13,360 matches
-
cu dârzenie în bătălia de la Arnhem. În același timp însă, Armata Roșie intra în Polonia, sovieticii înăsprindu-și poziția față de guvernul polonez în exil la Londra, Stalin pretinzând acum nu numai recunoașterea liniei Curzon ca viitoare frontieră, dar cerând și demisia din guvernul lui Mikołajczyk a tuturor persoanelor ostile Uniunii Sovietice, inclusiv a președintelui Władysław Raczkiewicz. Rezistența poloneză fața de ocupația germană a început aproape imediat după declanșarea invaziei, deși relieful țării oferea puține posibilități pentru ducerea cu succes a luptelor
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
de presă ca să-l înlăture. La începutul anului 1907, a început negocierile cu Heinrich Conried, directorul Operei Metropolitane din New York, iar în iunie a semnat un contract foarte avantajos pentru patru stagiuni, ca dirijor. La sfârșitul verii, și-a înaintat demisia din funcția de director al Operei din Viena, iar pe 15 octombrie a dirijat al 648-lea și ultimul său spectacol, "Fidelio". În cei zece ani petrecuți la Viena, Mahler a fost frecvent victima atacurilor presei antisemite, care în cele
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
octombrie a dirijat al 648-lea și ultimul său spectacol, "Fidelio". În cei zece ani petrecuți la Viena, Mahler a fost frecvent victima atacurilor presei antisemite, care în cele din urmă au dus la luarea deciziei sale de înaintare a demisiei. În acești zece ani, Mahler a adus viață nouă operei și a șters datoriile dar a câștigat puțini prieteni - se spune că își trata muzicienii așa cum un îmblânzitor de lei își trata animalele. După ce a dirijat orchestra Operei într-un
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
de la sud de Iași) în nordul orașului), însă mutarea a fost aprobată de către Ion Antonescu. La 20 august 1944, trupele sovietice au rupt cu ușurință frontul nou creat la nord de Iași. La scurt timp după acest eveniment și în urma demisiei generalului Gheorghe Avramescu, Ilie Șteflea a fost pus la comanda Armatei 4 (23-31 august 1944). În urma retragerii de pe frontul românesc a 12 divizii germane, a pus la dispoziția generalului Constantin Sănătescu informații cu privire la situația trupelor germane din țară (Sănătescu era
Ilie Șteflea () [Corola-website/Science/304990_a_306319]
-
din Ministerul Afacerilor Străine: Savel Rădulescu și Mihail Arion. Primul nu a mai fost inclus în noua echipă guvernamentală; responsabilitățile de subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Străine fiind încredințate lui Victor Bădulescu. Cel de-al doilea și-a dat demisia, în circumstanțe care nu sunt clare, din postul de secretar general al ministerului, aceasta fiind acceptată din punct de vedere formal la 29 august 1936. Victor Antonescu a procedat, dacă nu la inițiativa primului ministru Gheorghe Tătărescu, cel puțin cu
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
întreprinderile industriale indispensabili pentru producție.. După instalarea guvernului Petru Groza la 6 martie 1945, Ministerul Afacerilor Străine a fost preluat de Gheorghe Tătărăscu. Deși a fost rugat de acesta să rămână în post, Eugen Filotti a preferat să-și dea demisia din funcția de secretar general al ministerului. În continuare, Eugen Filotti a primit însărcinarea de a se ocupa cu pregătirea poziției României pentru conferința de pace. Eugen Filotti a participat la lucrările conferinței de pace de la Paris în calitate de expert. Tratativele
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
a atins obiectivele, iar forțele bolșevice au fost obligate la rândul lor să rămână în Ucraina și să ducă lupte grele în zona orașului Lwów. Ca urmare a înfrângerii din Ucraina, guvernul polonez al premierului Leopold Skulski și-a dat demisia pe 9 iunie, iar criza politică de la Varșovia a durat toată luna. Propaganda bolșevică (și mai apoi cea sovietică), a folosit Operațiunea Kiev pentru a-i portretiza pe polonezi ca „agresori imperialiști”.
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
critici și din direcția clerului greco-catolic. În timpul negocierii Concordatului cu Sfântul Scaun, care era astfel conceput încât să favorizeze Biserica Română Unită cu Roma în detrimentul Bisericii Romano-Catolice din România, papa Pius al XI-lea i-a transmis dorința să înainteze demisia în vara anului 1924. Pe 3 iulie 1924 arhiepiscopul și-a semnat demisia. După 19 ani de păstorire, pe 14 iulie 1924, arhiepiscopul Netzhammer a predat conducerea Arhiepiscopiei de București capitulului arhiepiscopei. S-a retras în Elveția ca arhiepiscop titular
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
era astfel conceput încât să favorizeze Biserica Română Unită cu Roma în detrimentul Bisericii Romano-Catolice din România, papa Pius al XI-lea i-a transmis dorința să înainteze demisia în vara anului 1924. Pe 3 iulie 1924 arhiepiscopul și-a semnat demisia. După 19 ani de păstorire, pe 14 iulie 1924, arhiepiscopul Netzhammer a predat conducerea Arhiepiscopiei de București capitulului arhiepiscopei. S-a retras în Elveția ca arhiepiscop titular de Anazarbus. După trei ani de ședere la mănăstirea din Einsiedeln, s-a
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
unor despăgubiri reduse de către țărănii împroprietăriți. În urma refuzului regelui Ferdinand de a semna mesajul de trimitere a proiectului de lege în dezbaterea Parlamentului, datorită faptului că a socotit proiectul prea radical, la 12 martie 1920 Ion Mihalache și-a dat demisia din guvern, ceea ce nu a împiedicat căderea guvernului a doua zi, la 13 martie. Congresul partidului din 20-21 noiembrie 1921 a aprobat un nou program, al cărui proiect fusese pregătit de Constantin Stere. Programul considera că „imperialismul capitalist, ajuns în
Partidul Țărănesc () [Corola-website/Science/305988_a_307317]
-
de partidele de stânga. Se formează un guvern de concentrare națională condus de Doumergue, Tardieu, Herriot, Laval, Barthou și Petain, având orientări spre dreapta. În 1936, după ce Pierre Laval s-a apropiat de Mussolini, radicalii au intrat în opoziție provocând demisia cabinetului. Guvernul a putut reduce cu 10% cheltuielile publice, scăzând salariile și prețurile chiriilor și concediind 500 000 de muncitori. În iulie 1934, PCF și SFIO au încheiat un prim pact de unitate de acțiune, prin care liderul comunist Thorez
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Charles de Gaulle a respins de două ori aderarea Marii Britanii la Comunitatea Economică Europeană, temanduse că această va periclita rolul decizional al Franței în Europa. Retragerea temporară a Franței din NATO a arătat spiritul de independența al statului francez. După demisia lui de Gaulle, politică externă a Franței s-a schimbat. Sub Pompidou, aderarea Marii Britanii în Comunitatea Europeană a fost aprobată. Sub Giscard d’Estaing și Mitterand, Franța s-a implicat în procesul integrării. În urma războaielor din colonii, Charles de Gaulle
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
pentru Afaceri Externe și Apărare, Comitetul Financiar, Comitetul pentru Muncă, Comitetul pentru Educație și Cultură. În perioada 17 decembrie 1959 - 28 mai 1962, Ben-Aharon deține funcția de ministru al transporturilor în guvernul format de către David Ben Gurion, dar își dă demisia ca urmare a politicii guvernamentale socioeconomice anti-muncitorească. Într-un articol din anul 1963 publicat în "La Merhav", Ben-Aharon făcea un apel la unificarea mișcărilor muncitorești din Israel pentru a preveni dezintegrarea lor. Ulterior, partidele muncitorești s-au unit candidând pe
Yitzhak Ben-Aharon () [Corola-website/Science/306038_a_307367]
-
1969, Yigal Allon a ocupat postul de prim ministru interimar. Rival al lui Moshe Dayan încă din zilele tinereții în Palmah, Yigal Allon a candidat în cadrul partidului la postul de prim ministru, dar i-a fost preferată Golda Meir. După demisia Goldei Meir în 1974, Yigal Allon l-a înlocuit pe Abba Eban (Even) ca ministru de externe în noul guvern format de colegul său din mișcare, Itzhak Rabin. Ca ministru de externe al Israelului, Allon a fost cel dintâi care
Igal Alon () [Corola-website/Science/306041_a_307370]
-
Lieberman în guvern. La 30 octombrie 2006, Knesset-ul a votat pentru susținerea intrării lui Lieberman în guvern cu 61 voturi pentru și 38 voturi contra. Ophir Pines-Paz, care a condus campania de opoziție din Partidul Muncii și-a anunțat demisia sa din guvern . În luna mai 2016 ca urmare a unor negocieri pentru lărgirea coaliției guvernamentale conduse de Binyamin Netanyahu, Lieberman a consimțit să se alăture acestui guvern. El a fost numit ministru al apărării, iar colega sa de partid
Avigdor Lieberman () [Corola-website/Science/306123_a_307452]
-
Napoleon nu a îndeplinit condițiile acordului său cu Piemontul, el nu ar câștiga Savonia și Nisa. Sardinienii s-au revoltat la această trădare de către aliatul lor. Cavour a cerut ca războiul să fie transportat la indiferent și și-a dat demisia atunci când Victor Emmanuel stabilit că consimțământul a fost singura opțiune realistă. A fost formalizat în Tratatul de la Zürich, în noiembrie. Trupele piemonteze ocupat statele italiene mici și francezii au dovedit că nu doresc restaurarea vechii ordini. În luna decembrie, Toscana
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
care vor fi tăiați de la investiții și se vor regăsi direct în consum", a declarat el . Vosganian a declarat că finanțarea pensiilor mărite va fi asigurată de venituri suplimentare la buget, determinate de creșterea economică. Sebastian Vlădescu și-a dat demisia din funcția de secretar de stat la data de 22 octombrie 2007, după finalizarea procesului de privatizare a Automobile Craiova (unde Vlădescu deținea funcția de președinte al Comisiei de privatizare) cu compania americană Ford . Vlădescu este membru în două Consilii
Sebastian Vlădescu () [Corola-website/Science/306216_a_307545]
-
implementarea politicilor agricole și de dezvoltare rurală în conformitate cu strategia guvernamentală. Ca urmare a implicarii in acțiuni de dare de mită, la data de 11 octombrie 2007, primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu i-a solicitat lui Decebal Traian Remeș să își prezinte demisia din funcție considerând că acesta nu își mai poate exercita în mod eficient atribuțiile sale, iar Remeș a acceptat. Decebal Traian Remeș a publicat 11 articole în "Revista economică", pe teme de finanțe-contabilitate. Devenit membru al Partidului Național Liberal în
Decebal Traian Remeș () [Corola-website/Science/306215_a_307544]
-
rechemat în administrația centrală a ministerului de externe. După lovitura de stat de la 6 septembrie 1940, la cererea lui Horia Sima, este numit ministru de externe în 14 septembrie 1940. În urma unor neînțelegeri cu ”conducătorul” statului, Ion Antonescu, își dă demisia din funcție în 20 decembrie 1940, fiind înlocuit ad-interim de către acesta. După evenimentele violente din 21-23 ianuarie 1941, cunoscute sub denumirea de "Rebeliunea legionară", este arestat împreună cu soția, în urma procesului din iunie 1941 fiind condamnat la 5 ani de închisoare
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
funcție. La data de 25 octombrie 2006, în a 44-a zi de la suspendarea sa din funcția de ministru al Apărării, Teodor Atanasiu a demisionat, declarând că "cel mai deștept cedează". În declarația de presă în care și-a anunțat demisia, Atanasiu a declarat că a reușit să demonstreze că este nevinovat, dar că, în pofida acestor lucruri, șeful statului a refuzat să aplice prevederile constituționale și să revoce decretul prin care l-a suspendat din funcție . Prin Decizia nr.191/26
Teodor Atanasiu () [Corola-website/Science/304800_a_306129]
-
Ștefan Foriș, acuzat că ar fi trădător și agent al Siguranței. După bombardamentul de aviație asupra Bucureștiului din 4 aprilie 1944, Bodnăraș și Rangheț l-au capturat pe Foriș și l-au forțat cu pistolul la tâmplă să-și semneze demisia. Ajuns la casa conspirativă unde se afla Ștefan Foriș, Bodnăraș i-a prezentat acestuia un mesaj venit, după cum susținea el, din partea Internaționalei Comuniste, prin care conducerea partidului era destituită, iar toate legăturile, inclusiv cifrul conspirativ (adică numele membrilor și casele
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
Mihail (n. 1971, Târnova, județul Arad) este un general român care a îndeplinit funcția de director adjunct al Serviciului Român de Informații. În perioada 20 iulie-4 octombrie 2006 s-a aflat la conducerea interimară a Serviciului Român de Informații, de la demisia lui Alexandru Radu Timofte din această funcție și până la numirea lui George Maior. În timpul mandatului lui George Maior a fost prim adjunct al acestuia. Mihail s-a născut în anul 1971, în comuna Târnova din județul Arad, într-o familie
Florian Coldea () [Corola-website/Science/304803_a_306132]
-
de stat, începând cu 1 august 2005 . A fost avansat la gradul de colonel la 24 martie 2006. În perioada 20 iulie - 4 octombrie 2006, el a îndeplinit funcția de director interimar al Serviciului Român de Informații, ca urmare a demisiei lui Alexandru Radu Timofte din această funcție. În aprilie 2007, în plin proces de suspendare din funcție a președintelui Traian Băsescu, liderul PSD, Mircea Geoană a prezentat presei două note scrise de Florian Coldea, despre situația dosarelor a trei judecători
Florian Coldea () [Corola-website/Science/304803_a_306132]
-
și pe evoluția doctrinelor și a cadrului juridic, prezentând în mod deosebit tranziția serviciilor secrete din Europa de Est de la totalitarism la democrație, cu un accent deosebit pe serviciile românești . La data de 20 iulie 2006, Alexandru Radu Timofte și-a prezentat demisia din funcția de director al SRI, ca urmare a situației create de eliberarea și dispariția lui Omar Hayssam (acuzat de terorism), împreună cu el demisionând și Gheorghe Fulga, directorul SIE și chestorul Virgil Ardelean, directorul Direcției generale de informații și protecție
Radu Timofte () [Corola-website/Science/304811_a_306140]
-
l-a constituit faptul că Gheorghe Fulga a demisionat din funcția de director al SIE la 20 iulie 2006, în perioada de vacanță parlamentară. Abia după reunirea Parlamentului în ședință comună la 20 septembrie 2006, s-a luat act de demisiile directorilor Serviciului Român de Informații, Radu Timofte, și al Serviciului de Informații Externe, Gheorghe Fulga, funcțiile din cele două servicii de informații fiind declarate vacante. Numirea în funcție a noului director al SIE, Claudiu Săftoiu, a avut loc cu ocazia
Silviu Predoiu () [Corola-website/Science/304818_a_306147]