13,494 matches
-
au încercat să-i filmeze. Poliția a intervenit foarte târziu, iar la sosirea echipajului de poliție, reporterii au fost conduși la Poliție. În dimineața de 19 martie la orele 8 s-a întrunit Biroul județean al CPUN, pentru o nouă împărțire a atribuțiilor. Înspre ora zece, manifestanții români au solicitat demisia lui Kincses Elod, a lui Tokes Andras, respectiv a lui Kiraly Karoly. Singurul prezent în Târgu Mureș era atunci Kincses Elod. După prânz sub presiunea mulțimii, dar și a reprezentanților
Conflictul interetnic de la Târgu Mureș () [Corola-website/Science/302088_a_303417]
-
din Lituania în 1939. Germania a invadat apoi restul Cehoslovaciei, în 1939, după crearea de Protectoratului Boemiei și Moraviei și Slovaciei, în calitate de țară. La 23 august 1939, Germania și Uniunea Sovietică au semnat Pactul Ribbentrop-Molotov, care conținea un protocol secret, împărțirea Europei de Est în sfere de influență. Invadarea Poloniei de către Germnaia, în cadrul "Pactului de opt zile" mai târziu a condus ulterior la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Până la sfârșitul anului 1941, Germania a ocupat o mare parte a
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
jure) nu a fost o parte a Axei, a fost doar un cobeligerant în lupta împotriva Uniunii Sovietice. Finlanda a semnat Pactul Anti-Comintern în noiembrie 1941. Pactul Ribbentrop-Molotov din august 1939, între Germania și Uniunea Sovietică conținea un protocol secret, împărțirea mare parte din Europa de Est și Finlanda, atribuindu-i sfera de influență sovietică. După ce, fără succes, încercarea de a forța concesii teritoriale și alte finlandezii , în noiembrie 1939, Uniunea Sovietică a invadat Finlanda în timpul războiului de iarnă cu intenția de a
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
pentru a-i calcula densitatea. În timp ce făcea baie, a observat că intrând din ce în ce mai mult în cadă, mai multă apă se revărsa în afara ei, moment în care și-a dat seama că datorită acestui efect poate calcula volumul coroanei, iar prin împărțirea masei coroanei la volumul ei îi putea afla densitatea. Dacă erau folosite metale cu densitate mai mică decât a aurului, atunci și densitatea coroanei ar fi mai mică decât a aurului. Excitat de descoperirea pe care a făcut-o și
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
unui cerc și altul înscris în cerc. Dublând laturile hexagonului se obține un poligon regulat cu douăsprezece laturi. Calculând perimetrul acestuia se poate obține o aproximare a valorii "π". Pentru o mai mare acuratețe se pare că Arhimede a făcut împărțirea acestui nou poligon într-unul cu 24 de laturi, după care a continuat succesiv cu valori duble. Când poligoanele au avut 96 de laturi fiecare, el a calculat lungimile laturilor lor și a arătat că valoarea lui π se află
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
în limba belarusă: "Рэч Паспаліта" ori "Рэч Паспаліта Абодвух Народаў"; în Limba latină: "Regnum Serenissimum Poloniae"), a fost o federație monarhică care a fost formată în 1569 de Regatul Poloniei și Marele Ducat al Lituaniei și a existat până la ultima împărțire a Poloniei din 1795. Statul federal stăpânea nu numai teritoriile care sunt acum parți ale Poloniei și Lituaniei, dar și întregul teritoriu al Belarusului și părți din Ucraina și Letonia, ca și teritoriul vestic rusesc care astăzi este regiunea Smolensk
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Unirea de la Lublin este văzută destul de diferit de către mulți istorici. Unii o identifică drept momentul în care șleahta a ajuns la apogeul puterii ei, înlocuind monarhia absolutistă cu o oligarhie: o posibilă cauză a instabilității politice care a condus la împărțirea Poloniei, 200 de ani mai târziu. Istoricii polonezi se concentrează asupra aspectelor pozitive, subliniind crearea pașnică și rolul său în răspândirea culturii poloneze. Istoricii lituanieni, pe de altă parte, sunt mai critici la adresa unirii, subliniind că partea lituaniană a ajuns
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
la școlile rutene. Cu toate acestea, față de presiunea de dominare a fost mai greu să se reziste, cu fiecare generație ulterioară, iar în cele din urmă aproape toată nobilimea a fost subjugată. Răscoalele cazacilor și intervențiile străine au condus la împărțirea comunității de către Rusia, Prusia și Austria în 1772, 1793 și 1795. Unirea de la Lublin a fost abrogată temporar în timpul Unirii de la Kėdainiai, prin care Lituania a intrat în uniune cu Suedia în timpul Potopului. Mulți istorici (precum Krzysztof Rak) consideră că
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
cei din Rusia, prin urmare, țăranii (precum și într-o măsură mai mică nobilimea și negustorii) care emigrau din Rusia către Uniunea Polono-Lituaniană, au devenit o preocupare majoră pentru guvernul rus și au constituit unul dintre factorii care au condus la împărțirile Poloniei. O monedă comună (zlotul) a fost introdusă. Uniunea a creat unul dintre cele mai mari și mai populate state din Europa de la mijlocul secolului al XVII-lea (excluzând statele care nu erau complet în Europa, adică Rusia sau Imperiul
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
puțin timp înainte de Unirea de la Lublin (cu excepția Podlasiei). Aceste conflicte între statutele regionale din Lituania și din Polonia au persistat timp de mulți ani, iar Statutul Lituaniei a rămas în vigoare în teritoriile Marelui Ducat al Lituaniei, chiar și după împărțirile Poloniei, până în 1840. Polonia a furnizat ajutor militar în război după unirea celor două entități, ajutor care a fost crucial pentru supraviețuirea Marelui Ducat. Polonia și Marele Ducat au avut politici militare separate, dar politici comune de apărare. Cele trei
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Poloniei, până în 1840. Polonia a furnizat ajutor militar în război după unirea celor două entități, ajutor care a fost crucial pentru supraviețuirea Marelui Ducat. Polonia și Marele Ducat au avut politici militare separate, dar politici comune de apărare. Cele trei împărțiri ale Uniunii statale polono-lituaniene Doctrina politică a Federației celor două națiuni era: "statul nostru este o republică sub președinția regelui". Cancelarul Jan Zamoyski a rezumat această doctrină când a spus: ""Rex regnat et non gubernat"" ("Regele domnește dar nu guvernează
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Lituaniei, în 1579. Datorită strădaniilor iezuiților în timpul Contrareformei, universitatea a devenit unul dintre cele mai importante centre culturale și științifice ale regiunii. În conformitate cu părerile unor istoirici, în special ruși, unul dintre efectele cele mai importante ale cuceririlor lituaniene a fost împărțirea etnică a locuitorilor fostei Rusii Kievene - slavii estici. După ce mongolii au cucerit aproape întreaga Rutenie, ei au încercat să păstreze populația slavă unită. Venirea triburilor baltice care atacau Masovia l-a făcut pe ducele Konrad de Masovia să-i invite
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
au facut la un moment dat parte din statul polonez au împrumutat în limbile lor acest cuvânt. Astfel, cuvintele lituanian "Žečpospolita", belarus "Рэч Паспалітая" ("Rei Paspalitaia") și respectiv ucrainean "Річ Посполита" ("Rici Pospolita") sunt folosite pentru a desemna Polonia de dinaintea împărțirilor statului polono-lituanian.
Rzeczpospolita () [Corola-website/Science/302143_a_303472]
-
Prusia. Crearea ducatului s-a bucurat de sprijinul atât al republicanilor din Polonia împărțită, cât și al marii diaspore poloneze din Franța, care îl ajuta în mod deschis pe Bonaparte ca pe singurul om capabil să restabilească independența Poloniei după împărțirile Poloniei din secolul al XVIII-lea. Deși a fost creat ca stat satelit, (și era doar ducat, nu regat), în acele timpuri se credea că națiunea poloneză va fi capabilă să-și recupereze fostul statut și eventual chiar și fostele
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
înfrânți și austriecii au intrat în Varșovia, în cele din urmă polonezii au executat cu succes o manevră de învăluire a inamicului, reușind cucerirea orașelor Cracovia și Liov și a celei mai mari părți a regiunii anexate de Austria în timpul împărțirilor Poloniei. Tratatul care a pus capăt conflictului, tratatul de la Schönbrunn, a permis extinderea teritoriului ducatului în zonele sudice pe care le stăpânise odinioară Polonia. Conform tratatului de la Tilsit, suprafața ducatului corespundea în mare cu regiunile care reveniseră Prusiei în timpul celei
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
conflictului, tratatul de la Schönbrunn, a permis extinderea teritoriului ducatului în zonele sudice pe care le stăpânise odinioară Polonia. Conform tratatului de la Tilsit, suprafața ducatului corespundea în mare cu regiunile care reveniseră Prusiei în timpul celei de-a două și a treia împărțiri a Poloniei, cu excepția portului Danzig (Gdańsk), care a fost proclamat oraș liber sub „protecția” franco-saxonă și a districtului Białystok, cedat Rusiei. Ducatul avea o suprafață de aproximativ 104.000 km² și o populație de aproximativ 2.600.000 de supuși
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
au fost prezenți șefii mai multor state și un număr de foști conducători de stat, procesul decizional a fost în mâinile principalelor puteri ale epocii. Rusia și Prusia au împărțit Polonia între ele, Austria rămânând cu ce căpătase la prima împărțire din 1772. Rusia a păstrat tot ce câștigase până atunci, plus ținutul Białystok pe care-l obținuse în 1807. Prusia a recăpătat ce avusese după prima partiție, dar pierduse în conflictele cu Ducatul Varșoviei în 1807. De asemenea, Prusia a
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
pierduse în conflictele cu Ducatul Varșoviei în 1807. De asemenea, Prusia a recăpătat Marele Ducat al Posenului" (Poznań) și ceva din teritoriul pe care-l căpătase după a doua partiție și-l pierduse în 1807. Partea prusacă din această nouă împărțire măsura aproximativ 29.000 km². Orașul Cracovia (Kraków), cu un teritoriu înconjurător, care fusese parte a Ducatului Varșoviei, a fost proclamat Orașul liber Cracovia, cu statut de semiindependență, sub „protectia” celor trei vecini puternici. Teritoriul măsura aproximativ 1.164 km²
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
de statul rus. Ducatul Varșoviei a fost doar unul dintre statele efemere care au fost înființate de Napoleon în timpul dominației franceze asupra Europei și care nu dispărut după înfrângerea împăratului. Totuși, înființarea sa la circa zece ani după a treia împărțire a Poloniei, care ștersese țara de pe harta politică a Europei, a dat noi speranțe patrioților care sperau să vadă renașterea națiunii poloneze. Chiar și după înfrângerea lui Napoleon, ducatul polonez a continuat să mai existe într-o formă sau alta
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
clanului), care permitea familiilor care dobândea putere și bogăție să le păstreze cu mai mare ușurință. Ordynacje-le, precum cele ale familiilor Radziwiłł, Zamoyski, Poniatowski sau Lubomirski, rivalizau deseori cu proprietățile regelui și erau o puternică bază pentru puterea magnaților. Odată cu împărțirile Poloniei, magnații au obținut recunoașterea pozițiilor privilegiate pe care le doriseră atâta vreme. Egalitatea dintre șleahtici a dispărut, iar sistemul legal al împărțirii puterii a fost desfiintat, pentru a lăsa loc numai pentru privilegiile aristocrației, șleahta măruntă fiind tratată precum
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
Poniatowski sau Lubomirski, rivalizau deseori cu proprietățile regelui și erau o puternică bază pentru puterea magnaților. Odată cu împărțirile Poloniei, magnații au obținut recunoașterea pozițiilor privilegiate pe care le doriseră atâta vreme. Egalitatea dintre șleahtici a dispărut, iar sistemul legal al împărțirii puterii a fost desfiintat, pentru a lăsa loc numai pentru privilegiile aristocrației, șleahta măruntă fiind tratată precum cetățenii de rând, iar în cazurile extreme, precum țărani. Toate privilegiile șleahtei au fost în cele din urmă abolite după al doilea război
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
cu dreptul de a pronunța sentința capitală în acest teritoriu supus jurisdicției sale. Inițial a fost conducătorul curții domnești; treptat a cumulat cele mai importante atribuții judecătorești în Țara Românească și Moldova. În Moldova au existat doi vornici, în perioada împărțirii țării între urmașii lui Alexandru cel Bun și permanent din secolul al XVI-lea. Era conducătorul cancelariei domnești; supraveghea redactarea actelor domnești, punea sigiliul domnesc pe aceste acte. Treptat a devenit primul dregător în sfatul domnesc. Se ocupa de administrația
Dregătorie () [Corola-website/Science/302173_a_303502]
-
Camerei Aulice, înainte de cucerirea habsburgică Banatul otoman era împărțit în 12 districte: Timișoara, Lipova, Făget, Caransebeș, Lugoj, Orșova, Palanca Nouă, Panciova, Vârșeț, Ciacova, Becicherecu Mare-Bečej și Cenad. Concomitent cu desfășurarea luptelor pentru cucerirea integrală a Banatului, contele Mercy a hotărât împărțirea provinciei în patru districte mari, pentru a urgenta strângerea dărilor: Întrucât această structură administrativă amintea prea mult de vechile comitate maghiare, s-a adoptat o soluție apropiată de organizarea otomană. Astfel, conscripția din toamna anului 1717 lua în considerare 11
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
Ciacova (69 sate), Făget (108 sate), Lipova (76 sate), Palanca Nouă (55 sate), Vârșeț (72 sate), Caransebeș împreună cu Lugoj (91 sate), Orșova (40 sate) și Panciova (36 sate) . Prin decretul aulic din 12 septembrie 1718 s-a modificat, din nou, împărțirea administrativă: 13 districte (Cenad, Becicherecu Mare, Panciova, Timișoara, Ciacova, Vârșeț, Palanca Nouă, Lipova, Făget, Lugoj, Caransebeș, Almăj ( cu sediul la Mehadia) și Orșova, 6 companii militare de graniță (Mokrin, Chichinda, Franjova, Melence, Botoš, și Idvor, din 1726 puse în subordinea
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
11 districte bănățene și a celor două districte de la sudul Dunării, subordonate, de asemenea, Administrației Banatului de la Timișoara, o găsim pe hărțile vremii, în primul rând pe harta Mercy, sau în raportul Hamilton (1734): O situație detaliată, pe localități, a împărțirii administrative a Banatului, înainte de înființarea Graniței militare bănățene(1768 - 1774), găsim în raportul înaltului funcționar imperial Johan Jakob Ehrler: Satele românești și cele sârbești erau conduse de către un chinez, cnezul sătesc, care făcea legătura între locuitori și administrație. Funcția de
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]