13,885 matches
-
acestea s-au numit années folles care contrastau pe de o parte cu războiul și ororile sale, iar pe de altă parte cu îngrijorarea și disperarea unei a doua perioade ce precedea un alt război. Este oare vorba de o iluzie retrospectivă, creată prin comparație cu anii sumbri care au precedat, apoi au urmat acestei peioade trecătoare, sau de o realitate trăită ca atare de majoritatea locuitorilor Europei industrializate? După suferințele și privațiunile războiului, în majoritatea țărilor beligerante dar mai ales
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
de asemeni și cei care caută în evadare un remediu pentru neliniștea lor. A fugi este obsesia celor care vor să fie liberi scrie Giovanni Papini după ce a fugit de Dumnezeu, omul fuge de sine însuși (...); el se refugiază în iluzii și în artificii care îi ascund pentru cîteva minute propria-i sărăcie spirituală". Unii, după ce și-au afirmat, ca Valery, credința în slăbiciunea omului modern și îngrijorarea de a vedea cum se prăbușește o cultură multimilenară ("Noi, civilizațiile actuale, știm
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
puternică. În Anglia de exemplu, regimul lui Mussolini a avut încă de la început în lumea intelectuală lingușitori zeloși, iar regimul Führerului și-a avut și el adepții săi. Dacă pentruT.S. Eliot, Wyndham Lewis, Roy Campbell și W.B. Yeats "iluzia fascismului" s-a rispit în ajunul războiului, aceasta l-a determinat pe poetul Ezra Pound să aleagă exilul în Italia unde va conduce în timpul războiului emisiuni ale posturilor de radio fasciste. În 1945 el va fi arestat de aliați și
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
își învinge prin calitatea sa toți concurenții: cinematograful de divertisment cu comediile sale ușoare și marile fresce istorice, cinematograful de factură socială și politică cu realizări ca Paisprezece iulie și Libertatea ne aparține de Rene Clair, Marseilleza, Toni și Marea iluzie de Jean Renoire, cinematograful "negru" inspirat din atmosfera creată de criză cu filme ca Pépé le Moko de Julien Duvivier, Cheiul cețurilor și Hotel Nord de Marcel Carné (pe un scenariu de Jacques Prévert după un roman de Pierre Mac
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
ci și Legionariul meu și Flutură micuț drapel. În concordanță cu aceste mici evenimente "culturale", sondajele de opinie care își fac apariția în Franța și în Anglia arată foarte clar că majoritatea locuitorilor acestor țări consideră războiul inevitabil și că iluzia creată la München odată spulberată, toată lumea s-a resemnat să lupte dacă numai în felul acesta Hitler poate fi oprit. "Înseninarea" din 1936 la sfîrșit, iar les années folles aparțin de acum înainte amintirilor mitizate. După acei ani treizeci de-
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
îmbina fermitatea politică cu un reformism economic vi-zînd modernizarea țării și ameliorarea nivelului de trai al populației. Astfel, sentimentul național și ajutorul Bisericii au creat un relativ consens care a caracterizat primii ani ai epocii Gierek, oferind conducătorilor de la Kremlin iluzia unei stabilități regăsite. Tocmai acest consens aparent a sărit în aer în cursul verii lui 1976, sub loviturile conjugate ale intelectualității și ale revoltei muncitorești. Prima a intervenit încă din 1975 împotriva proiectelor de rezolvare constituțională a puterii (ele urmăreau
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
cărui importanță nu trebuie exagerată, așa cum au făcut unii vorbind de un "genocid cultural" pentru a defini invazia de produse "made in USA" pe posturile de radio și pe canalele de televiziune, dar nici nu poate fi considerată doar o iluzie. Un alt element negativ, dar care nu trebuie nici el absolutizat, este faptul că, intrată în concurență cu televiziunea și depinzînd de constrîngeri financiare din ce în ce mai mari, cinematografia traversează de vreo cincisprezece ani o criză destul de gravă. Este indiscutabil că, devenit
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
ani caracterul artizanal pe care încă îl mai păstra după primul război mondial. La ora actuală aceasta cunoaște o puternică concentrare care, ca și industria automobilului, menține și susține un număr de nume prestigioase (Grasset, Fayard, Einaudi) dar fără ca această iluzie de pluralism să poată schimba realitatea: se știe că piața cărților este dominată tot mai mult de cîțiva giganți editoriali, Hachette și Presses de la Cité în Franța, Rizzoli și Mondadori în Italia, Bertelsman în Germania, legați ei înșiși de bănci
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
dată, aplicarea într-un stat a principiilor marxist-leniniste. Noua Rusie devine socialistă, care a fost o fază tranzitorie către societatea comunistă (vezi în acest sens: Nicolai Berdiaev, Originile și sensul comunismului rus, Cluj Napoca, Ed. Dacia, 1994; François Furet, Trecutul unei iluzii. Eseu despre ideea comunistă în secolul XX, București, Humanitas, 1996; Karl Marx și Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, Ediție îngrijită de Cristian Preda, București, Nemira, 1998). 3 Fascism. Originile doctrinei fasciste nu sînt încă bine definite. Fascismul vine de la fascie
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
am cunoscut, parcă mintea mi s-a mai limpezit și pot schița, într-o formulă mai mult sau mai puțin structurată, unele principii de conduită în viață regăsite în adâncile lui Eseuri. Care sunt acestea? Concis: Pentru a scăpa de iluzii fals consolatoare omul poate fi moral rezistent, centrat pe firești însușiri naturale utilizate cu simțul măsurii și demnitate, fără orgolii vane. Fluxul și refluxul imprevizibil al asocierii și disocierii ideilor, dacă le are, rămân ca o carte de căpătâi pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
prin filtrul unor abstracții și realități, împărtășind în același timp și opiniile altora, potrivit cărora fenomenul cultural trebuie tratat grav și ontologic. Pornim de la statutul Bibliopolisului într-o "examinare" obiectiv-subiectivă, cu impresii, sensibilități, pasiuni, cu evaluări, distanțări, dorințe, amintiri și iluzii. Arta și cultura, după Lucian Blaga, dobândesc o autoritate, un hieratism, chiar o sacralitate prin faptul că ne oferă modalitatea de a încerca descifrarea tainelor din spațiul în care existăm. Și noi vrem să aflăm încă din tainele nepătrunse sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și în care timpul ar fi oprit în loc, privirile contemplative ar surprinde neașteptate imagini și viziuni. Fascinați, atenți, lipiți de ceea ce se profilează, nu vom putea învălui inefabilul, nici vizibilitatea oferită ca din balonul lui Jules Verne, doar uitarea, eroarea, iluzia care au început să intre în evanescență. Ni se arată cadrul de poveste cu reversul de oglinzi al amintirilor, chiar dacă nu s-a întâmplat mai nimic imediat și în afară, chiar dacă fantoma orașului bântuie, neținând seama de inimaginabilul nostru cerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
se înveșnicește undeva, acolo Sus, un ceva transmisibil pe pământ, un ceva care revigorează binele, adevărul, frumosul. Dincolo de cuvinte, principii și concepte credem că sufletul ieșean, și cel moldav în general, vibrează metafizic, se umple de densitate existențială, astfel renasc iluziile, speranțele, devenirile culturale. Și mai credem că răbojul 15 (cele 15 ediții) e ca un portal de trecere spre tărâmul celei de a doua tinerețe și tot așa mai departe... Alături de scriitorii din țară s-au adunat, sub semnul nemuritor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
scrise cu cerneală prelinsă pe placa de plumb erau toată averea lui, una pe care n-ar fi dat-o pe nimic altceva. Litera și cuvântul îi păreau când petale de cireș, când aripi care-l zburau în noianul de iluzii, când licori colorate bune de spălat pietrele uluite sub povara unor grei bocanci ai vremii. Și câtă aparentă nepăsare, și câtă sfioșenie de om blând, și câte idei nu-i treceau doldora prin cap? Valer Mitru, venit din altă lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Universității "Al. I. Cuza", fost președinte al Academiei, filiala Iași. Iată răspunsurile lor în sensul ideii de mai sus (extrase din "Oglinzile Cetății" pe care le-am scris cu mulți ani în urmă). Cezar Buda: Pentru a-mi menține măcar iluzia libertății, nu pierd nicio ocazie de a mă strecura printre furtunile de idei (brainstorming), care bântuiesc sferele științelor, pentru a ajunge în câmpiile paradisiace, acolo unde domnește o atmosferă calmă și senină, care învăluie artele și înțelepciunea, ideile plutind liniștite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
tristețe după subiectele profunde, morale, estetice. Ies din cercul acestui sentiment apăsător și asist la dialogul uman, deschis, curat, realist. Poetul Cezar Ivănescu, directorul editurii, moderează neașteptat de echilibrat, intervine cu mici observații, dar ține bine cumpăna între luciditate și iluzii. Vorbește academic Const. Ciopraga, vorbește și Liviu Leonte, solemn și rar, vorbește și Ioan Holban, aplicat și cu bun-simț critic. Este rugat să intervină și Valeriu D. Cotea, o face în stilul lui fin-ironic. Zice că pălăria-i prea mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
unor sensuri ale existenței, înțelegând și mai bine însemnătatea regăsirii de sine. Se întâmplă un fel de investigație a absolutului, deși noi știm că el nu există, cel puțin la nivelul vieții telurice. Ca dintr-un arc de curcubeu ies iluziile, ies chiar iluminări de sub straturile evanescente, apar lucrurile multă vreme neobservate. Așa se naște frenezia cunoașterii. Pornim la drum ca-ntr-o aventură fascinantă a redescoperirii Iașului. Ne însoțește lumina Cetății. Dincolo de clădiri și obiecte, dincolo de locuințele vechi cât timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
izvoare franceze. Poate de aceea el vedea în natura orașului orizonturi exotice, priveliști și inimi pline de viață, umanizând chipuri estompate, piatră și pământ și plantă și orice. Fantezistul nu avea limite, îmbrăcând cu metaforă când parabolicul și paradoxalul, când iluzia, umbra, raza, sublimul. Și totul trecut prin stări sufletești într-un amestec subtil, rafinat. Iașul de altădată ar fi rămas mai puțin liric, poate chiar mai sărac, stingher și inestetic, lipsit de scânteieri și refracții fără evocările, impresiile, amintirile, portretele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
repliere asupra detaliilor trecutului, prea mult lăsate în veghea unor subterane vieți. Orașul și lumina cu sclipiri răsfrânte de oceanul de ziduri în zile solare. Acum putem vedea și ceea ce nu se vede, acum profunzimile lui nu mai sunt doar iluzii, acum ochiul inert devine tandru, sensibil dar și lucid. Și tot acum poate să înceapă visul nesfârșit despre începuturi, ușor, ușor desprins dintre pietrele de temelie ale edificiilor, estompate de timp, de slaba noastră plăsmuire sau de memoria scurtă. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
am întrebat și altădată, mă întreb și acum dacă încă mai putem crede că lumea noastră de azi, nebună de legat, mai are șanse să redevină lumea plină de iubire și dreptate. Te copleșește gândul că viața e ca o iluzie a realității imanente, că nemărginirea te înspăimântă până la muțenie. Mai are rost să hamletizezi despre "a fi sau a nu fi", la ce folos? Sau să ne consolăm cu ideea că realitatea pe care o trăim intră în alternanță cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
modalități cu putere de salvare, de trăire a miracolului românesc la care cu toții ne gândim. Cineva spunea că nu-i plac profesioniștii constanți ai reproșului, naturile demolatoare care explodează permanent, cultul vicios al egoismului și al imoralului, al lenei și iluziei care duce la deziluzie. De aici pleacă totul. Cine să ia aminte? 31 Da, perla este un miracol. Depășindu-și granițele de sorginte, perla a reușit să se strecoare în viața de peste tot. Fiind conștientă de sclipirea și frumusețea ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de totul. Unde suntem? Muzica se sprijină pe har iar omul pe prelungirile sale metafizice, pe ființa dincolo de ființă. Muzica capabilă de revelații sublime. Dacă luna naște fantasme nocturn-aeriene, Sonata lunii lui Beethoven este "însăși luna pe pământ". Muzică, vis, iluzii, stare de grație, încântare, grandoare. 37 Încerc o stare de fericire inefabilă atunci când pornesc la drum și pe... căile cunoașterii naturii. Cerul e nespus de albastru și aerul pur. Ne putem sătura de senin? Natura e stăpânul și fulgerul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
îl întâlnim în zilele contemporane! 46 Părți de lumină. Sfeșnicele sunt părți de lumină, desprinse parcă din soare, din flacără, din scânteie, care însuflețesc spiritul privitorului și îl cuprinde precum focul sacru ca o continuă sursă de vrajă, meditație și iluzie. Ele, sfeșnicele, nu sunt doar obiecte de artă, venerate odată cu întreg cadrul divin din fața catapetesmei, cu un braț sau mai multe, de culori și forme diverse, ascunse efecte monocromatice ale luminii, purtătoare de subtile mesaje și gnoze încă din antichitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
o concluzie se conturează. Care sunt ,,elementele" de trecere de la primele dv. volume "Singurătatea în doi" (1966), "Presiunea luminii" (1968), "Aberații cromatice" (1969)... la ultimele: "Accente" (1981), "Magie" (1982), "Flamingo" (1984), "Orpheus" (1986)? Ați îmbrățișat, cu timpul, și alte cauze, iluzii, credințe, idealuri? -Despre "elementele" de trecere s-a pronunțat critica. Eu, chiar dacă le cunosc mai bine, v-am zis, tac. Nu am timp să privesc în urmă. Ce alte cauze, iluzii... să îmbrățișez? Mi-ajunge poezia! Însă ceva magic în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Orpheus" (1986)? Ați îmbrățișat, cu timpul, și alte cauze, iluzii, credințe, idealuri? -Despre "elementele" de trecere s-a pronunțat critica. Eu, chiar dacă le cunosc mai bine, v-am zis, tac. Nu am timp să privesc în urmă. Ce alte cauze, iluzii... să îmbrățișez? Mi-ajunge poezia! Însă ceva magic în mine există", spune Ioanid Romanescu... Da, există. Și unii chiar s-au convins că eu nu vorbesc (numai) de pe pereți. Prin anii '70, încă trăia Mama, casa noastră de la Voinești a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]