14,689 matches
-
fiind înglobați cumva toți autorii citiți, care au vădit vocație formativă, în consonanță cu modul meu de a fi (care nu este un dat, ci, mai curând, un de-venit) . * Reflexivitatea rupe legătura cu cotidianitatea. Este o pierdere în planul trăirii (am în vedere modelul camusian), dar un câștig pe planul gândirii și al descoperirii de sine. Pierderea în prezent aduce risipirea, recuperarea fiind posibilă prin smulgerea către sine adusă tocmai de distanțarea de sine. Semn că sinele ascunde în el
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ciclicitatea specifică religiei. Existența în timp a unui autor are ca puncte de reper cărțile scrise (sau nescrise!), ele despărțind perioade diferite ca intensitate și orientare. Raportul unui scriitor cu timpul este un amestec de discontinuități și puncte de maximă trăire. * Care este temporalitatea specifică gândirii? Tind să cred că Jurnalul constituite o cale potrivită de a încerca deslușirea ei. Un risc al scrisului: poate dezvălui impostura în gândire pe care un noian de diplome încearcă s-o acopere. * Prin intermediul filmelor
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Cum distanța dintre idealitate și realitate este un dat al umanului, fiind condamnați la a ne împinge continuu limitele mai departe (acesta ar fi sensul tare al transcendenței continua depășire de sine înspre proiectele proprii), tragicul va fi întotdeauna o trăire ce ține de registrul afectiv uman. La limită, cred că putem vorbi de o foame a noastră de idealuri, fiind întotdeauna orientați către așteptarea proiectelor ce ni se potrivesc. Rămâne de analizat modul în care accedem la diverse idealuri. Ce
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
este semn că îți stă cumva împotrivă. După câțiva ani de luptă cu el vei ajunge să-l părăsești cu o undă de mulțumire. * Cultura produce forme mentale (meme) necesare pentru supraviețuire. Spre exemplu, ea resemnifică situațiile dificile în zona trăirilor limită, în special a trăirilor tragice. Orice orientare către înțelegerea lumii are nevoie de acest recul în fața realității, numit cultură, care adaugă o altă dimensiune realului sau îi dă forme de structurare. * Pentru că micile comunități bine închegate au dispărut, telenovela
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cumva împotrivă. După câțiva ani de luptă cu el vei ajunge să-l părăsești cu o undă de mulțumire. * Cultura produce forme mentale (meme) necesare pentru supraviețuire. Spre exemplu, ea resemnifică situațiile dificile în zona trăirilor limită, în special a trăirilor tragice. Orice orientare către înțelegerea lumii are nevoie de acest recul în fața realității, numit cultură, care adaugă o altă dimensiune realului sau îi dă forme de structurare. * Pentru că micile comunități bine închegate au dispărut, telenovela a înlocuit bârfa, satisfăcând apetitul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de polii de putere. Există teorii ce instituie realități pe calea noilor moduri de a vedea cărora le deschide posibilitatea. Iubesc cărțile care-mi facilitează regăsirea de sine; a acelui sine de care, orgolios, mă bucur. * Dragostea este una din trăirile care ne arată că ierarhia valorilor personale suportă dese rearanjări hormonale. * Televiziunile se luptă să acapareze prezentul, materializat prin însușirea (sau crearea) evenimentelor care-i dau sensul. Realitatea are chipul evenimentelor publice, în forma lor TV, dublate de eventuale întâmplări
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
în care își apleacă instrumentele de cercetare asupra credinței religioase dorind să-i analizeze modul de-a fi. Trimit în acest sens la experimentul lui Wilder Penfield, acesta demonstrând că stimularea unei anumite zone din creier contribuie la apariția unor trăiri mistice. Ceea ce pune problema unei contextualizări a trăirilor religioase în funcție de chimismul cerebral, ridicând întrebarea legăturii acestei zone cu transcendența. * Una din modalitățile posibile de a argumenta utilitatea unui anumit tip de cercetare o constituie clamarea faptului că problema în discuție
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
credinței religioase dorind să-i analizeze modul de-a fi. Trimit în acest sens la experimentul lui Wilder Penfield, acesta demonstrând că stimularea unei anumite zone din creier contribuie la apariția unor trăiri mistice. Ceea ce pune problema unei contextualizări a trăirilor religioase în funcție de chimismul cerebral, ridicând întrebarea legăturii acestei zone cu transcendența. * Una din modalitățile posibile de a argumenta utilitatea unui anumit tip de cercetare o constituie clamarea faptului că problema în discuție încă nu a reușit să fie rezolvată, ceea ce
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
O idee îndrăzneață a lui M. Foucault: "autorul este o funcție a discursului". Îmi permite să văd "locul din limbă" ce-l așteaptă pe autor într-un mod dedicat, scriitorul fiind mai curând o creație a acelui "loc". Inteligența adaugă trăirii erotice un surplus de semnificație derivat dintr-o bună contextualizare. Doar că excesul de raționalitate s-ar putea să rateze ceva din această trăire. * Eșecul politicii de a deveni știință este marcat de finalul tragic al experimentelor secolului XX. * Postmodernismul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
autor într-un mod dedicat, scriitorul fiind mai curând o creație a acelui "loc". Inteligența adaugă trăirii erotice un surplus de semnificație derivat dintr-o bună contextualizare. Doar că excesul de raționalitate s-ar putea să rateze ceva din această trăire. * Eșecul politicii de a deveni știință este marcat de finalul tragic al experimentelor secolului XX. * Postmodernismul este expresia unei "dispoziții afective sociale", anume pesimismul, așa cum modernitatea este dominată de un optimism social ce ia chipul progresului. Nu doresc negarea rațiunii
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
și de o credință specifice anumitor locuri. Raportul dintre științe și filosofie poate fi descris în termeni forestieri: în timp ce științele se ocupă fiecare de câte un copac, filosofia încearcă neîncetat să vadă pădurea. * Orice scriitor tinde să pună în pagină trăiri și credințe valabile pentru cât mai mulți. Din păcate același lucru îl face și un talk-show; doar că alta este calitatea temelor pe care mizează. * Izolarea cititorului în cărți este semnul dorinței de a închega o altfel de comunitate, în cadrul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
vorba de o deschidere către perceperea de sine ce îmbracă aceleași tonalități afective; așteptarea de sine se face pe același fond afectiv. Jurnalul livrează grade de comparație pentru judecarea eului propriu. * Uneori scrisul, în loc să se rezume la redarea gândurilor și trăirilor, adaugă un conținut nedefinit existenței mele și claritatea unui observator obiectiv. Semn că presupune atât o dedublare cât și un spor al ființei dintâi. * A scrie un jurnal de idei înseamnă a renunța să te prezinți în hainele de duminică
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
rolul central pe care religia l-a jucat în nașterea umanității. * Atracția omului față de centru (oricare ar fi forma acestuia) este una empatică, în condițiile în care el se simte la rândul său tot un gen de centru (pentru propriile trăiri, percepții etc.), eul fiind simbolul cel mai cunoscut pentru această dispunere afectivo-rațională. * Oricât de straniu ar părea, jurnalul, această mostră de egoism împărtășit, este un puternic element de întărire a comunității, el făcând posibile forme ale împăcării cu sine mediate
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
prinderea noastră în formele trecutului. * Despre idealuri și ideologie: nimeni nu-și dorește să fi fost inventatorul fermoarului și prea puțini ai becului. Semn că stabilirea criteriilor celebrității păstrează o doză de mister. * Bătrânețea schimbă felul de raportare la viață, trăirea fiind înlocuită de povara ducerii ei. O societate funcționează atunci când membrii ei reușesc să-și proiecteze idealuri eficiente. * Nu putem înțelege că orice am face sfaturile noastre sincere nu vor fi ascultate de ceilalți deoarece asta ar însemna ca ei
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
în care consultantul urmărește mai multe obiective: culegerea de date despre situația problematică, prezentarea rolului său de catalizator și obținerea unui acord (rolul de catalizator nu este obișnuit în organizații), punerea unor condiții de colaborare (munca se efectuează la nivelul trăirii și conștientizării. Toți oamenii implicați vor fi asociați, iar refuzul unui grup de a participa va pune capăt intervenției. Orice intervenție este publică, intervenientul nu va avea nici o relație privată cu un membru al organizației: este aplicată regula de restituire
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
refac, mulțumită inocenței, umorului și prospețimii din ele, rezonanța intensă, de profunzime, a dominantei grave, sugerată concentrat, fără încărcare retorică. La rândul ei, protagonista romanului, absorbită mereu, cum pare, în toate câte are de făcut, nici ea nu-și diluează trăirile interioare discursivizându-le. În lumea ei, ale cărei repere și modele culturale sunt altele decât cele intelectual citadine ale eroilor unor Camil Petrescu, Anton Holban, Mircea Eliade, formula stilistică a monologului interior ar suna disonant, artificial, drept care îi este preferat un
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
un înțeles al iubirii, necunoscut până atunci. Secolul IV, cel care a consemnat un cu totul alt orizont al felului de înfățișare a vieții creștine, a însemnat timpul precizării în cuvinte a felului potrivit de a fi înțelese realitățile și trăirile proprii acestei noi spiritualități. A primat nuanțarea în exprimare, într-o mereu reluată și necesară clarificare a înțelesurilor experierii creștine. Astfel încât apelul la tradiția și autoritatea Scripturii nu s-a putut face decât prin inter¬mediul unei alte tradiții, tradiția
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
mai greu să vorbim la modul formal pentru că nu poate fi încadrată în cate¬goriile logicului, lucru sesizat și de Runciman. Ceea ce trebuie precizat este că acest tip de învățătură trebuie privită în contextul unei tradiții spirituale fundamental axată pe trăire, pe experiența mistică și exercițiul ascetic, care nu face uz de teologie în felul în care ne-a învățat Apusul medieval, mai ales odată cu scolastica. Dimensiunea apofatică a teologiei răsăritene face ca exprimarea la modul pozitiv să nu fie considerată
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
a formula un răspuns, deși au fost încercate mai multe posibile rezolvări. Runciman, spre exemplu, consideră că genul spiritualității bizantine este marcat de lipsa unor formule „tari” în chestiunile fundamentale, și aceasta datorită unei accentuate conștiințe apofatice. Primatul experienței, al trăirii, a fost întotdeauna absolut, și teore¬tizarea a survenit doar în condițiile periclitării dreptei căi potrivit căreia trebuia să se trăiască. Constructul teoretic nu a fost făcut niciodată de dragul lui, însă a fost practicat ori de câte ori a fost justificat acest exercițiu
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
evaluare a contextului în care apare. Iar aceasta nu trădează vreo insuficiență a nivelul critic al culturii bizantine, ci doar preferința pentru concret în discurs, preferință dictată de prevalența consemnării în discurs a datelor experienței personale, rod al asumării unei trăiri. Să nu uităm că în Bizanț, Aristotel a fost foarte bine cunoscut și nu puțini au fost cei care și-a întemeiat maniera de lucru în filosofie pe logica aristotelică, Organon fiind de altfel o denumire ce s-a impus
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
însăși, Logosul cel veșnic care s-a întrupat. În alt sens, se desemna învățătura creștină trăită în general. Pe acest nivel este evidentă accentuarea sensului practic, mai ales practic, al filosofiei, ca aplicare a virtuților creștine la modul personal. Această trăire a doctrinei creștine poartă numele de filosofie pentru că împlinirea poruncilor are mereu un caracter irepetabil, deși comun în spirit. Este de ajuns să se menționeze cazul stâlpnicilor. Mai erau desemnate sub numele de filosofie anumite forme particulare de nevoință spirituală
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
pe care le formulase filosofia greacă întru dimensiunile spiritualității creștine. Se pune întrebarea de ce a fost preferată limba greacă, apoi filosofia greacă, și în special termenii filosofiei platoniciene și aristotelice în conturarea căii pe care poate fi exprimată dogma și trăirea creștină. Ar fi fost posibil, spre exemplu, să fie utilizată orice limbă a Orientului apropiat care reprezenta marca unei tradiții și mai vechi decât cea greacă. Este de amintit doar situația unei spiritualități creștine care a fost dezvoltată în alți
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
pot fi întâlnite mai cu seamă în Răsăritul continentului, și de multe ori sub forme ascunse. Practica filosofiei interioare este un exercițiu niciodată abandonat în Estul European (în măsura în care ortodoxia creștină înseamnă un neîncetat apel la criteriul oferit de tradiție în trăire), chiar dacă acest exercițiu nu a fost întotdeauna făcut sub acest nume. Există desigur diferențe, schimbări și evoluții în felul în care s-a făcut filosofie în Bizanț. Raționalitatea sub care aceste noutăți se conturează este însă alta decât cea care
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
și dincolo de dogmă este un act personal al cărui conținut are dimensiunea unicității și irepetabilului. Filosofia bizantină a fost solid fundată pe o antropologie ce descria omul în termenii persoanei, ori această dimensiune personală presupune unicitatea radicală a experienței și trăirii. Nimeni nu își propunea să copie deși mereu imita. Acesta este poate paradoxul cel mai acut sub care se desfășura viața spirituală și culturală a omului bizantin. Deși întâlnim în epoci și la autori diferiți obsesiva manieră de imitarea și
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
realități ce era înțeleasă ca inefabilă și paradoxală. Un termen nu poate să descrie, el poate doar să indice. S-a instituit pe această cale o situație ce am putea-o prezenta ca pe o delicată dialectică a relației între trăire și expresie. În această situație nu a fost nevoie de o speculație conceptuală care să fie preocupată de o conti¬nuă redefinire a termenilor , căci nu era nimic de definit. O modificare a cuvintelor filosofiei pe cale speculativă ar fi compromis
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]