12,798 matches
-
a excelat din nou, luând prizonieri 23 de combatanți bulgari. Pentru aceste fapte, a primit Legiunea de Onoare franceză în grad de Ofițer, Crucea de Război franceză cu Palmier de Aur (singura femeie soldat din lume decorată cu acest ordin), medalia sârbă Miloš Obilić „pentru curaj”, cu Ordinul britanic Sfanțul Mihail și Sfanțul Gheorghe Clasa a III-a și cu Ordinul rus Sfanțul Gheorghe Clasa a IV-a. După război, Milunka a lucrat în Bosnia că bucătăreasa, asistenta medicala și croitoreasa
Milunka Savić () [Corola-website/Science/334683_a_336012]
-
de la Londra, a trecut la o tușa de rusoaica Violetta Kolobova în turul întâi probei individuale, dar a pierdut în turul următor cu sud-coreeanca Shin A-lam. La proba pe echipe, Germania a fost învinsă de Chină, care a câștigat medalia de aur în cele din urmă, si s-a clasat pe locul 5 după meciurile de clasare. S-a apucat de scrima pentru să urmeze pașii tatălui ei, Piotr Sozanski, un fost scrimer de performanță devenit maestru de scrima. La
Monika Sozanska () [Corola-website/Science/334723_a_336052]
-
expoziții personale în Paris, Atena, Geneva, Basel, Lugano și New York. De asemenea, el a expus la Royal Society of Marine Artists din Londra. Artistul a fost decorat cu Ordinul Legiunii de Onoare și în anii șaptezeci a fost decorat cu medalia Vermeille al Societății de Arte, Științe și Litere. Pentru meritele sale a fost distins cu mai multe ordine și decorații ale statului român pe timpul domniei regelui Carol al II-lea ca și după anul 1948. În anul 1970, The New York
Dimitrie Știubei () [Corola-website/Science/334695_a_336024]
-
rus specializat pe floretă. A participat la Jocurile Olimpice din 2004 de la Atena. La proba individuală, a ajuns în semifinală, unde a fost învins de italianul Salvatore Sanzo. Apoi a pierdut cu un alt italian, Andrea Cassarà, și a rămas fără medalie. La proba pe echipe, Rusia a trecut de Franța, dar a fost învinsă de Italia în semifinală. A câștigat împotriva Statelor Unite în „finala mică”, cucerind medalia de bronz. A fost și laureat cu argint pe echipe la Campionatul Mondial din
Renal Ganeev () [Corola-website/Science/334731_a_336060]
-
Sanzo. Apoi a pierdut cu un alt italian, Andrea Cassarà, și a rămas fără medalie. La proba pe echipe, Rusia a trecut de Franța, dar a fost învinsă de Italia în semifinală. A câștigat împotriva Statelor Unite în „finala mică”, cucerind medalia de bronz. A fost și laureat cu argint pe echipe la Campionatul Mondial din 2015 și este de cinci ori vicecampion european (în 2004, 2007, 2009, 2010 și 2015).
Renal Ganeev () [Corola-website/Science/334731_a_336060]
-
Franței în anul 1981. La Jocurile Olimpice din 1984 de la Los Angeles a fost eliminat în sferturile de finală de italianul Mauro Numa, care a fost laureat cu aur în cele din urmă. La proba pe echipe a cucerit prima sa medalie olimpică, după ce Franța a pierdut cu Italia, dar a câștigat cu Austria în finala pentru medalia de bronz. Nu a cucerit nicio medalie la Jocurile Olimpice de vară din 1988, fiind eliminat în grupul final. În anul următor, a ajuns în
Philippe Omnès () [Corola-website/Science/334747_a_336076]
-
de finală de italianul Mauro Numa, care a fost laureat cu aur în cele din urmă. La proba pe echipe a cucerit prima sa medalie olimpică, după ce Franța a pierdut cu Italia, dar a câștigat cu Austria în finala pentru medalia de bronz. Nu a cucerit nicio medalie la Jocurile Olimpice de vară din 1988, fiind eliminat în grupul final. În anul următor, a ajuns în finală la Campionatul Mondial de la Denver, dar a pierdut la o tușă cu vest-germanul Alexander Koch
Philippe Omnès () [Corola-website/Science/334747_a_336076]
-
a fost laureat cu aur în cele din urmă. La proba pe echipe a cucerit prima sa medalie olimpică, după ce Franța a pierdut cu Italia, dar a câștigat cu Austria în finala pentru medalia de bronz. Nu a cucerit nicio medalie la Jocurile Olimpice de vară din 1988, fiind eliminat în grupul final. În anul următor, a ajuns în finală la Campionatul Mondial de la Denver, dar a pierdut la o tușă cu vest-germanul Alexander Koch. În același an, a fost aproape de moarte
Philippe Omnès () [Corola-website/Science/334747_a_336076]
-
a străpuns gâtul foarte aproape de carotidă. Accidentul i-a lăsat o cicatrice. La Campionatul Mondial din 1990, la orașul francez Lyon, a ajuns din nou în finală. S-a împuns în față italianului Andrea Borella, campion mondial în 1986, cucerind medalia de aur - ultimul titlu mondial câștigat de un floretist francez. Victoria aceasta a trecut în mare măsură neobservată: din cauza întârzierilor considerabile înregistrate în desfășurarea competiției, finala a fost difuzată pe televiziune la ora 23. În plus, a avut loc în
Philippe Omnès () [Corola-website/Science/334747_a_336076]
-
Franței. În consecventă, realizarea lui nu a apărut pe pagina întâi din jurnal "L'Équipe". Două ani mai târziu, a ajuns în finală la Jocurile Olimpice din 1992 de la Barcelona. A trecut de Serhii Holubîțkîi din Echipa Unificată și a cucerit medalia de aur. Astfel a devenit primul campion olimpic francez la floretă masculin din Christian d'Oriola în 1956. Și în acest caz, realizarea sa a rămas puțin mediatizată, fiind în concurență cu medalia de aur lui Éric Srecki la spadă
Philippe Omnès () [Corola-website/Science/334747_a_336076]
-
Holubîțkîi din Echipa Unificată și a cucerit medalia de aur. Astfel a devenit primul campion olimpic francez la floretă masculin din Christian d'Oriola în 1956. Și în acest caz, realizarea sa a rămas puțin mediatizată, fiind în concurență cu medalia de aur lui Éric Srecki la spadă și, în special, cu proba de 100 m. La Jocurile Olimpice din 1996 de la Atlanta a fost învins în sferturile de finală de conațional său Franck Boidin. La vârsta de 36 de ani, a
Philippe Omnès () [Corola-website/Science/334747_a_336076]
-
de sportiv. Câteva luni mai târziu, a devenit director tehnic național la Federația Franceză de Scrimă cu ocazia celui de-al doilea mandat președintelui Pierre Abric. A deținut aceasta poziție până în 2005. În acești ani scrima franceză a cucerit patru medalii de aur, cinci de argint și trei de bronz la doua ediții olimpice (Sydney 2000 și Atena 2004). Acești ani au fost și marcați de o controversie, când antrenor național de sabie Christian Bauer a plecat din Franța pentru Italia
Philippe Omnès () [Corola-website/Science/334747_a_336076]
-
2015 de la Glasgow, au eșuat la turneul preolimpic de la Rio. Fiind aflată pe locurile 5-8 la acest turneu, România dispune de un loc nenominal, atât la feminin, cât și la masculin, în afară de Marian Drăgulescu, care și-a asigurat calificarea, cucerind medalia de argint la sărituri din cadrul Campionatului Mondial din 2015. Cota feminină a fost atribuită Cătălinei Ponor, Larisa Iordache a fost sportivă înlocuitoare în caz de accidentare. Ana Luiza Filiorianu s-a calificat după ce s-a clasat pe locul 6 la
România la Jocurile Olimpice de vară din 2016 () [Corola-website/Science/334782_a_336111]
-
această la calitatea sa de membru al FPCD. Între 22 mai 1998 - 17 februarie 1999 a fost viceprim-ministru al Republicii Moldova în Guvernul Ciubuc (2). În prezent este membru-fondator al Platformei Civice „Demnitate și Adevăr”. În 1996 a fost decorat cu medalia „Meritul Civic”, iar în 2012 cu Ordinul Republicii.
Valentin Dolganiuc () [Corola-website/Science/334791_a_336120]
-
ani mai târziu a devenit vicecampion mondial pe echipe la juniori și a câștigat clasamentul general al Cupei Mondiale la aceeași categorie de vârstă. A participat ca rezervă la Jocurile Olimpice din 2008 de la Beijing, în care echipa Franței a câștigat medalia de aur la proba de sabie masculin pe echipe. Pentru ca nu a tras niciun asalt, a primit o diplomă olimpic, dar nu a fost medaliat. Absolvent al Școli Superioare de Comerț din Paris, a participat la Campionatul European din 2014
Vincent Anstett () [Corola-website/Science/334828_a_336157]
-
(n. 20 octombrie 1980, Fort-de-France, Martinica) este un fost scrimer francez specializat pe spadă, laureat cu trei medalii olimpice, inclusiv două de aur. A fost campion mondial la individual în 2007 și campion european pe echipe în 2008. s-a născut în Martinica, un departament de peste mări al Franței care i-a și produs pe campionii de scrimă
Fabrice Jeannet () [Corola-website/Science/334819_a_336148]
-
vicecampioană a Franței în categoria veterani. Primul său antrenor a fost Jean-Marie Grubo. În anul 1997 Fabrice l-a urmat pe Jérôme la centrul de pregătire pentru juniori de la Reims, în Franța metropolitană. În același an, a cucerit prima sa medalie internațională, un bronz la turneul de la Bonn pentru cadeți. Două sezoane mai târziu a fost selectat la INSEP, un centru de pregătire național pentru sportivi de performanță, și s-a legitimat la clubul de scrimă din Châlons-en-Champagne. În 2000 a
Fabrice Jeannet () [Corola-website/Science/334819_a_336148]
-
Châlons-en-Champagne. În 2000 a devenit campion mondial junior la individual și pe echipe. Datorită acestui rezultat, s-a alăturat echipei naționale de seniori. La Campionatul Mondial din 2001, prima sa participare la o competiție de aceasta anvergură, a cucerit două medalii de bronz, la individual și pe echipe. Înălțimea mare, stilul creativ și talentul precoce i-au atras comparații cu campionii francezi Philippe Riboud și Éric Srecki. În anul următor a ajuns în finală, unde a fost bătut de campionul olimpic
Fabrice Jeannet () [Corola-website/Science/334819_a_336148]
-
Franța, avându-l și în componență pe Jérôme Jeannet și Ulrich Robeiri, a trecut de Statele Unite, apoi a învins Germania la o tușă. Delegația Franței a câștigat în fața Ungariei în finală, scorul fiind 43-32, aducând lui Fabrice Jeannet prima sa medalie olimpică. Spadasinii francezi au fost porecliți ulterior „Invincibilii”, câștigând opt titluri la rând în competiții mari (Jocurile Olimpice și Campionatele Mondiale) din 2004 până în 2011. La Campionatul Mondial din 2005, a ajuns în finală, unde a fost învins din nou de
Fabrice Jeannet () [Corola-website/Science/334819_a_336148]
-
la 8-3 împotriva unui adversar care a aplicat aceeași tactica ca și a lui: să se retragă până la sfârșitul planșei înainte de a contraataca. În cele din urma a fost învins, scorul fiind 9-15. Vizibil dezamăgit pe podium, a declarat: „O medalie de argint este o medalie de înfrângere. A pierde în finală sau a pierde în turul întâi al unui turneu cu 64 de competitori, este același lucru.” Totuși, directorul tehnic al FIE, Ioan Pop, i-a descris astfel performanța: „M-
Fabrice Jeannet () [Corola-website/Science/334819_a_336148]
-
care a aplicat aceeași tactica ca și a lui: să se retragă până la sfârșitul planșei înainte de a contraataca. În cele din urma a fost învins, scorul fiind 9-15. Vizibil dezamăgit pe podium, a declarat: „O medalie de argint este o medalie de înfrângere. A pierde în finală sau a pierde în turul întâi al unui turneu cu 64 de competitori, este același lucru.” Totuși, directorul tehnic al FIE, Ioan Pop, i-a descris astfel performanța: „M-a încântat Fabrice Jeannet cu
Fabrice Jeannet () [Corola-website/Science/334819_a_336148]
-
a descris astfel performanța: „M-a încântat Fabrice Jeannet cu caracterul ludic și diversitatea loviturilor sale câștigătoare.” La proba pe echipe, echipa Franței a învins Venezuela și Italia, apoi a câștigat în finală cu Polonia, obținând astfel o a doua medalie de aur la rând. După Olimpiada din 2008, ajuns la vârsta de 27 de ani, Jeannet a pus punct carierei. A revenit parțial asupra deciziei în 2009, alăturându-se clubului „Rodez Aveyron”. Participă numai la competiții naționale. Cu Rodez a
Fabrice Jeannet () [Corola-website/Science/334819_a_336148]
-
european în 2006. S-a apucat de scrimă la vârsta de noua ani pentru a-l urma pe fratele lui cel mai mare. A fost pregătit de antrenorul György Gerevich la clubul „Vasas” din Budapesta. În anul 1996 a cucerit medalia de aur la Campionatul Mondial pentru juniori de la Tournai. Datorită acestui rezultat, s-a alăturat echipei naționale de seniori. În sezonul 1997-1998 a cucerit prima sa medalie la o etapă de Cupa Mondială cu un bronz la Trofeul „Luxardo” de la
Zsolt Nemcsik () [Corola-website/Science/334841_a_336170]
-
antrenorul György Gerevich la clubul „Vasas” din Budapesta. În anul 1996 a cucerit medalia de aur la Campionatul Mondial pentru juniori de la Tournai. Datorită acestui rezultat, s-a alăturat echipei naționale de seniori. În sezonul 1997-1998 a cucerit prima sa medalie la o etapă de Cupa Mondială cu un bronz la Trofeul „Luxardo” de la Padova. În același an a devenit campion mondial pe echipe. În anul 1999 a câștigat aurul pe echipe la Universiada de vară din 1999 de la Palma de
Zsolt Nemcsik () [Corola-website/Science/334841_a_336170]
-
cu Statele Unite, scorul fiind 43-45, și s-a clasat pe locul 5 după meciurile de clasare. În anul următor a ajuns în finala la Campionatul European de la Zalaegerszeg, unde a pierdut din nou cu Montano. În anul 2006 a cucerit medalia de argint la Campionatul Mondial de la Torino, după ce a fost învins în finala de rusul Stanislav Pozdniakov. Cu patru medalii de Cupă Mondială, inclusiv două de aur, a încheiat sezonul pe locul 1 în clasamentul mondial. În anul 2007 a
Zsolt Nemcsik () [Corola-website/Science/334841_a_336170]