13,164 matches
-
regele "Friedrich al IV-lea" al Danemarcei. Există numeroase și prețioase mărturii asupra ceea ce reprezenta viața muzicală venețiana și asupra efectului electrizant al interpretării și creațiilor lui Vivaldi. Multe dintre partiturile lui publicate au fost dedicate unor personalitati ale vremii: Culegeri tipărite și copii în manuscris (mai ales concerte) ale lui Vivaldi au circulat în întreaga Europă până în jurul anului 1750 și se știe că, începând din 1720, Johann Sebastian Bach a avut pentru aceste lucrări un asemenea entuziasm, încât a
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
de două părți cu mișcarea rapidă (model asemănător uverturii italiene din concepția contemporanului său Alessandro Scarlatti). Aceasta este forma ce se va impune în desfășurarea concertului solistic până în zilele noastre. De aici reies primele „concerti” care se afirmă clar în culegerea op.8 - publicată postum în 1709 ¬-, când vioara se desparte de grupul concertino, fiind instrument solist, având ca acompaniament un ansamblu orchestral restrâns: Concerti grossi con una pastorale per il santissimo Natale. Concertul în re minor pentru vioară, orchestră de
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
creativitate muzicală barocă venețiană și europeană. Potrivit recensământului efectuat de Peter Ryom (catalog R.V.), în 1977 erau cunoscute 768 de lucrări sau fragmente autentice vivaldiene, cărora li se adăugau 68 de lucrări atribuite. În timpul vieții Vivaldi a publicat 40 de culegeri de "sonate și concerte", dintre care 13 sunt numerotate ca opusuri, ca de ex.: Antonio Vivaldi a scris și un număr de 90 de opere, precum: Muzica sacră, vocală și corală (mise, psalmi, antifoane, imnuri, cânturi, motete, oratorii, arii, cantate
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
În unele opere se prezintă că un scriitor ironic, satiric și pamfletist. Devine un critic al caracterului național: -Poezie - Satiry a sarkasmy (Satire și sarcasme),190 -Proza - Přihody (Întâmplări),1911,colecție de povestiri scurte Opere de război strânse într-o culegere de poezii. Autorul exprimă sentimentul de naționalism bazat pe conceptul de unitate a națiunii că valori morale obligatorii: -Lehké a těžké kroky (Pași grei și ușori),1915 -Anebo (Sau),1918 -Okno (Fereastră),1921 -Poslední rok (Anul trecut),1922 Alte opere
Viktor Dyk () [Corola-website/Science/307013_a_308342]
-
de proză, versuri, povestiri mitologice și conversații literare. Romanul îi pune în scenă și pe „cei patru amici”, reprezentați prin Molière, Boileau, Racine și La Fontaine însuși. La 20 decembrie 1670 este publicată la Port Royal "Recueil de Poésies Chrétiennes" („Culegere de poezii creștine”), dedicate Prințului de Conti, la care a colaborat și La Fontaine. Odată cu moartea ducesei de Orléans (1672), La Fontaine a pierdut mult din punct de vedere al situației sale materiale. Din fericire pentru el, și-a găsit
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
lanseze în lumea operei scriind un libret pentru Jean-Baptiste Lully. Acesta însă nu duce până la capăt proiectul, iar La Fontaine, furios, scrie un poem-satiră împotriva lui Lully întitulat "Le Florentin" (Lully fiind originar din Florența). Publică, de asemenea, o altă culegere de povestiri licențioase "Nouveaux Contes". În 1678 și 1679 îi apar patru noi volume de "Fables choisies" („Fabule alese”), dedicate Marchizei de Montespan. În 1682, având peste șaizeci de ani, La Fontaine era recunoscut ca fiind unul dintre cei mai
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
de mică vină aș suferi orice, căci aș fi meritat. Dar așa? În cărțile scrise de mine apare clar atitudinea și concepția mea. Voi controlați și veți vedea."” Lucrările filozofului Petre Andrei au fost redescoperite după 1970, când a început culegerea și retipărirea operei sale. În 1991 a fost ales post mortem membru al Academiei Române. Decedat la doar 49 de ani, Petre Andrei a reușit să realizeze 15 lucrări, 5 cursuri universitare, peste 40 de studii și articole de specialitate, 25
Petre Andrei () [Corola-website/Science/307067_a_308396]
-
A colaborat la enciclopedii, dicționare și lexicoane străine printre care "Die musik in Geschichte und Gegenwart", Kassel (1954), "Encyclopedie de la Musique", Paris (1959). A semnat cronici de artă plastică, pictură pe sticlă, istorie literară ("Rainer Maria Rilke"). A întreprins importante culegeri de folclor muzical în țară și în străinătate (Elveția, Franța, Iugoslavia etc.), imprimând numai în România 2.817 cilindri de fonograf cu 5.976 de melodii populare, precum și 851 discuri cu 1.784 de melodii. A pus bazele școlii românești
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
etnomuzicologie, printre colaboratori și discipoli numărându-se Tiberiu Alexandru, Ilarion Cocișiu, Matei Socor, Emilia Comișel, Harry Brauner, Mihai Pop, Paula Carp, Constantin Bugeanu, Gheorghe Ciobanu, Achim Stoia, Tatiana Gălușcă, Ioan R. Nicola etc. A redactat numeroase prefețe, studii introductive la culegeri de folclor și cântece pentru copii. A publicat studii, articole, recenzii, note (unele semnate cu pseudonime - Pescatore di perle - și inițiale C., C.B. sau T.) în „Muzica”, „Muzică și poezie”, „Cuvântul”, „Epoca”, „Curentul”, „Rampa”, „Universul”, „Dimineața”, „Adevărul”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
ai compoziției și dirijatului de orchestră (1930-1933). Revenit în România, Matei Socor a lucrat ca cercetător etnolog și dialectolog al muzicii în cadrul Institutului de folclor din București. Aici a colaborat cu Constantin Brăiloiu, cu care a alcătuit o serie de culegeri de folclor. S-a apropiat din tinerețe de mișcarea muncitorească, devenind membru al PCR încă din ilegalitate și participând activ la lupta acestui partid împotriva fascismului și a guvernului antonescian. După preluarea puterii de către regimul comunist, Matei Socor s-a
Matei Socor () [Corola-website/Science/307156_a_308485]
-
asupra primejdiei dispariției „monumentelor singurei noastre civilizații autohtone” și propune înființarea unei Arhive de folclor; aceasta ia naștere, în 1930, la Cluj, pe lîngă Muzeul limbii române, sub conducerea lui Mușlea. Întîia îndatorire a viitoarei instituții consta în organizarea unor culegeri sistematice din întreaga țară, prin chestionare și specialiști trimiși pe teren, precum și publicarea unui „Anuar al Arhivei de folclor”. În cele șapte volume ale Anuarului - apărute în perioada 1932-1945 - au putut fi tipărite atât monografii folclorice cât și studii legate
Ion Mușlea () [Corola-website/Science/307187_a_308516]
-
cu prioritate, ca istoriografia să dispună de o bază documentară largă. Este îndatorirea pe care și-o asumă generația de istorici care își încep activitatea la scurtă vreme după evenimentele revoluționare de la jumătatea veacului. Sunt concepute acum programe ample de culegere sistematică de date referitoare, mai întâi, la tradiții. Începuturile depistării și copierii documentelor care formează colecția Mihályi datează de timpuriu, din anii studenției. Din informații directe, adică mărturisirile proprii, rezultă că această îndeletnicire devenise o preocupare susținută începând din anul
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
al Societății Române de Lingvistică (1973) și, o bună perioadă de timp, a îndeplinit funcția de secretar al Secției de filologie din cadrul Comisiei Superioare de Diplome a Ministerului Educației. Din anul 1960, M. face parte din Comitetul de redacție al culegerii de studii „Romanoslavica”, iar între 1990-1998 a fost redactor responsabil. M. a fost membru în Comitetul de redacție și al altor prestigioase reviste de specialitate, precum „Studii și cercetări de lingvistică”, „Revue roumaine de linguistique”, „Analele Universității din București”. Pe
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
a doi frați, strămoși eponimi ai românilor (valahilor). A fost adesea interpretată ca mit esențial al românilor. Legenda a fost păstrată prin intermediul așa-numitei „Cronici moldo-ruse”, o compilație scrisă în limba slavonă între 1504-1510 și adăugată ulterior la sfârșitul unei culegeri de cronici rusești, „Voskresenskaia letopis”, scrisă în secolul al XVI-lea. Cronica a fost tradusă și tipărită pentru întâia oară de Ion Bogdan în "Vechile cronici moldovenești până la Urechia" (București, 1891). O a doua ediție, "Cronicile slavo-române din secolele XV-XVI
Roman și Vlahata () [Corola-website/Science/307217_a_308546]
-
la data de 24 aprilie 1977 în orașul Cluj. Romanul "Nepoții oltenilor" (1941) este o evocare a drumului parcurs de doi tineri, porniți împreună în viață, unul dintre ei devenind luptător comunist, iar celălalt eșuând în rândurile mișcării fasciste. În culegerea de schițe și povestiri " Dincolo de strada fericirii", ca și nuvela " Toate drepturile rezervate", întâlnim aceeași lume muncitorească cunoscută de către scriitor. Nuvela prezintă întâmplările dramatice din viața unui comunist arestat de jandarmi și purtat din post în post, chinuit și umilit
István Nagy () [Corola-website/Science/307240_a_308569]
-
arhitectul Marcel Iancu ș.a. Ca scriitor, el a cultivat în special efectul comic în literatură. Criticul literar George Călinescu consideră perioada interbelică ca fiind perioada scrierilor cele mai valoroase ale lui Ludo, considerând ca cea mai bună carte a sa culegerea de nuvele umoristice „Hodje-Podje” (1928), care cuprinde câteva viziuni burlești de factură expresionistă, excelente ("În ghearele artei", "Eu, capodopera părinților mei"). Alte scrieri ale sale sunt "Mesia poate să aștepte ( Cu mașina pe urmele profeților)" (1934) și "Domnișoara Africa" (1935
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]
-
scris "ka-ko". Forma miceniană a greacăi conservă un număr de însușiri arhaice de moștenire indo-europeană, cum ar fi consoanele labiovelare care au trecut prin schimbări fonetice dependente de context înainte cu câteva sute de ani de apariția scrierii alfabetice grecești. Culegerea de texte ale epocii scrierii grecești miceniene constă din aproape 6000 de tablete și cioburi de lut în Linear B, de la LMII până la LHIIIB. Nu s-a găsit nici un monument cu scriere în Linear B sau transliterări în alte sisteme
Limba miceniană () [Corola-website/Science/307310_a_308639]
-
ziare și reviste, simpatizând cu doctrinele sociale anarhiste, dar fără a milita pentru ele. Precum contemporanul său Miguel de Unamuno, nu putea suporta naționalismul basc, împotriva căruia a scris satira „"Momentum catastrophicum"”. În 1900 a publicat prima sa carte, o culegere de povești intitulată „"Vidas sombrías"” („"Vieți sumbre"”), majoritatea compuse în Cestona și bazate pe oameni din acea din regiune și pe experiențele sale ca medic. În această operă se regăsesc germenii tuturor obsesiilor reflectate în novelistica sa posterioară. Cartea a
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
este aceea că în schimbul taxei suplimentare jizyza percepută de statul islamic de la populația lui nemusulmană, aceasta din urmă era scutită de furnizarea de luptători pentru războiele de agresiune sau apărare ale califatului; ori, chiar trecând cu vederea practica otomană a " "culegerii de copii creștini" " (în turca otomană: ""devșirme""), rămâne fapt că una dintre datoriile subiecților statului islamic era și " "auxilium" "-ul, adică furnizarea de oameni pentru trupe care să lupte alături de armata regulată musulmană (turcă); astfel, soldații Țării Românești și ai
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
în dioceza Selsey în sud-estul Angliei. Este probabil motivul pentru care urme ale unui cult liturgic al Sfântului Olaf au fost mai întâi întâlnite în Anglia. O slujbă sau serviciu de rugăciune a Sf. Olaf se găsește în așa numita culegere Leofric (c. 1050), lăsată de episcopul Leofric prin testament bisericii Exeter, diocez vecină cu Selsey. Dar cultul pare de scurtă durată în Anglia. Adam din Bremen, ale carui scrieri datează din preajma anului 1070, menționează pelerinaje la sanctuarul sfântului de la Catedrala
Olaf al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308608_a_309937]
-
a recăpătat vederea după ce și-a frecat ochii cu mainile pătate de mainile sfântului. Textele de celebrare liturgică a sfântului Olaf de-a lungul Evului Mediu au fost probabil compilate de Eystein Erlendsson, al doilea episcop al Norvegiei (1161-1189). Esența culegerii o reprezintă cele nouă miracole din "Geisli". Celebrarea cultului Sf. Olaf era răspândită în țările nordice dar cu excepția urmelor cultului englez doar referințe sporaddice există în alte regiuni. Există biserici din Anglia care îi sunt închinate (ades sub numele de
Olaf al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308608_a_309937]
-
sau redactorul-șef (RȘ), directorul comercial sau de marketing (DC) și secretarul general de redacție (SGR). Aceștia dețin atribuții atât în stabilirea strategiilor editurii, cât și în coordonarea activităților curente. De obicei, numărul colaboratorilor unei edituri (din zona de producție: culegerea textelor, traducere, corectură, redactare, ilustrații, vânzări etc.) este cu mult mai mare decât cel al angajaților permanenți. O editură își întocmește o listă anuală a cărților pe care își propune să le publice (de la 10 titluri în editurile mai mici
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
De obicei un redactor (editor în SUA) lucrează cu mai multe titluri în același timp, pe parcursul definitivării procesului editorial. Apariția și dezvoltarea calculatorului în procesul editorial au adus schimbări importante în acest domeniu (începând cu anii ’70). Folosite inițial pentru culegerea textului, PC-urile au devenit din ce în ce mai performante, iar pachetele software actuale permit îndeplinirea unor operațiuni ce sunt limitate doar de către imaginația utilizatorului. Totuși penetrarea calculatoarelor în viața de zi cu zi a adus și un element nefast: acela că orice
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
cumpărat și apoi difuzat o parte bună din edițiile acestui poem, temându-se de o eventuală confiscare a volumelor de către cenzură, sub pretextul incitării la teroare. O parte din opera poetică, foiletoanele și articolele lui Jabotinski au fost publicate în culegeri separate in anii de dinaintea revoluției: de pildă «В студенческой богеме» („Despre boema studențească”) (dedicată vieții studențimii italiene), «Десять книг" (Zece cărți) și poemul mentionat „Sărmana Charlotte”. Scriitorul Alexandr Kuprin a salutat „talentul nativ" al tânărului Jabotinski, și după opinia sa
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
El însuși a tradus, între altele, din versurile lui Paul Verlaine, din opera lui Edmond Rostand, romanul „Spartacus”, și poemul „Corbul” de Edgar Allan Poe, traducere din anul 1913 care a rămas foarte apreciată până în zilele noastre. În prefața la culegerea sa de traduceri, Jabotinski a subliniat: „Cine a tradus versurile adunate în culegerea de față, nu e poet, dar după părerea sa, noua noastră limbă poetică este ebraica sefarzilor; și chiar dacă rimele acestea, ale sale, au mică valoare, această opinie
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]