12,591 matches
-
făcut un serviciu celor moderni, care nu s-ar fi abținut să nu-i imite; iar caracterul actului odată fixat, poetul ar fi fost obligat să-l ducă la îndeplinire." (Discurs despre poezia dramatică, capitolul XV, "Despre Antracte") Dacă teoreticienii dramei păstrează unitatea de acțiune, ei condamnă în schimb unitățile de loc și de timp, ca o constrângere inutilă care nu poate decât să întrerupă desfășurarea acțiunii sau să o păteze de neverosimil. Louis-Sébastien Mercier citează libertatea temporală pe care și-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
părerea lui, decât să-și jefuiască predecesorul. "La ce au servit aceste reguli severe pe care niște autori creduli le-au urmat literal, întreabă el în Noul Eseu asupra artei dramatice la capitolul XII, intitulat " Despre defectele de evitat în dramă"? Să faci din teatru, cum s-a spus, un fel de parloir, să înăbuși acțiunea, să o concentrezi asupra unui punct unic și forțat, în douăsprezece picioare pătrate. Uitați-vă la frumoasele scene din Shakespeare. Cezar traversează piața publică: este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mult efect în tragedie. La începutul unei piese, aș vrea numai ca ele să nu dea prea mare viteză acțiunii, și să nu cauzeze obscuritate." 2.3.4. Al Patrulea Perete Grija aceasta pentru realism, pe care o dovedesc teoreticienii dramei burgheze, culminează cu estetica celui de-al "patrulea perete", concept făurit de Diderot, atât ca instrument dramatic la dispoziția autorilor, cât și ca un consemn al jocului. Din momentul apariției Convorbirilor despre "Fiul nelegitim", el le cere, atât autorului, cât
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un număr oarecare de tehnici oratorice eficace asupra publicului, arta sa nu poate fi deosebită de cea a oratorului. Iată că de acum înainte ea începe să exercite o adevărată fascinație. 2.4.1. Un joc plin de naturalețe Cu drama burgheză, jocul actorului se modifică pentru a satisface exigența realismului iluzionist. Până la începutul secolului al XVIII-lea, actorul de tragedie, în Franța, adoptă un joc static, stând nemișcat în avanscenă, declamându-și cu emfază textul cu fața la public, fără să-și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
încolo Marmontel, scăldat în lacrimi și plin de admirație: Acest lucru nu-i creat de mine, ci de ea; ea și-a creat rolul." Un nou tip de joc se năștea datorită ei pe scenele franceze 33. În afara faptului că drama burgheză nu se putea mulțumi cu un joc declamatoriu, două alte motive, modificările din scenă și influența comedianților străini, englezi și italieni, au favorizat înflorirea acestui joc nou. Scena, cum am văzut, se transformă în același timp cu nașterea dramei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
drama burgheză nu se putea mulțumi cu un joc declamatoriu, două alte motive, modificările din scenă și influența comedianților străini, englezi și italieni, au favorizat înflorirea acestui joc nou. Scena, cum am văzut, se transformă în același timp cu nașterea dramei, când, în 1759, în epoca în care Fiul nelegitim și Tatăl de familie tocmai fuseseră create, aria de joc se mărește prin suprimarea banchetelor plasate pe părțile laterale ale scenei. Din momentul în care comedianții dispun de o scenă mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vor apropia de modul firesc, și mai ales când vor înceta să-și impună legea absurdă de a reveni mereu la prima parte a unei arii după ce au spus-o pe a doua. Există oare reluări și rondouri într-o dramă?" Cât despre cântec, el nu trebuie conceput, nici el, ca un element adăugat pe deasupra, ci ca un mod special de a dialoga. Poziția lui Diderot se aseamănă, la interval de milenii, cu cea a lui Aristotel, care deplângea faptul că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Euripide, corurile și-au pierdut funcția. Compuse ca niște simple intermedii ornamentale, ele puteau fi integrate în orice tragedie, pierzându-și astfel forța vie. Conștient de impactul emoțional al gestului, Diderot vrea să-i acorde un loc special în execuția dramei. Există scene, scrie el în Discurs despre Poezia dramatică, în care le este cu mult mai firesc personajelor să se miște decât să vorbească." El omagiază pantomima în care excelau romanii și ale cărei secrete timpurile moderne le-au pierdut
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Discurs despre Poezia dramatică, în care le este cu mult mai firesc personajelor să se miște decât să vorbească." El omagiază pantomima în care excelau romanii și ale cărei secrete timpurile moderne le-au pierdut. "Prea mult vorbim în dramele noastre, scrie el în Convorbiri despre Fiul nelegitim, și, drept urmare, actorii noștri nu joacă în ele destul. Am pierdut o artă, ale cărei resorturi erau bine cunoscute de antici. Pantomima reprezenta altădată toate condițiile sociale, pe regi, pe eroi, pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și adevărul accentului." Prin cuvintele pe care Diderot i le atribuie lui Dorval în Convorbirile despre Fiul nelegitim, el exprimă dorința ca dansul, formă poetică a pantomimei, departe de a figura ca simplu ornament, să aibă un loc principal în dramă. "Dansul mai așteaptă încă pe omul de geniu; el este pretutindeni prost, pentru că se crede că e de-abia un fel de imitație. Dansul îi este pantomimei ceea ce poezia este pentru proză, sau mai degrabă ca declamația firească pentru un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al pantomimei. Ea își are subiectul ei; acest subiect poate fi distribuit pe acte și pe scene. Scena își are recitativul său liber sau obligatoriu, și arieta sa." Importanța pantomimei pe care el o definește "ca pe o porțiune a dramei" este atât de mare pentru el, încât cere ca ea să fie notată. "Trebuie scrisă, spune el în Discursul despre poezia dramatică, pantomima, ori de câte ori execută un tablou; [trebuie ca ea] să dea energie sau claritate discursului; [trebuie] să închege dialogul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca ea] să dea energie sau claritate discursului; [trebuie] să închege dialogul; să caracterizeze; să fie reprezentată printr-un joc delicat care să nu fie ghicit; care să țină loc de răspuns, și aproape totdeauna la începutul scenelor." Autorii de drame, deveniți de acum înainte regizori potențiali, încep atunci să consemneze jocurile de scenă în sânul dialogului și chiar să noteze "jocuri de antracte" mute, precum Beaumarchais în Eugénie, lucru asupra căruia se explică în lunga didascalie care separă primele două
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-l urmează printr-o pantomimă care ar întreține, fără să o obosească, atenția spectatorilor, și ar indica ceea ce se petrece în spatele Scenei în timpul Antractului. Am desemnat-o între fiecare Act. Tot ceea ce tinde să acorde veridicitate este prețios într-o Dramă serioasă, și iluzia depinde mai curând de lucrurile mărunte decât de cele mari." Diderot, care aruncă asupra teatrului o privire de pictor, fixează dispunerea personajelor pe platou. Considerând scena ca pe un tablou, el visează să le aranjeze pe momente
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
amintim, se bazează pe ficțiunea unui teatru în care realul și reprezentația se confundă. Dorval, prezentat drept actorul model, își joacă, în propriul său salon, și fără public, istoria vieții, cumulând cele două funcții de protagonist și de actor al dramei. În Paradoxul despre comediant 39 unde Diderot părăsește teza entuziasmului pe parcursul jocului pentru a o susține pe cea a insensibilității, se exprimă principii noi. În această operă care îmbracă forma dialogului filosofic drag lui Diderot, unul din cei doi protagoniști
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
activitate de propagandă ca în Enciclopedie. În schimb, în Paradoxul, întreprinde o vastă reflecție fenomenologică pe care numai moartea o va întrerupe, reflecție rezervată unui cerc restrâns de cititori prieteni cărora le trimite textul sub formă manuscrisă. Nu toți contemporanii dramei sunt unanimi în apărarea ei. Marmontel, care nu o înghite, o demolează în rubrica deloc îngăduitoare pe care i-o consacră în Elemente de literatură, la articolul "Dramă". El critică concepția ei realistă despre mimesis. După părerea lui, spectacolul devine
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cititori prieteni cărora le trimite textul sub formă manuscrisă. Nu toți contemporanii dramei sunt unanimi în apărarea ei. Marmontel, care nu o înghite, o demolează în rubrica deloc îngăduitoare pe care i-o consacră în Elemente de literatură, la articolul "Dramă". El critică concepția ei realistă despre mimesis. După părerea lui, spectacolul devine inutil dacă nu oferă decât reflectarea brută, inertă a realului, căruia-i amputează dinamismul. Nimeni nu i-a adunat pe oameni, scrie el, ca să le arate pe o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de rând. Natura este și mai adevărată și mai emoționantă decât imitația ei; și dacă nu ar fi vorba decât de adevăr, intersecțiile, spitalele, malul apei, ar fi săli de spectacol." El denunță banalitatea, întristătoare în ochii lui, situațiilor din dramă, care nu ar putea decât să-l plictisească pe spectator. "Teoria lor, scrie el cu privire la autorii dramatici, se sprijină pe două erori; una, că tot ceea ce interesează este bun pentru teatru; cealaltă, că tot ceea ce seamănă cu natura este frumos
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu servește decât la mascarea incapacității scriitorului. "Acțiunea lor, scrie el cu privire la autorii dramatici, redusă la pantomimă, îi scutește de grija de a scrie și de osteneala de a gândi." În ciuda criticilor lui Marmontel, alături de care trebuie să recunoaștem că drama burgheză nu a produs nicio capodoperă, trebuie subliniată modernitatea teoriilor care o susțin. În totală ruptură cu Antichitatea și Clasicismul, ele consacră o concepție nouă a scenei, a cărei influență imediată se va vedea asupra Germaniei care, cu Lessing, imită
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și Clasicismul, ele consacră o concepție nouă a scenei, a cărei influență imediată se va vedea asupra Germaniei care, cu Lessing, imită modelul francez, asupra Italiei care se inspiră din ea cu cea mai mare libertate, iar mai târziu asupra dramei romantice care, lăsând la o parte exigența realistă, îi va realiza ambițiile strălucit. Cât despre teoreticienii dramei naturaliste, aceștia își vor găsi în ele o sursă directă de inspirație. 3. Lessing, un emul al lui Diderot Lessing (1729-1781) este fondatorul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Germaniei care, cu Lessing, imită modelul francez, asupra Italiei care se inspiră din ea cu cea mai mare libertate, iar mai târziu asupra dramei romantice care, lăsând la o parte exigența realistă, îi va realiza ambițiile strălucit. Cât despre teoreticienii dramei naturaliste, aceștia își vor găsi în ele o sursă directă de inspirație. 3. Lessing, un emul al lui Diderot Lessing (1729-1781) este fondatorul teatrului german, atât prin piesele pe care le-a produs, cât și prin Dramaturgia de la Hamburg, ce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
chiar de la apariția sa în 1748, manifestând un viu interes față de cele două capitole consacrate teatrului. Începând cu 1760, se înhamă la o sarcină colosală, care îl va ține ocupat până la sfârșitul zilelor sale, traducerea scrierilor de estetică și a dramelor sale. În 1781, chiar în anul morții, adaugă o a doua prefață la traducerile sale din opera teatrală. Singurele lucrări ale lui Diderot pe care nu le-a cunoscut sunt, cum este și normal, scrierile sale postume, Saloanele (Salons) și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
conceptul de simplitate a acțiunii la cel de unitate, că regula esențială a teatrului grecesc este unitatea de acțiune, căreia celelalte două unități nu-i sunt decât urmarea 46. Dacă Anticii au fost puși în situația de a-și situa drama într-un singur loc și într-o perioadă de timp destul de scurtă, acest lucru s-a întâmplat numai din cauza prezenței permanente a corului în orchestra. Din cauza acestui martor care asista la dramă de la început până la sfârșit, fără a părăsi vreodată
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fost puși în situația de a-și situa drama într-un singur loc și într-o perioadă de timp destul de scurtă, acest lucru s-a întâmplat numai din cauza prezenței permanente a corului în orchestra. Din cauza acestui martor care asista la dramă de la început până la sfârșit, fără a părăsi vreodată spațiul ce-i era rezervat, era aproape imposibil, dacă nu se voia periclitarea verosimilului, să se extindă acțiunea în timp sau să fie deplasată în locuri succesive: Unitatea de acțiune era cea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
28-a) A dat chiar el un exemplu de "comedie serioasă" cu una din primele sale piese, Jidanii (Die Juden), în 1750. Consacrată problemei antisemitismului problemă asupra căreia Lessing va reveni în 1750 cu Nathan cel înțelept -, piesa este prima dramă socială în limba germană. 3.3. Un spectacol edificator Moralitatea spectacolului va fi cu atât mai convingătoare pentru spectator cu cât îl va părăsi el mai emoționat. De aceea Lessing este foarte atent la toate mijloacele susceptibile să întărească puterea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acordă, personajele sale nu sunt întru totul realiste. Arlechinul și Brighella mai au aspectul valeților de comedie. Pantalone se situează la jumătatea drumului între negustorul bogat al lui Molière, ca Domnul Jourdain sau ca Domnul Dimanche, și prosperul negustor din drama burgheză, așa cum apare în Neguțătorul din Londra a lui Lillo din 1731 sau în La Brouette du vinaigrier (Tărăboanța negustorului de oțet) a lui Louis-Sébastien Mercier din 1775. Goldoni își află personajele prin intermediul unui amestec permanent de realism și stilizare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]