14,040 matches
-
în secolul XV în localitatea Trikomo, un sătuc din zona de nord a insulei Cipru, la de Famagusta. Se pare că această capelă a fost văzută de regină cu prilejul unei călătorii pe Marea Mediterană, în anii de început ai primei domnii a regelui Mihai al României, când, după moartea regelui Ferdinand I al României, temându-se de o prezumptivă lovitură de stat ce ar fi fost pregătită de mareșalul Alexandru Averescu, a dus negocieri secrete pentru a-și pregăti o eventuală
Stella Maris () [Corola-website/Science/315587_a_316916]
-
Berlinul, unde au rămas până în vara anului 1821. În vara anului 1824 au revenit în Berlin întorcându-se la St. Petersburg în martie 1825 când Țarul Alexandru I l-a chemat pe Nicolae în Rusia. Timp de opt ani, în timpul domniei lui Alexandru I, cuplul a trăit liniștit fără să se gândească la posibilitatea de a ocupa tronul Rusiei. Țarul Alexandru nu avea copii iar moștenitorul său, Marele Duce Constantin Pavlovici al Rusiei a renunțat la drepturile la succesiune în 1822
Charlotte a Prusiei () [Corola-website/Science/315639_a_316968]
-
lui Bismarck, un om politic autoritar care de multe ori a ignorat sau respins Dieta, l-a determinat pe Frederic să aibă o relație tensionată cu tatăl său și a dus la excluderea sa din politica de stat pentru restul domniei lui Wilhelm. Frederic a insistat pentru unificarea Germaniei prin mijloace liberale și pașnice dar politica lui Bismarcke „de sânge și fier” a prevalat . Pentru că tatăl său i-a reproșat în mod sever ideile liberale, Frederic a petrecut o bună bucată
Frederic al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/315651_a_316980]
-
de prin sate, din care se făceau oameni de treabă, vlădici și egumeni și preuți și diaconi pre la svintele mănăstiri". Cercetările istorice au demonstrat că primii voievozii si cnezii români din Maramureș știau să scrie în slavonește. De asemenea domnii, atât în Moldova cât și în Țara Românească învățau carte. Chiar aceia care nu puteau scrie erau datori să știe să vorbească slavonește. Diaconul Coresi, argumenta și el în Psaltirea sa, prima în limba română, apărută în 1577, necesitatea învățământului
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
regizat de Sergiu Nicolaescu și produs de MediaPro Pictures, cu sprijinul Consiliului Național al Cinematografiei. Structura filmului este bazată pe ideea de flashback din unghiul subiectiv al lui Carol I. Aflat în ultimele luni de viață, bătrânul rege își rememorează domnia începută în 1866, cu momentul ei de vârf, câștigarea independenței României. "" include secvențe din filmul "Pentru patrie" (1977), în care rolul regelui Carol I a fost interpretat tot de Sergiu Nicolaescu, mai tânăr cu 32 de ani. Filmările au avut
Carol I - Un destin pentru România () [Corola-website/Science/315807_a_317136]
-
1425 Woerden a ales partea lui Philip cel Bun, în conflict cu Jacoba van Beieren, după ce Philip a confirmat privilegiile orașului și a promis că stăpânirea Woerden nu va fi separată de comitatul Olandei prin acordarea ei către altcineva. În timpul domniei lui ducelui de Burgundia, Filip cel Bun (1419-1467) și Carol Pleșuvul (1467-1477), Woerden s-a bucurat de o perioadă de pace fără precedent, și deja în 1477 populația ei aproape s-a triplat, la aproximativ 1920. Moartea lui Charlol Pleșuvul
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
populația ei aproape s-a triplat, la aproximativ 1920. Moartea lui Charlol Pleșuvul înaintea porților din Nancy a fost preludiul unei neliniști reînnoite, atât cu Utrecht cât și cu Ducatul de Guelders, iar orașul a suferit dificultăți economice, din cauza aceasta. Domnia lui Carol V a fost o perioadă de relativă pace și prosperitate pentru Woerden, în ciuda neliniștii religioase. În aprilie 1522 Charles V a indorus Incheziția în Țările de Jos. Johannes Pistorius Woerdensis (Jan de Bakker), un preot catolic, a fost
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
în acest demers. După trei luni, în iulie 1572, Dobrosolovski primește proruncă de la Dieta Poloneză să predea cetatea moldovenilor, pentru ca Polonia să aibă liniște la hotare în perioada alegerii noului rege, de după moartea regelui Sigismund al II-lea. În perioada domniei lui Ioan Vodă (1572-1574), cetatea este cârmuită de Cozma Murgul și Ioan Caraghiuzel, apoi, în timpul războiului cu turcii din vara anului 1574, de Lupe Huru, socrul domnului. În cetate erau adăpostite Marica, fiica lui Huru și soția lui Ion vodă
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
arhiepiscopul și mitropolitul Chir Ștefan. S-a zidit din temelie până la săvârșire în zilele lui Io Grigorie voievod, în anul 7173. Am scris eu, popa Stan”". Anul bizantin 7173 poate fi tradus fie între anii 1664-1665. Dat fiind că prima domnie a domnitorului Grigore a luat sfârșit în 1664 se poate fixa acest an pentru datarea construcției.
Biserica de lemn din Grămești () [Corola-website/Science/316502_a_317831]
-
Io Constantin voievod, s-au săvârșit [în] luna decembrie 8 zile și a o făcu[t] popa Vasilie cu satul la anul 7164. A scris David. Meșter Oprea Ionu”". Anul erei bizantine 7164 corespunde anului 1655 al erei noastre, în timpul domniei lui Constantin Șerban Basarab. Pisania continuă alăturat cu indicarea firească a hramului dintâi, evocând ajutorul divin și numind patronii spirituali ai lăcașului și ai comunității: "„Să se știe cân[d] au fostu cu mila dumnezeieștii troițe dintâi f[ăcută] această
Biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș () [Corola-website/Science/316501_a_317830]
-
Neagoe, Filip Ioniță Predică, Iosif F. Predică, Nicolae Militaru, Gheorghe I. Deliu, Nicolae Săndulescu, Dumitru Copoeru, Gheorghe I. C. Fartat, Nicolae I. C. Fartat, si cu ajutorul credincioșilor din satele vecine slujba redeschideri să săvârșit an ziua de 6 Martie 1932 an timpul Domniei M. S. Regelui Carol II-lea și păstoriei prea sfințitului Episcop D. D. Vartolomeu al Râmnicului Noului Severin. Donatori Dumitru Popescu și Ioan Bujoranu, Dumnedzeu săi răsplătească pe toți Ostenitori, în veci vecilor, Amin. Pictor Petre Roșieanu, Zăvoieni Vâlcea.”". Din
Biserica de lemn din Măgureni () [Corola-website/Science/316530_a_317859]
-
-lea în satul Coșula (județul Botoșani), care traversează râul Miletin. Podul din Coșula este inclus pe Lista monumentelor istorice din anul 2015 din județul Botoșani, având codul de clasificare . Primul pod de piatră a fost construit în anul 1503, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Actualul pod de piatră din Coșula a fost construit în secolul al XVIII-lea peste râul Miletin, odată cu stabilirea călugărilor greci la Mănăstirea Coșula. În anul 2001 au fost executate lucrări de reabilitare a podului prin
Podul medieval din Coșula () [Corola-website/Science/316534_a_317863]
-
același an, anul 7043 septemvrie 8 zile"" (=1535). Ctitorul bisericii mănăstirii Coșula este vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș, fiul pârcălabului Grumaz. Acesta provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova. El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare printre dregătorii sfatului domnesc având loc într-un document din 3 martie 1535. În calitate de vistiernic, Mateiaș avea responsabilitatea administrării veniturilor țării dar și ale curții domnești. El a fost un boier de
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
logofăt. Marele boier a fugit de la Făgăraș în perioada martie - aprilie 1545 și s-a înapoiat în Moldova prin Țara Românească. El apare într-un document al sfatului domnesc din 4 aprilie 1545. Mateiaș și-a păstrat dregătoria și în timpul domniei lui Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551). El a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" de la Mănăstirea Coșula (1535) și Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni (1539). Vistiernicul Mateiaș a fost înmormântat în biserica ctitorită de el la Horodniceni, aici aflându-se
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
atâtor cărți cu conținut atât de variat denotă că odinioară, în jurul mânăstirii Coșula, era un cler cu o cultură înaltă și aleasă”". Tot atunci, în veșmântăria bisericii au fost descoperite obiecte de cult vechi, dintre care unele datau din perioada domniei lui Petru Rareș. În decursul timpului s-au efectuat mai multe reparații și renovări ale complexului monahal (în anii 1848, 1856-1858 și 1978). Cu prilejul reparațiilor din 1858, pictura inițială în tehnica frescă din interior, datând din 1538, a fost
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
arhanghelii Gavril și Mihail într-o poziție de adorare. Arhanghelul Mihail are ochii ridicați spre cer și colțurile gurii coborâte, transmițând o stare de ușoară tristețe, cu rolul de a spori seriozitatea contemplării. Pictura exterioară a fost realizată în timpul primei domnii lui Petru Rareș (1527-1538). Ea a fost îndepărtată de meșterii care au făcut lucrări de reparații ale edificiului, fiind păstrat întâmplător doar un fragment al unor fresce vechi reprezentând Judecata de Apoi, deasupra ușii de intrare în biserică de pe fațada
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
zidită în anul 1496 ca biserică de mir, fiind ctitorită de către Ștefan cel Mare pe "moșie domnească din hotarul târgului" Botoșanilor, în zona denumită Popăuți din nord-vestul orașului. Ea prezintă mai multe asemănări cu alte biserici orășenești zidite la sfârșitul domniei voievodului moldovean, și anume cu Biserica "Sf. Nicolae" din Dorohoi și cu Biserica "Sf. Gheorghe" din Hârlău. Construcția a fost finalizată la 30 septembrie 1496. Pe fațada nordică a pronaosului, lângă portalul intrării originale, se află o pisanie în limba
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
contrafortului de la absida altarului se află înscris anul 1597, care indică tocmai data înălțării edificiului. Într-un document din 19 decembrie 1611 - 31 august 1612 se spune că mănăstirea "numită a lui Toader Moghilă" a fost zidită "din nou" în timpul domniei lui Ieremia Movilă de fratele său Toader care i-a dat "tot avutul său și multe sate ce au fost dreptele lui ocine". De asemenea, există o însemnare din 1599 pe o carte dată de Ieremia Movilă ""întru a noastră
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
a construit la Akka o flotă destinată cuceririi Ciprului și expedițiilor spre nordul Africii. În secolul al IX-lea Akko a ajuns că întreaga țară în mâinile lui Ahmed Ibn Tulun din Egipt. Ibn Tulun a reconstruit portul și în timpul domniei lui, după spusele geografului arab contemporan Al Muqaddasi, orașul a început să cunoască o perioadă de prosperitate. După o scurtă perioadă de reintrare în stăpânirea Bizanțului, Akko intra în veacul al X-lea sub dominația califatului șiit al Fatimizilor cu
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
tunuri din bronzul ei. Cu fațada spre "Augusteum" era orientată și clădirea Senat-ului, ridicată, pentru prima dată, de Constantin cel Mare, pe latura de răsărit și cu spatele spre Marea Marmara. Aceasta a fost incendiată de două ori, sub domnia împăratului Arcadius și apoi sub Justinian I-ul cel Mare. Cel din urmă a reclădit-o cu măreție deși instituția Senatului nu mai avea decât un rol decorativ în viața politică. Tot spre latura de răsărit, adică spre Marea Marmara
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
de chirpici distrusă prin ardere și două morminte in situ. Tot aici a existat un cimitir medieval datând din primele decenii ale secolului al XV-lea. Vechimea cimitirului este dovedită de prezența în două morminte a unor groși din timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) din prima jumătate a timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) și Iliaș I (1432-1433, 1435-1436, 1436-1442). Extinderea cimitirului s-a făcut treptat pe fosta zonă unde s-a aflat locuința distrusă prin ardere. În timpul
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
aici a existat un cimitir medieval datând din primele decenii ale secolului al XV-lea. Vechimea cimitirului este dovedită de prezența în două morminte a unor groși din timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) din prima jumătate a timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) și Iliaș I (1432-1433, 1435-1436, 1436-1442). Extinderea cimitirului s-a făcut treptat pe fosta zonă unde s-a aflat locuința distrusă prin ardere. În timpul săpăturilor arheologice pentru lărgirea străzii Simion Florea Marian, din 1959, au
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
vase și de plăci ornamentale - cahle întregi și fragmentare, precum și în umplutura unui cuptor). Complexul arheologic a fost datat în a doua jumătate a sec. al XV-lea și începutul sec. al XVI-lea. Patru monede moldovenești emise în perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), care au fost descoperite în locul menționat mai sus, se află în prezent în colecțiile Complexului Muzeal Bucovina. Acele monede datează locuirea de lângă Biserica "Sf. Nicolae" în prima jumătate a secolului al XV-lea, aceasta fiind
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
un inventar arheologic format din monede de argint și de cupru, un inel de cupru, nasturi globulari de argint aurit și de aramă, fragmente de țesături cu fir de argint aurit. În două morminte s-au găsit groși din timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) și Iliaș I (1432-1433, 1435-1436, 1436-1442); din alte morminte provin dinari din Ungaria, din Imperiul Romano-German sau șilingi din Polonia. În urma acestor descoperiri, Biserica "Sf. Nicolae" a fost încadrată cronologic în primele decenii ale secolului
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
ca sursă o notiță de mână, aflată în arhiva Decanatului din Ipotești, însă informațiile nu corespund datelor istorice și arheologice. Domnitorul respectiv trecuse la islamism, chipul său din tabloul votiv din biserica Mănăstirii Probota fiind înnegrit. În anul 1611, în timpul domniei lui Constantin Movilă (1607-1611), vel vistiernicul Nicoară Prăjescu, împreună cu cneaghina Maria, și copiii lor, au înnoit (refăcut) Biserica "Sf. Nicolae", dându-i forma pe care o are astăzi. El a pus o pisanie cu următorul text: ""Cu voia Tatălui și
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]