14,079 matches
-
de un galben solar și teluric În același timp, pătrunzător, ca sîngele incendiat; un galben pe care natura nu e În stare să-l elaboreze, dar de care acum nu se mai poate dispensa. În schimb, sînt atîția Îngeri ce zboară convențional, chiar În tablouri ilustre, Încît ne mirăm că personajele lui El Greco nu părăsesc pămîntul. Ele Îmi amintesc chiparoșii greci pîlpîind ca o flacără suptă de vînt. Sub acești chiparoși, În locul sfatului de a nu se apropia prea mult de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pîlpîind ca o flacără suptă de vînt. Sub acești chiparoși, În locul sfatului de a nu se apropia prea mult de soare, Dedal i-a spus, poate, fiului său altceva... Trebuie să fii ușor, să-ți pierzi greutatea dacă vrei să zbori. Sau să plutești. Limpede. Fără nici o amintire care să te Împiedice. Nu poți tîrÎ după tine memoria pe cer. De aceea trebuie să alegi. Sau Îți aduci aminte sau zbori. Mai bine renunță dacă simți că aripile nu sînt străvezii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să fii ușor, să-ți pierzi greutatea dacă vrei să zbori. Sau să plutești. Limpede. Fără nici o amintire care să te Împiedice. Nu poți tîrÎ după tine memoria pe cer. De aceea trebuie să alegi. Sau Îți aduci aminte sau zbori. Mai bine renunță dacă simți că aripile nu sînt străvezii și o singură amintire nu-ți dă pace. Destinul celor stăpîniți de memorie e pămîntul, nu cerul. Ca să ajungi la soare trebuie să fii ca un fulg. CÎnd te vei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
artă. De data aceasta, Dedal nu ne oferă În schimbul prudenței decît propria sa viață, În timp ce Icar, prin moartea sa, salvează zborul de o sărbătoare superficială și face din el un lucru profund grav În care nu există alternativă; Icar va zbura cu orice risc. Iată răspunsul la zîmbetele celor ce arată cu degetul piramidele goale pentru a demonstra zădărnicia lor. Adevăratul artist dintre cei doi era Icar, deși Dedal a uimit antichitatea cu geniul său inventiv, iar fiul său n-a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
era Icar, deși Dedal a uimit antichitatea cu geniul său inventiv, iar fiul său n-a creat decît sacrificiul propriu. Dedal știa exact cît va rezista ceara În funcție de altitudine. În schimb, fiul său era capabil să creadă În aripile sale, zburînd cu fața strălucitoare, turmentat de lumina ce-i pregătea mormîntul. Căderea lui e jertfa unui poet, a unui artist, nu moartea unui zburător. De aceea, poate, idealul de a birui gravitația și de a imita păsările și-a luat drept
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lui Icar vorbesc și ele, În fond, despre viață ca șansă unică, deși Într-un alt sens. Aripile l-ar Împiedica pe Icar să meargă. Ar trebui să se debaraseze de ele. Dar el s-a descoperit pe sine abia zburînd. Acesta este destinul său. Și-l va trăi deci pînă la capăt. Ca și Oedip. Ei nu se pot lepăda de ei Înșiși. Fiul lui Dedal a renunțat la ultima ezitare... Eroarea sa este și riscul său și geniul său
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai ști despre mine? Oamenii vor spune: Icar, cel care a visat zborul, dar s-a apropiat prea mult de soare. Voi fi pentru ei vinovat și victimă, fără ca eu să fi vrut acest lucru. Eu am vrut numai să zbor și sînt mîndru că pot trece peste ceea ce Îmi amintește cît de scump voi plăti această clipă de fericire. Nu mă pot Întoarce numai din pricină că mi-e frică de lumină. Dacă aș face-o, n-aș fi meritat să capăt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cît de scump voi plăti această clipă de fericire. Nu mă pot Întoarce numai din pricină că mi-e frică de lumină. Dacă aș face-o, n-aș fi meritat să capăt aripi. Și aceasta ar fi fost ca și cum n-aș fi zburat deloc, ci m-aș fi tîrÎt prin văzduh ca șarpele prin frunze. N-am uitat sfatul tatălui meu, Însă În clipa cînd m-am ridicat În aer și am plutit deasupra mării mi-am dat seama că nu-l voi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vrea să reamintească oamenilor că nu sînt păsări. Dar greșeala mea mă umple de o bucurie fără margini și tocmai prin ea au aflat și zeii că exist...) Aripile arse se prăbușesc după ce totul a fost spus. Acest visător care zboară, Înălțîndu-se ca o flacără barocă deasupra prudenței clasice, Își bate joc de toți scepticii. Lumina e destinul său și se va Încrede În ea chiar dacă Îl va omorî. Icar iubește viața, dar nu Înțelege s-o trăiască oricum. Iubește zborul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nebunii sublime pe care n-avem dreptul să le judecăm după logica pedantă, de atîtea ori prosperă, a evitării oricărui risc. În timp ce pentru Dedal zborul era un simplu mijloc de a ajunge În Sicilia, fugind de mînia regelui Minos, Icar zbura din patimă de puritate, ca un „Înfometat de cauze” cum Îl va defini Paul Valery pe Leonardo da Vinci. Visul său e să zboare liber. Teama l-ar face sclav. Ne aflăm chiar la izvoarele dramei: libertatea lui Icar stă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zborul era un simplu mijloc de a ajunge În Sicilia, fugind de mînia regelui Minos, Icar zbura din patimă de puritate, ca un „Înfometat de cauze” cum Îl va defini Paul Valery pe Leonardo da Vinci. Visul său e să zboare liber. Teama l-ar face sclav. Ne aflăm chiar la izvoarele dramei: libertatea lui Icar stă În eroarea lui. El Își creează moartea cu o liniște pe care numai copiii și zeii o au. Și seamănă cu cerul grec, pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mă simt ca o tulpină care pentru a se usca trebuie smulsă din pămînt. Tot trupul meu se umple atunci de amintiri, cum se umplu măslinii primăvara de sevă. Și sînt fericit că nu m-am Înstrăinat. Deasupra mea păsările zboară, țipînd de bucuria zborului, Însă eu știu că dincolo de gloria care uită se ascunde moartea. Brațele lipite de nisipul fierbinte zvîcnesc și-n loc de sînge curge parcă prin mine ceea ce Îmi amintesc. Și sînt gata ca Sisif să iau
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Îl vom găsi pe Narcis bolnav de setea de absolut și Într-un tufiș din apropiere cadavrul lui Marsyas jupuit de Apolo. Deasupra se aud foșnind aripile lui Icar, care, spre deosebire de Anteu, profund clasic, e și el un personaj baroc. Zburînd, el a spart cercul. Apropiindu-mă de țărm, regăsesc pescărușii țipînd În aer după ritualul cunoscut. O fată Înaltă și osoasă, cu atitudini cam băiețești și ochii verzi-apoși, de o ciudată neutralitate, pe care am mai văzut-o pe aici
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nici s-o Îmbrățișezi, ci să visezi Înlăuntrul unei clipe străvezii. E o mare salvată din singurătatea romantică și din dezlănțuirea barocă. O mare care, pe nesimțite, s-a transformat În lumină, În aer, În aripă. Icar nu putea să zboare decît deasupra unei mări; ca această mare, de o culoare indefinită astăzi, caldă ca trunchiurile arțarilor și ca pămîntul care respiră prin toți porii o pace Înaltă, Înmuind În ea conturul tuturor lucrurilor. Soarele arde violent și vara nu-și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Întoarcere decît pentru a pustii. Faust a făcut o experiență revelatoare, rămînÎnd cu brațele goale cînd a vrut să smulgă umbrelor frumusețea care Împinsese mii de corăbii pe mări. Euphorion, fructul pasiunii sale, e un geniu fără aripi. Vrea să zboare, dar saltul Îi aduce moartea. E tot ce-a mai putut reînvia din Icar drumul spre ruinele vechilor temple grecești; deși, ajungînd la Napoli, și noi sîntem tentați sa urmăm exemplul lui Petrarca despre care se povestește că ar fi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
taie ca un diamant liniștea și moartea, rană prin care pătrunde frigul În vechile credințe. Acest punct e suspendat Între pămînt și cer. Nu mai aparține masei de piatră ce i-a dat naștere, dar nici nu devine aripă ca să zboare dincolo de amăgirea piramidei. E mai degrabă mormîntul tuturor liniilor care au aspirat spre vîrful piramidei pentru a se ucide reciproc acolo sus. Ceea ce dăinuie e o himeră Înlănțuită de o stîncă sub cerul gol. E principala Fata Morgana după care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În loc să Înăbușe, să strivească arta, canonul grec i-a dat strălucire. Dar acest canon era chiar forma unui ideal de frumusețe. Departe de a fi o Închisoare, el era templul grecului. Acesta era cerul său și pînă acolo vroia să zboare aripa sa. Nu numai că grecul nu se simțea rob Înlăuntrul măsurii, al simetriei, dar Îi provoca repulsie ceea ce le contrazicea. Dovadă e și felul În care a murit arta elină, nu zguduita de revolte, ci cotropită de o tristețe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-l consulte asupra Întoarcerii sale. Strabon povestește că totul era Înconjurat de arbori al căror vîrf Înclinat forma o cupolă impenetrabilă razelor soarelui. CÎnd acești arbori au fost tăiați, din ordinul lui August, aerul s-a purificat; de atunci păsările zboară fără nici o primejdie deasupra acestui lac din Campania. În Grecia exista unul la fel. Lacul Stymphalis. El a fost teatrul uneia dintre celebrele munci ale lui Heracles, care procedează În lumea elină ca și Poussin În pictură. Meduza Se pare
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Zeii cei noi sînt mai Înțelegători. Se joacă cu durerile oamenilor ca niște copii, totuși sînt mai Înțelegători. Dar Întunecatele erinii mă Înspăimîntă cu șerpii șuierători pe care-i Îndreaptă spre mine. Mă socotesc prada lor și pentru totdeauna. Ele zboară peste rîul Lethe cu grijă să nu-și Înmoaie aripile lor negre În apa uitării. M-au făcut să-mi pierd mințile, dar nu s-au atins de memoria mea... Dar cum puteam să las nepedepsită o asemenea crima f
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
că prin sofism orice noțiune poate fi Îndoliată cu negația ei. Dar toate aceste reticențe se găsesc În Însăși esența clasicismului. Epimeteu nu face decît să le dezvăluie... (...Întreg universul Încape sub aripile unui fluture, cu condiția ca acesta să zboare fericit În soarele de amiază. Din nefericire ne dăm seama că timpul trece fără Întoarcere tocmai cînd vrem mai mult să-l reținem. Adevăratul dar de nuntă nu era cutia pe care mi-a adus-o Pandora, ci frumusețea femeii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-se și bucurându-ne de misterul vieții“. Pentru Adrian Podoleanu „pictura este o căutare și o aflare a adevărului individual cuprins în artă“. A fost un promotor statornic al culorilor de apă. Când se vorbește de culorile de apă, gândul zboară la acuarelă, gen cultivat de Adrian Podoleanu cu grațioasă, originală și, în același timp, poternică rostire“, îl caracterizează prozatorul și eseistul Grigore Ilisei. Este laureatul a numeroase premii și distincții, printre care: „Marele Premiu pentru Pictură“ al UAP, filiala Iași
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
centri energetici. Sufletul îi ardea ca un rug așteptând salvare de undeva. Era ca un pom care aștepta binecuvântarea Celui de sus și a Pământului pentru a supraviețui. Un stol de păsărele, nestingherite de nimeni, își vedeau de treaba lor zburând de colo colo. Anotimpurile se mai țineau încă mână în mână. Se uită la ceas și observă că nu întârziase. Cofetăria la care lucra se afla în centrul orașului, într-o casă naționalizată. Era prin anul 1970 când orașul era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
are valoare datorită caracterului și nicidecum a cunoștințelor. Dragostea este cel mai frumos lucru care te poate ajuta să treci peste toate impedimentele și îți umple inima de bucurie. Când te afli în lumina divină a iubirii, te simți de parcă zbori și nimic nu are mai multă importanță. Întro relație serioasă trebuie să găsești căi de conservare a ei pentru a fi de lungă durată. Dragostea este ca o apă limpede și trebuie păstrată ca pe o agheasmă ca să nu-și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dori. Sunt lesne de încuiat aceste ființe umane în colivie ca apoi nimeni să nu se mai ostenească în a le mai arunca vreo privire sau vreo jucărie. Apoi vor dori să creadă că într-o bună zi vor putea zbura destul de sus neștiind că aripile le sunt atât de frânte. Cu câtă ardoare vor asculta și vor rosti cuvântul „mamă”, când va fi auzit de prima voce care printre zăbrelele vieții le va povesti secretul ei și câți dintre ei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că dormise mai mult ca de obicei. În normalitatea ei, se apropiase de fereastră și observă că soarele reflecta o lumină odihnitoare și transparentă. Cerul părea spălat și proaspăt. Viața o chema într-o libertate nouă. Cap. II Suflet dezlănțuit Zburând, o păsărică se refugiase tocmai în vârful unui pom, agitânduse pe limba ei, sărind de colo până colo, părea ca vrea să transmită ceva urgent, ceva ce avea să urmeze. Carlina se asemui cu acea păsărică singură și dintr-o dată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]