13,844 matches
-
dar se crede că și-a rupt direct din inimă această sumă, ceea ce se poate lăsa cu sechele cardiace, Doamne ferește... Deocamdată, în combaterea crizei, între vorbe și fapte, există un imens decalaj. Se vorbește, mult prea mult, mai ales la televizor despre acest fenomen economic și de cele mai multe ori problemele sunt dezbătute de niște ciumeți, care nu au nimic de spus. Acest lucru ar trebui să îngrijoreze populația, care așteaptă altceva, intervenții clare, care să le dea siguranță pentru moment și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cherchelit doar șapte zile pe săptămână declară că nu este membrul nici unui partid , politic fiindcă așa spune Constituția României, numai gurile rele spun altfel. Prietenului meu, i-au dat până și lacrimile de emoție într-o zi, când moțăia în fața televizorului iar Băsescu hăhăia pe 62 postul televiziunii personale numite TVR 1, cât de grozav „garant” este el pentru democrația din țara noastră. Și ce harnic este, ptiu, ptiu, ptiu, să nu-i fie de deochi, fiindcă începând chiar de luni
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
care acum se plâng că-i omoară banca: „Ce să mai citesc nene, oricum toate băncile e hoți! Și la alții crezi că nu-i la fel?” Dar cel mai mult mă încântă, mai ales pițipoancele acestea care apar la televizor, vioaie și extrem de bine dezbrăcate, care în loc să stea naibii și ele liniștite, ca să ne clătim și noi cei mai trecuți prin viață, privirea și să frământăm prin cap niște idei curat pământene, cum ar fi, „Doamne, ce fund și ce
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
poate că nu omul acesta mărunțel, bolnav de un mișcorici, suspect pentru un ardelean adevărat, este de vină, ci poate cel care-l folosește drept cataplasmă bună la toate. Să nu vă mirați dacă mâine, sau poimâine, va apare la televizor o reclamă concepută și redactată de către Traian Băsescu în persoană, reclamă care să sune cam așa: „Ți-e frică, că o să mori de foame, pentru că au scăzut salariile și au crescut prețurile? Nu ai serviciu și nici credite la bancă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
un șef de stat. De la moartea Mariei Tănase, nu se mai văzuse o înmormântare a unui om de artă, cu fanfară militară și focuri trase de regimentul de gardă. Și alte mii de români au plâns în țara aceasta în fața televizoarelor. Și fiindcă tot am început cu rușii, jurnalul meu de azi, vreau să amintesc doar așa în treacăt, că în urmă cu 83 de ani a apărut o nouă orânduire socială, care după conceptele teoretice ar fi trebuit să ducă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
românului, fiind nu numai imensă, ci uneori de-a dreptul monstruoasă, l-a ajutat să ajungă. Apoi individul, a alunecat treptat în uitare. Dar, parcă spre a da de veste că încă mai respiră, din când în când apare la televizor. „Am rămas singur“, spune de fiecare dată invitatul Emil Constantinescu, indiferent de tema dezbătută, „cu toată presa împotriva mea“. Sărmanul Don Quijote, se plânge amar, că nu i-a mai rămas decât lupta cu morile de vânt, ca și eroul lui
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
avea suficientă industrie, unități agricole de stat care funcționau, mii de complexe de creștere a animalelor care produceau pentru export. Nici acum nu pot să uit, imensa milă pe care am simțit-o în aprilie 1997 când am văzut la televizor cum porcii, de la un complex de îngrășare, erau acum lihniți de foame și rodeau lemnele din gard. Unitățile fiind de stat, guvernului condus atunci de Victor Ciorbea i-a fost foarte ușor ca să le gâtuie, tăindu-le finanțarea. În anul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
când mă gândesc mi se întoarce stomacul pe dos, de la duhoarea acelei guvernări, de rahat maxim. Totuși se pare, că vestita obrăznicie încrâncenată semănată de Coposu, mai dă roade și în zilele noastre, fiindcă vedem cum fostul președinte vine la televizor, de fiecare dată cu o provizie proaspătă de pietroaie, (cărora el le zice roci), cu care trage în președintele Băsescu din toate pozițiile. De multe ori, îl mai ajută și Sancho Panza, în persoana chiorchiojâtului de Victor Ciorbea, care în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
normal, verificat medical și ridicat în slăvi de nevastă-sa pentru reținerea lui în fața scandalurilor de orice natură, să fie uneori pus în situația de a arunca huliganic la ora liniștii de seară cu ce nimerește, în ecranul nevinovat al televizorului? Vă mărturisesc în acest moment, că eu sunt cel care eram cât pe ce să atentez grav și ireversibil la integritatea televizorului meu, și chiar a telecomenzii când am încercat să văd în seara asta o emisiune pe Antena 3
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în situația de a arunca huliganic la ora liniștii de seară cu ce nimerește, în ecranul nevinovat al televizorului? Vă mărturisesc în acest moment, că eu sunt cel care eram cât pe ce să atentez grav și ireversibil la integritatea televizorului meu, și chiar a telecomenzii când am încercat să văd în seara asta o emisiune pe Antena 3 moderată de Dana Grecu. Nu Dana Grecu m-a supărat, Doamne ferește, și nici invitații ei, ci ceea ce scria pe ecran în partea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
trei indivizi, care au jurat, să țină atenția publicului trează și îndreptată spre ei, pentru a nu le tece prin cap ideea că nu au ce pune pe masă. Românul, se culcă mulțumit și dacă în loc de mâncare a urmărit la televizor, o bârfă politico-polițistă pe cinste. A trebuit să hotărască imediat, ce este de făcut cu parcarea subterană ce se construia în București, unde după trei săptămâni de săpături, lucrătorii de la parcarea subterană au dat peste niște ziduri și peste ceva
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
năduful corespunzător, au ajuns dintr-o vorba din aceea românească, de a face haz de necaz, într-o pecete păguboasă, a tot prezentă, a timpurilor ciudate pe care le trăim azi. Trăim vremuri moderne, în care timpul ni-l umple televizorul, unde vedem zilnic vreo câțiva oameni, mai mereu aceleași figuri, abonate la imaginea de pe sticla ecranului, cum ne varsă tone de tâmpenii pe care le-a fătat peste noapte mintea lor, cea de-a pururi gravidă. Noi cei de dincoace
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în într-o complicitate nerecunoscută, neasumată, dar zgomotoasă. Și apoi ține-te frate, cât mai dăm din gură, fără să observăm că ne-o răcim absolut de pomană. Scriem cu limba-ntre dinți, comentarii pe calculator, dăm din gură la televizor, la radio, în piață sau la Alimentara, la nelipitul telefon celular, și brusc, ne găsim neștiute valențe de analiști politici și „analizăm” fiecare la nivelul de prostie la care a putut accede fiecare, contribuind în felul acesta zeloși, la creșterea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la cules de porumb și la cules de vie. A mers apoi la liceu să-și ia programa și lista de cărți reușind să-și găsească toate cărțile necesare pentru învățat. Acum nu mai avea timp să se uite la televizor sau să mai lucreze goblenuri. Voia să ia toate examenele cu note mari și astfel, în fiecare seară citea, conspecta, făcea rezumate, rezolva probleme de matematică. Avea altă mină iar primarul de fiecare dată o felicita și o încuraja când
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
motivat. Capitolul 1 Problema oricărei povești este că o spui după ce lucrurile s-au petrecut deja. Chiar și transmisiile sportive de la radio, alergările spre bază și pasele de la baseball sunt decalate cu câteva minute. Chiar și emisiunile în direct de la televizor ajung la noi cu vreo două secunde întârziere. Chiar și sunetul sau lumina au o anumită viteză. O altă problemă ar fi povestitorul. Determinările celui care relatează - cine, ce, unde, când și de ce. Distorsiunea generată de mediul de comunicare. Modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cred că întrebarea era de fapt: Sunteți siguri că în felul ăsta vreți să vă câștigați pâinea? Capitolul 3 Prin pereți răzbate tunetul înăbușit al dialogului, apoi un cor de râsete. Apoi încă un tunet. Majoritatea benzilor cu râsete de la televizor au fost înregistrate la începutul anilor ’50. Astăzi, cam toți cei pe care îi auziți râzând sunt morți. Bum, bum, bum, coboară sunetul unei tobe prin tavan. Ritmul se schimbă. Bătăile se adună și se iuțesc sau se împrăștie, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sunetul unei tobe prin tavan. Ritmul se schimbă. Bătăile se adună și se iuțesc sau se împrăștie, mai încet, dar nu vor să contenească. De sub podea, cineva urlă versurile unui cântec. Sunt oameni care simt nevoia să audă tot timpul televizorul, radioul sau combina. Oameni pe care liniștea îi înspăimântă. Ăștia sunt vecinii mei. Obsedați de sunet. Alergici la liniște. Prin toate zidurile pătrund râsetele morților. Asta înseamnă în zilele noastre căldura căminului. Un asediu al zgomotului. Întorcându-mă de la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de fum, saltă la fiecare bubuitură care răzbate prin podea. Oamenii ăștia obsedați de muzică... Alergici la liniște... Nimeni nu vrea să-și recunoască dependența de muzică. Pur și simplu nu se poate. Nimeni nu e dependent de muzică, de televizor sau de radio. Însă tot timpul avem nevoie de mai mult, de mai multe programe, de un ecran mai mare, de mai mult volum. Nu suportăm să trăim fără toate astea, dar nu, nimeni nu este dependent. Putem s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-ntreagă... Deschisă la pagina 27. Aceeași carte de la biblioteca locală, însemnată de mine pe marginea paginii. În camera de hotel nu e nici o carte. E o cameră dublă; copilul stă încovrigat într-un pat mai mic, lângă cel al părinților. Televizorul color e incastrat în perete, un Zenith cu diagonala de nouăzeci și doi de centimetri, cu cincizeci și șase de programe prin cablu și patru posturi locale. Covorul este maro, draperiile sunt cu imprimeuri florale pe maro și albastru. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Să porți povara știrilor proaste. Să împrăștii molima. Cel mai tare subiect din toate timpurile. Ăsta ar putea să fie sfârșitul mass-mediei. Descântecul ar putea fi molima Erei Informaționale. Imaginați-vă o lume în care oamenii s-ar ascunde de televizor, de radio, de filme, de internet, de reviste și ziare. Oamenii ar trebui să-și pună dopuri în urechi, așa cum își pun prezervative sau mănuși de cauciuc. Înainte vreme, nimeni nu se temea să facă sex cu străinii. Sau, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nouă negură a istoriei. Exploratorii și căile de negoț au adus primele valuri de ciumă din China în Europa. Mass-media înseamnă o mulțime de noi mijloace de transmitere. Imaginați-vă cărțile puse pe foc. Și casetele, filmele, dosarele, radiourile și televizoarele care ar arde pe același rug. Toate bibliotecile și librăriile care și-ar înălța flăcările în noapte. Lumea atacând releele radio. Ciopârțind cu topoarele toate cablurile de fibră optică. Imaginați-vă oamenii înălțând rugăciuni și cântând imnuri pentru a alunga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tăcută. Faianța pulsează într-un ritm slab sub degetele mele. Cada vibrează odată cu țipetele care vin de sub podea. Fie un dinozaur zburător din preistorie trezit la viață în urma unor teste nucleare îi nimicește pe cei de dedesubt, fie au dat televizorul mult prea tare. Într-o lume în care jurămintele nu mai au nici o valoare, în care rugile nu mai înseamnă nimic, în care promisiunile sunt făcute doar pentru a fi încălcate de îndată, n-ar fi rău să vedem cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dormim cu fereastra deschisă. Ar fi o lume în care un cuvânt ar valora cât o mie de imagini. E greu de spus dacă această lume ar fi mai rea decât lumea în care trăim, cu muzica ei asurzitoare, cu televizoarele care bubuie, cu zbieretele care se aud din radiouri. Poate că, dacă Fratele cel Mare nu ar mai exista tot timpul în noi, am putea să gândim. Reversul medaliei este că poate vom pune din nou stăpânire pe mintea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pun capăt vieții; am rostit întregul poem. Așa cum sunt, ud leoarcă, mi se ridică părul pe ceafă. Mi s-a tăiat răsuflarea. Și... nimic. De deasupra se aude bubuitul muzicii. Din toate direcțiile se aud discuții la radio și la televizor, împușcături slabe, râsete, bombe, sirene. Latră un câine. Cică așa ar fi ora de maximă audiență. Opresc apa. Îmi scutur părul. Trag perdeaua dușului și mă întind după prosop. Și apoi îmi dau seama. Aerisirea. Puțul de aerisire, care leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
microunde. De dincolo de pereți se aud cai nechezând și salve de tun. Una din două: ori e vorba de vreo frumusețe a Sudului, dârză și aprigă, ce ține piept armatei unioniste care asediază apartamentul de alături, ori cineva a dat televizorul prea tare. Prin tavan străbate până la noi sunetul unei sirene de pompieri și se aud țipete de oameni, pe care ar trebui să nu le băgăm în seamă. Apoi împușcături și scrâșnete de cauciucuri, și trebuie să ne prefacem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]