14,215 matches
-
amorezii nu contenesc nici măcar o clipă drăgosteala", căci nu se simt deloc stânjeniți că au fost surprinși. "Poți să-i dai în vileag, să-i înghiontești, să-i zădărăști, să le faci tot felul de șotii, să-i iei în râs, degeaba, rămân netulburați"9. În mediile muncitorești care încep acum să apară, raporturile amoroase pot fi chiar mai libere, mai "depravate", cum spuneau burghezii conservatori. Desigur, nu toate fetele se lăsau tăvălite cu brutalitate, la voia întâmplării, în orice haldă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
rezervată și distantă, devine "puțin câte puțin mai agreabil" și o părăsește cu cuvintele "pe curând, adorabilă verișoară". Râsetele au creat o complicitate între cei doi. Îi leagă acum o legătură deopotrivă spirituală și carnală: căldura, veselia acestor hohote de râs, care sunt, în felul lor, o primă mângâiere, o făgăduință de fericire. La venirea serii, Catherine se simte victorioasă: a reușit să descrețească fruntea vărului său și să-l facă pe "băiatul mare" de 18 ani să "se îndrăgostească un
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lumi o umple de durere!" Mulțumită flirtului, Catherine ajunge totuși să uite de această făptură îndurerată, chinuită, sfâșiată care sălășluiește în ea. Preferința sa pentru plăcerea îmbătătoare a balului, a acestei "clipe desfătătoare" arată destul de bine că un hohot de râs, un vals însuflețit în brațele unui băiat sunt suficiente pentru a o vindeca, măcar vreme de-o clipă, de suferințele cotidiene. Pentru a-i anihila angoasa, neliniștea existențială, întrebările rămase fără răspuns. Așa frivole cum sunt, flirturile Catherinei au darul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ei și ceilalți invitați de la serată o distanță calculată cu dibăcie, care să-i permită oricărui observator atent să perceapă și să descifreze acele semne infime care trădează flirtul: unduirile ușoare ale evantaiului, freamătul gleznei pe perna de stofă tocită, râsul cristalin al tinerei femei, ochii scăpărători ai admiratorului său. Ca într-un spectacol de teatru, aceste efluvii subtile sunt destinate în aceeași măsură celor care asistă la jocul amoros și actorilor înșiși. De fapt, după lăsarea cortinei, "când, o jumătate
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
elanul caritabil din primele luni ale războiului păliseră considerabil. Începând din 1916, viața de plăceri își reia cursul la Paris. Sălile de cinema sunt redeschise. În toiul bătăliei de la Verdun, la Théâtre de la Renaissance se joacă spectacolul Trei ceasuri de râs nebun...Vodevilurile și spectacolele de music-hall înregistrează un succes imens. În 1917, americanii, care vin să lupte de partea Triplei Antante, își aduc și ei propriile stiluri de dans și muzică la modă: ragtime, blues, one-step, foxtrot. Se deschid primele
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
simte clar că în aer plutește încă o umbră de tristețe; unii și-au pus în minte să nu se mai gândească deloc la război, [...] alții păstrează o cernire aproape agresivă care le dă drepturi. Și peste tot cheful de râs, de distracție e stăvilit de sentimentul acesta apăsător de vinovăție de care ne va fi greu să scăpăm. Există, ca după orice victorie, o stare de surescitare, dar oamenii se simt oarecum rușinați să dea frâu liber pornirilor personale în numele
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu neapărat, acestea afișează panoplia completă a tinerei emancipate pălărie cloș și fustă scurtă, pantofi cu talpa plată și își fardează fața. Ele "beau tărie", fumează ca turcii, "înjură ca niște birjari"92 și umplu cafenelele cu hohotele lor de râs, dogite ori cristaline. Însă atitudinea dezinvoltă a acestor tinere femei maschează multe angoase: teama de bărbați, teama de sexualitate, de ce va spune lumea, de o sarcină nedorită. Trebuie să reamintim că în 1920 nu exista încă niciun mijloc contraceptiv foarte
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ocazie, își lasă mâinile să cadă, ca din întâmplare, pe gâtul ei... Îi propune să meargă cu el în magazia de alături, să vadă dacă nu mai găsesc acolo "un calup de argilă". Atunci Magali începe să râdă, cu un râs ușor în care i se citea bucuria și încuviințarea. Fata, deloc proastă, știe că "nu e nimic acolo", dar se lasă împinsă în magazie, până în fundul ei, lipită de perete. Atunci Michel își trece mâinile peste rochia ei, peste șorț
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
eram absolut convinsă că e tata!" Vede atunci că prietenele ei râdeau cu lacrimi. "Mă întorc și văd că era un nemțălău! Am sărit din loc în doi timpi și trei mișcări, în timp ce toantele alea trei se sufocau de-atâta râs. După ce m-am liniștit nițel, m-am uitat la el. Rămăsese în cadrul ferestrei, să ne privească. M-am gândit atunci că mă purtasem ca o fetiță. Nu era deloc dezgustător. Drept să spun, îmi pare rău că nu era englez
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dispare. Sofia se pomenește apoi în pragul unei capele așezate pe coama unei dune suspendate deasupra mării. Nu-l zărește pe bărbat, însă îi simte prezența în apropiere. Deasupra altarului stă agățat un crucifix din lemn neșlefuit. Tânăra pufnește în râs, fără să știe de ce. Dintr-odată, micuța capelă se umple de sfâșierea unei voci de contralto cântând o cantată tragică. Sofia stă, goală, în fața altarului. Bărbatul de pe plajă reapare pe neașteptate. Este gol. Nu mai zâmbește; chipul îi este umbrit
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
vorbește, tânără are o sclipire de geniu. Îi răspunde, sigură pe ea: "Dar tu?", spunându-i că era iubita comandantului său. Descumpănit, soldatul nazist părăsește locul fără o vorbă, adică fără să-și mai ceară ouăle. "Să te strici de râs", se felicită tânăra. Datorită BBC-ului, Micheline este mereu la curent cu operațiunile militare și urmărește cu înfocare înaintarea trupelor aliate. "Ura! exclamă ea în jurnal, pe 11 mai 1944, rușii au reocupat Sevastopolul, iar nemții dau mereu înapoi". "Gata
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
însele, își găsesc curând un alt cavaler. De data asta este vorba de un oarecare Théo, un tip "de modă veche", după cum subliniază Bab, dar înzestrat cu atâta spirit încât "scapără". Împreună cu el, cele trei fete vizitează Londra pufnind în râs la tot pasul. Mai târziu, la un hotel, petrec o noapte întreagă în compania lui, "lăfăindu-se în paturi", glumind, râzând și devorându-se reciproc, la propriu și la figurat. În vreme ce Bab încearcă să transcrie dialogurile savuroase dintre ei, iar
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
flirtează, să ne amintim, cu Théo, un tânăr foarte respectabil în toate privințele. Ele însele rămân, în ciuda micului lor grăunte de nebunie, destul de cuminți. Mai degrabă decât săruturi și îmbrățișări, ele schimbă cu cavalerul lor replici spirituale și hohote de râs. Însă în euforia lor estivală, tinerele îi prezintă prietenei lor o versiune a faptelor vizibil mai copioasă: "Dragă domnișoară Jaja 2, îi scriu ele, Am cunoscut un tip absolut uimitor căruia i-a venit ideea să ne pună să facem
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
seara aceea la pândă, împreună cu o altă complice. Însă Sophie cea isteață și ingenioasă prevăzuse totul. Își dă întâlnire la adresa respectivă cu Suzanne, prietena ei cea mai bună, și mimează cu aceasta o scenă de amor. Înăbușindu-și hohotele de râs, cele două liceene sar pe pat, fac să scârțâie arcurile, scot țipete scurte și se prefac a geme de plăcere... Virtuțile inițiatice ale flirtului Dacă s-ar fi petrecut în realitate, comedia aceasta bizară și șugubeață ar fi șocat mulți
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Șestov • Jurnalul de călătorie al unui filosof, Hermann Keyserling • Mântuirea prin evrei , Léon Bloy • Memoria colectivă, Maurice Halbwachs • Mihail Kogălniceanu: un arhitect al României moderne, Al. Zub • Revelațiile morții, Lev Șestov • Sentimentul românesc al urii de sine, Luca Pițu • Teoria râsului, Henri Bergson • Unduire și moarte, Dan Botta În aceeași colecție va apărea: Otto Weininger, Sex și caracter LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile colecției ESEURI DE IERI ȘI DE AZI ALBA-IULIA Librăria Mircea Eliade, str. Cloșca, bloc CH1 ARAD Librăria
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
era vorbă de dat banul, pe care, e drept, nici nu-l avea, în cele câteva zile care au urmat, tot timpul a țipat și l-a înjurat, poruncinduăi să nu se mai vaiete, să fie bărbat, nu muiere, de râsul satului, și cum boala nu pleacă în urma unei asemenea comportări ale celor din jur, viața lui Neculai s-a terminat doar în cât eva zile și în mari chinuri fizice și sufletești. Mai târziu mama avea să-mi spună, probabil
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
întreaga sa dantură impecabilă. Camerele sunt curate, paturile făcute și signora Cesca Manzo ne cere pașapoartele. Bruno pleacă să-și desfacă valiza în chilia ce-i fusese repartizată și signora Cesca mă măsoară lung, din cap pînă-n picioare, izbucnind în rîs: Cînd al meu mi-a spus că au sosit doi clienți, femeie și bărbat împreună, am țipat la el că de ce nu v-a dat o cameră la amîndoi. Acu văd că sunteți complet străini. Dar ce dracu caută ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
siluetă de cocostîrc în blue-jeans, cu pulover albastru și părul ciufulit, pornită de la poalele Carpaților. O idilă era mai aproape de mentalitatea ei de patroană a unei pensiuni ieftine și încearcă, plină de bunăvoință, să înțeleagă. Are probabil vîrsta mea și rîsul ne-a apropiat. Mă întreabă dacă vreau să-mi comande o cafea, la barul de la parter. Tresar, apărîndu-mi cu fermitate fondurile: "No, no! Senza mangiare, senza mangiare!". Signora Cesca rîde iar: Nu avea grijă. Am înțeles eu. Dar de data
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
am eventual ce păta. Bruno și cu mine rîdem că nebunii și remarcăm cu surprindere că singnor Angiolino își face de lucru sub tejghea. Peste un minut, nu-l mai rabdă inima și își scoate capul într-un hohot de rîs cît se poate de latin. De la singura masă ocupată în afară de a noastră, un bătrînel cumsecade, care își citea ziarul în fața unei cafele, intră și el în horă și vreme de cinci minute hohotele de rîs îl împiedică pe signor Angiolino
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
capul într-un hohot de rîs cît se poate de latin. De la singura masă ocupată în afară de a noastră, un bătrînel cumsecade, care își citea ziarul în fața unei cafele, intră și el în horă și vreme de cinci minute hohotele de rîs îl împiedică pe signor Angiolino să servească, pe bătrînel să citească și pe noi să înghițim. Și apoi minunea a continuat. V-am prevenit că nu vreau să vă propun un itinerar de ghid. Am trecut și eu prin lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
o privire în compartimentele de clasa I-a: măști opace și uniforme moțăie sau rumegă în silă felii copioase de șuncă, ce se adaugă la sigur straturilor asemănătoare de pe propriul lor trup dezobișnuit de mișcare, de zguduirea unor hohote de rîs, de rostogolirea pe-o pajiște verde. Dincoace, încerc să găsesc un loc. Lumea este guralivă și pestriță. Se vorbește mult, în felul obișnuit al oamenilor de diverse naționalități care reușesc să se înțeleagă întotdeauna, atunci cînd există bunăvoință. În compartimentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Reghistan și, în veselia generală, ajungem la hotel. Ne luăm rămas bun de la Colea care se înclină politicos, strîngîndu-ne mîna la fiecare, dar reușește, odată ajuns în fața Rodicăi, s-o sărute fulgerător pe obraz, în timp ce noi izbucnim în hohote de rîs și fata devine stacojie. Odată ajunse în camera noastră, buna dispoziție ni se topește în nostalgia despărțirii de cupolele albastre cu parfum de iasomie și adormim repede, căci a doua zi urma un drum lung de la mormîntul lui Timur pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
să fim acolo..., repet cu voce tare socoteala pe care mi-o făcusem în gînd cu cîteva clipe mai înainte. Nu e nici o apă, zice Ganjur și-i spune ceva în mongolă lui Sandan, care-și boțește fața într-un rîs tăcut, în timp ce-și aprinde a douăzecea țigară din dimineața aceea. Și deși sunt conștientă că dorul de apă nu a devenit încă o obsesie, acea fata-morgana blestemată și deosebit de limpede îmi trezește un sentiment ciudat de furie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
arenă. Și totuși, în mod obișnuit, nu-mi place circul. Țin bine minte că nu mi-a plăcut nici cînd eram copil. Poate pentru că în copilăria noastră au fost prea multe lacrimi în lume pentru ca să mai fi putut crede în rîsul vopsit al clovnilor. Poate pentru că prea multe lucruri primejdioase zburau deasupra copilăriei noastre pentru ca să-mi mai facă plăcere oamenii zburători la trapez. Poate că prea multă robie s-a adunat în vremea copilăriei noastre pentru a mă putea încînta animalele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
niște foarte vechi cunoștințe, c-am venit împreună la circ și că ne vom bucura împreună de întregul spectacol. Fata bate din palme ca un copil la orice figură mai dificilă executată la trapez, rîde în hohote și are un rîs tare frumos! la năzbîtiile clovnilor și se vede că participă cu tot sufletul la tot ce se petrece în arenă. Partenerul ei își păstrează impasibilitatea, o mînă se odihnește pe umărul fetei, alta pe mînerul umbrelei, iar pe chipul galben
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]