12,883 matches
-
variațiile pCO2 este mai puțin importantă decât cea a chemoreceptorilor centrali. De exemplu, când unui subiect normal i se administrează un amestec gazos de bioxid de carbon în oxigen, mai puțin de 20 % din răspunsul ventilator poate fi atribuit chemoreceptorilor periferici. Totuși, răspunsul lor este mult mai rapid și sunt utili pentru a adapta ventilația la modificări bruște ale pCO2. La om corpusculii carotidieni (dar nu și cei din arcul aortic) răspund la scăderi ale pH-ului arterial diferit în funcție de cauza
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
a ventilației atunci când crește pCO2 vine de la chemoreceptorii centrali, care răspund la concentrația de H+ crescută din LCR. Chemoreceptorii centrali cresc ventilația pentru a menține pCO2 arterială constantă printr-un puternic feedback negativ, dar un semnal suplimentar vine de la chemoreceptoriii periferici, atât în cazul creșterii pCO2 arterial cât și al scăderii pH-ului. Reducerea pH-ului din sângele arterial stimulează ventilația. In practică este adesea dificil de a separa răspunsul ventilator care provine din scăderea pH-ului de cel produs de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
importantă. La acești pacienți cu retenție cronică de bioxid de carbon, pH-ul LCR are o valoare aproape de normal în ciuda pCO2 crescut. Scăderea pH-ului sanguin este aproape integral compensată prin mecanisme renale, ducând la o stimulare redusă a chemoreceptorilor periferici de către pH. Deci, hipoxemia stimulează reflex ventilația prin acțiunea sa asupra chemoreceptorilor din sinusul carotidian și arcul aortic. Nu are nici o acțiune asupra chemoreceptorilor centrali; în absența funcției normale a chemoreceptorilor periferici hipoxemia deprimă ventilația. Hipoxemia prelungită poate însă duce
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
renale, ducând la o stimulare redusă a chemoreceptorilor periferici de către pH. Deci, hipoxemia stimulează reflex ventilația prin acțiunea sa asupra chemoreceptorilor din sinusul carotidian și arcul aortic. Nu are nici o acțiune asupra chemoreceptorilor centrali; în absența funcției normale a chemoreceptorilor periferici hipoxemia deprimă ventilația. Hipoxemia prelungită poate însă duce la acidoză cerebrală ușoară, care va stimula ventilația. Răspunsul la efort In cursul efortului ventilația crește prompt, iar în timpul efortului susținut poate ajunge la nivele foarte înalte. O persoană sănătoasă normoponderală, care
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
este un reflex cu receptori localizați la nivelul articulațiilor sau mușchilor, receptori care pot fi responsabili de creșterea bruscă a ventilației care are loc în cursul primelor secunde de efort. Oscilațiile pO2 și pCO2 în sângele arterial pot stimula chemoreceptorii periferici chiar în condițiile în care nivelul mediu rămâne neschimbat. Aceste fluctuații sunt produse de natura periodică a ventilației și cresc dacă volumul curent crește, ca în cursul efortului. Creșterea temperaturii corpului în efort stimulează ventilația. In ultimă instanță “bombardarea” centrilor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
are loc în acord cu echilibrul Gibbs-Donnan. Unii din ionii de H+ care sunt eliberați sunt legați de Hb: Această reacție are loc deoarece hemoglobina redusă este mai bun acceptor de protoni în comparație cu HbO2. Astfel, prezența hemoglobinei reduse în sângele periferic ajută la încărcarea cu bioxid de carbon, iar oxigenarea care are loc în capilarele pulmonare participă la eliberarea bioxidului de carbon. De fapt, de-oxigenarea sângelui crește capacitatea sa de a transporta bioxid de carbon (efect Haldane). Aceste evenimente asociate
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
poate fi reprezentată astfel : Reacția are loc foarte repede fără prezența unei enzime; cea mai mare parte din acidul carbamilic este sub formă ionizată. Hb ne oxigenată (redusă) poate lega mai mult CO2 decât HbO2. Astfel, descărcarea O2 în capilarele periferice crește încărcarea cu CO2, iar legarea O2 crește descărcarea CO2 la nivel pulmonar (efect Haldane, fig. 87). Efectul Haldane poate fi explicat printr-o mai bună capacitate a hemoglobinei reduse de a prelua ionii de H+ produși atunci când acidul carbonic
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
se deplasează între sângele capilar și țesuturi prin difuziune din regiunile cu presiuni mari în zonele cu presiuni mici (tab. 12). Principiul care guvernează difuziunea este legea Fick; trebuie subliniat că distanța care va fi acoperită prin difuziune în țesuturile periferice este considerabil mai mare decât în plămân. De exemplu, distanța între capilarele deschise în mușchiul în repaus este de 50 μm, pe când grosimea barierei sânge-gaz în plămân este numai de 1/100 din aceasta. Pe de altă parte, în timpul efortului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
datorită creșterii secreției de aldosteron, controlată de un sistem de feedback activat de scăderea presiunii arteriale medii, ce implică și sistemul renină-angiotensină. Pe lângă efectul pe care-l are asupra reabsorbției apei, creșterea importantă a concentrației ADH-ului produce și vasoconstricție periferică, prin acțiunea asupra unor receptori specifici de la nivelul musculaturii netede arteriale. Această vasoconstricție este îndreptată către restaurarea presiunii arteriale și a restabilirii GFR. Setea și apetitul pentru sare sunt mecanismele prin care sistemele de reglare ale volemiei și osmolarității controlează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
JAK2 mai multe căi intracelulare, printre care kinaza Ras/MAP kinase, IP3-kinaza și factorii transcripționali din familia STAT. Acest receptor poate fi de asemeni găsit și pe un mare număr de alte tipuri celulare, ce includ celule medulare, limfocite, neuroni periferici și centrali. Eritropoetina ajută la proliferarea și supraviețuirea unui mare număr de celule non-eritroide, printre care celulele de neovascularizație, creier, ovar, oviduct, uter și testicule. 29. Excreția non-renală Transpirația conține uree, în concentrații cam de 130 de ori mai reduse
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
bacteriană și priming-ul neutrofilelor, costul este crescut. Contraindicații: tract digestiv funcțional, infecții active(cel puțin până la controlul sursei și începerea antibioterapiei), acces venos inadecvat, lipsa posibilității de a instala o linie venoasă separată pentru nutriție parenterală. Modalități de administrare : vene periferice(se pot administra glucoză 510%, lipide, aminoacizi și până la 2.000 de calorii pe zi), vene centrale(se pot administra soluții hiperosmolare : glucoza 20-50%, soluții concentrate ionice și până la 4.000 de calorii zilnic, pot fi utilizate pe termen lung
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1182]
-
-lea a urmărit rechinii devorând resturile balenelor măcelărite "carne oribilă" -, ceea ce explică într-o mare măsură punctul său de vedere nemilos. Aparent primitiv, marele-rechin-ciocan este, de fapt, unul dintre cei mai evoluați rechini. Ochii și nările depărtate îi oferă simțuri periferice ascuțite. Electroreceptorii minusculi vizibili pe bot îl ajută să-și localizeze precis prada. Dinții zimțați fac restul. V.2 Flora acvatică Fitoplanctonul este format din numeroase organisme vegetale, din care algele sunt mai frecvent întâlnite. « Trichoalesmium erythraeum », o specie de
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
a Încheiat epoca piramidelor. Avem de-a face, mai mult decât orice, cu o Îmbogățire și amplificare a vieții religioase, cu o scădere clară a dramatismului și a pasiunii, dar cu o penetrare mai sistematică În experiența cotidiană a claselor periferice ale societății. Pentru a Înțelege diferențele și asemănările, se pot compara textele funerare ale piramidelor, pe care le-am folosit atât de mult, cu textele funerare ale acestei epoci: Textele Sarcofagelor 1. Primele au fost sculptate cu hieroglife clare și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și descântece. Sărbătorile, În cazul cărora cunoaștem diferite nume, sunt expresia de bază a cultului statului și se desfășoară conform unui calendar prestabilit În capitală și În diferite localități anatoliene. Despre sărbătorile religioase locale avem informații provenite din inventarele sanctuarelor periferice din epoca lui Tut¿aliya al III/IV-lea, care, pe lângă descrierea idolilor, a simbolurilor și a obiectelor de cult, conțin și o inventariere a sărbătorilor prevăzute pentru diverse zeități, a regimului ofrandelor și a personalului templului (Carter, 1962). Știm
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
frământarea politică tradițională a acesteia, complexitatea situației sale etnice, dialectica culturală continuă Între populațiile zonei urbane și cultivate, pe de o parte, și populațiile seminomade din ariile deșertice și de stepă, pe de altă parte (Împreună cu infiltrări repetate dinspre zonele periferice nordice și meridionale), nu par să stea În calea unei abordări unitare a regiunii și din punct de vedere istorico-religios. Nu se vor aborda aici acele aspecte ale culturii materiale care, În epocile premergătoare scrisului, ar putea sa ne conducă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
proclamată de două dintre așa-numitele „tăblițe orfice” găsite la Thurii, În Grecia Magna. În orice caz, aceste mișcări, fără să poate fi readuse la o aceeași matrice, trebuie să fi gravitat probabil În jurul unui grup doctrinar care traducea caracterul periferic Într-un semn exterior concret al mântuirii Încă din prezent. În schimb este dificil să situăm În această perspectivă cultul extatic al lui Dionysosxe "Dionysos", cel puțin până la sfârșitul secolului al IV-lea Î.Hr. Cu siguranță că În epoca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tc "" RELIGIA ETRUSCĂTC "RELIGIA ETRUSCĂ" Mario Torellitc "Mario Torelli" 1. IZVOARELE ȘI RECONSTITUIREA RELIGIEI ETRUSCETC "1. IZVOARELE ȘI RECONSTITUIREA RELIGIEI ETRUSCE" Cunoștințele noastre despre religia etruscă reflectă bine plasarea ambiguă a Etruriei la jumătatea căii Între civilizațiile centrale și cele periferice ale lumii clasice. În calitate de cultură care a condiționat-o puternic pe cea romană, civilizația etruscă face parte, pe bună dreptate, dintre culturile semnificative ale lumii clasice și, ca atare, despre ea avem informații „directe” de natură politico-religioasă tocmai prin intermediul izvoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
l-a nutrit pentru un aspect central al religiozității tireniene, disciplina etrusca, cum au numit romanii arta etruscă a auspiciului, În legătură cu care ne-au transmis o importantă serie de date și chiar În raport cu textul unor răspunsuri ale haruspicilor. În calitate de cultură „periferică” În raport cu cea greacă, de care a fost influențată aproape mai mult decât oricare alta, ea Împărtășește soarta diferitelor culturi periferice ale epocii clasice, ale căror recuperări moderne s-au făcut În esență pe calea arheologiei: liniile fundamentale ale religiei (ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În legătură cu care ne-au transmis o importantă serie de date și chiar În raport cu textul unor răspunsuri ale haruspicilor. În calitate de cultură „periferică” În raport cu cea greacă, de care a fost influențată aproape mai mult decât oricare alta, ea Împărtășește soarta diferitelor culturi periferice ale epocii clasice, ale căror recuperări moderne s-au făcut În esență pe calea arheologiei: liniile fundamentale ale religiei (ca și ale istoriei și culturii) etruscilor au fost Într-adevăr reconstruite mulțumită unei munci complexe și sistematice de filologie arheologică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
două serii foarte asemănătoare de divinități capabile să ofere ostenta, „indicii”, despre care ne putem imagina că simbolizează templa opuse, poate cerul și infernurile. Numele acestor zei sunt Împărțite În două serii, una de șaisprezece, pe margine (așa-numita „bandă periferică”), și una de doisprezece (la rândul ei Împărțită În două grupuri de câte șase) În partea interioară, astfel Încât lobul drept, pornind de la processus pyramidalis (caput iecinoris al surselor), să conțină cele opt, respectiv șase divinități favorabile (până la incisura umbilicalis, fissum
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau Tinia) are trei manubiae, adică trei puteri diferite de a arunca fulgere, după cum le aruncă singur sau cu „sfatul” unor dei consentesxe "dei consentes" sau al unor dei involuti; Întocmai, pe versantul hepatoscopic, primele trei „lăcașuri” favorabile ale benzii periferice a „ficatului de la Piacenza”, corespunzând sectorului nord-oriental al templum-ului ceresc, Îl arată pe Tin(ia) În compania altor divinități, pentru exactitate Cilenxe "Cilen", Qufxe "Èuf" (sau Quflqas) și - foarte probabil - Neq(uns); până și confuzele liste ale lui Martianus Capella
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
creată prin cuplarea teonimelor ne ajută, În sfârșit, să Înțelegem o altă caracteristică a religiozității etrusce, asocierea zeităților nu numai - așa cum se Întâmplă foarte frecvent În regiunile Mediteranei antice - În forma cuplurilor divine, ci și În cea de triade. Cunoscută periferic În lumea greacă (să ne gândim la triada delfică), o atare asociere de divinități a devenit În literatura modernă curentă o caracteristică specific etruscă: din Etruria, prin intermediul Întemeierii capitoline și al imitației plebee a acesteia petrecută pe Aventin, ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
finalului fericit se explică prin faptul că această ucidere rituală ar putea fi Încadrată În cruzimile „obișnuite” ale războiului. Alături de jertfele umane din care rămâne doar amintirea, În Grecia se Întâlnesc jertfe umane chiar În plină epocă istorică: În zonele periferice ale lumii grecești se practica un sacrificiu cu caracter de ispășire, În care victima, indiferent dacă Își dădea sau nu consimțământul, era un sărac, care, după ce era hrănit timp de un an pe cheltuială publică, era Încărcat cu toate păcatele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt atestate mai ales În lumea galică și În zonele marginale ale lumii germanice, supuse În mod special influenței culturale galice, nu sunt totuși o creație a religiei celtice, ci erau deja prezente În religia indo-europeană, Însă numai ca expresie periferică a religiozității non-oficiale, de nivel jos și popular, exact cum se Întâmplă și În lumea galică, unde acestea Își găsesc credincioșii mai ales În masele populare și În trupele Înrolate În armata romană. Ne este ușor să presupunem că larga
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
antică nordică, care desemnează templul păgân (chiar și derivat harugari din germana nordica veche este preotul), sunt legate etimologic cu irlandezul vechi carn, „grămadă de pietre”, termen care spune multe despre simplitatea extremă a acestor construcții sacre. 5. DIVINITĂȚI ANTICE „PERIFERICE”: MAMELETC "5. DIVINITĂȚI ANTICE „PERIFERICE” \: MAMELE" În legătură cu acest cadru oferit de Tacitus, mai există o descriere destul de diferită realizată, cu un secol Înainte, de către Cezar (De bello galico, VI, 21): „Germanii așază În rândul zeilor doar pe cei pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]