelor, a spectacolelor, a spectatorilor -, politicul instalează un veritabil lanț de supravegheri. Publicul, supraveghetor voluntartc "Publicul, supraveghetor voluntar
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
solipsism? La această întrebare, F. Varela răspunde prin a se apăra de acuzația că ar fi gîndit vreodată contrar teoriei autopoiezei. Avem o noțiune locală, nu o teorie. O noțiune care servește la punerea unor întrebări particulare. Întotdeauna este o surpriză pentru mine atunci cînd oamenii identifică o noțiune și o teorie. O altă surpriză este ideea că autopoieza implică non-interacțiunea. Este o prostie, un non-sens. Ideea nu este să tratezi sisteme închise, ci să reconceptualizezi ceea ce este natura interacțiunii (...)"85
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ar fi gîndit vreodată contrar teoriei autopoiezei. Avem o noțiune locală, nu o teorie. O noțiune care servește la punerea unor întrebări particulare. Întotdeauna este o surpriză pentru mine atunci cînd oamenii identifică o noțiune și o teorie. O altă surpriză este ideea că autopoieza implică non-interacțiunea. Este o prostie, un non-sens. Ideea nu este să tratezi sisteme închise, ci să reconceptualizezi ceea ce este natura interacțiunii (...)"85. Frînă de ultim moment, subterfugiu în "micro" sau adevărata prevenire împotriva generalizărilor abuzive... Închiderea
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
astfel de forme fără să o vedem organizată în jurul centrului său. Imaginați-vă, de exemplu, pe cineva desenând mecanic un pentagon, prin unirea a cinci linii la fel de lungi, așezate una față de alta la un unghi de 108°. Va avea o surpriză structurală atunci când capetele se vor uni. Pentagonul va apărea ca o figură centrică simetric organizată în jurul mijlocului său. Vom vedea că și cele mai complexe structuri, atât timp cât sunt limitate din punct de vedere spațial, sunt organizate în jurul unui centru implicit
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mâna ca să simtă boarea în palmă sau petale de flori, ca atunci "când plutea pe migratoarea iubire". Un eminescianism, un "nu știu ce" îl învăluie, pentru că "fata morgana de jasmin" s-a ascuns în pieptul lui. Volumul "Cadavre în vid" "reprezintă o surpriză 1 pentru că universal poeziei este straniu, pentru că poetul însuși, elegiac întotdeauna, acum devine conștiința tragică a unei existențe de coșmar. Ajuns la capătul volumului, te întrebi de ce și de unde atâta beznă și delir? O lume care ne amintește prin suferință
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]