13,790 matches
-
și independente, ce funcționează pe baza consensului"62. În 2010, PSE-ul avea în componența sa 26 de partide membre cu drepturi depline și 12 partide ce au statut de observator. Partidul este gestionat de două structuri: Consiliul, ce se reunește cel puțin de două ori pe an și ia deciziile cele mai importante cu privire la politica partidului; Biroul executiv, care este responsabil cu gestionarea zilnică a partidului. Pentru prima dată la alegerile europene din 2009 acest partid a reușit să se
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
comune (puțin detaliată, detaliată), autorul german a identificat trei stadii de dezvoltare a cooperării transnaționale partizane: contact, cooperare și integrare. Astfel, se poate trece de la stadiul de contact la cel de cooperare prin înființarea unei structuri europene formale care să reunească diferite partide naționale. De la stadiul de cooperare la cel de integrare se ajunge în momentul în care asistăm la un transfer de suveranitate dintre structurile partizane naționale către organizația europeană 66. Dacă ar fi să aplicăm acest model, creat acum
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
Cu toate acestea, adoptarea, în 1976, a Actului privind alegerea deputaților europeni de către popoarele europene s-a înscris într-un proces sinuos legat de evoluția Europei politice. Primele alegeri europene nu au fost organizate decât în 1979, deși deputații europeni, reuniți în cadrul Adunării parlamentare încă din 1952, au solicitat să se dea curs prevederilor înscrise în Tratatul de la Roma cu privire la adoptarea unei proceduri electorale uniforme. În 1957, Adunarea parlamentară reunea 142 de deputați, delegați ai Parlamentelor naționale ale celor sașe state
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
europene nu au fost organizate decât în 1979, deși deputații europeni, reuniți în cadrul Adunării parlamentare încă din 1952, au solicitat să se dea curs prevederilor înscrise în Tratatul de la Roma cu privire la adoptarea unei proceduri electorale uniforme. În 1957, Adunarea parlamentară reunea 142 de deputați, delegați ai Parlamentelor naționale ale celor sașe state membre. O primă propunere de adoptare a unei proceduri electorale uniforme a fost făcută în 1958 și trimisă spre adoptare în 1960 Consiliului. Însă, după cum subliniază Jean-Louis Burban într-
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
că alegerile pentru Parlamentul European sunt "dezamăgitoare" din cel puțin două motive: partidele politice eșuează în una din principalele lor misiuni, aceea de a face campanie, iar cetățenii sunt din ce în ce mai puțin interesați de chestiunile europene 25. În 1989, Comunitățile Europene reunesc doisprezece state membre, în urma extinderilor din 1973 (Marea Britanie, Irlanda, Danemarca), 1981 (Grecia) și 1986 (Spania și Portugalia). Participarea electorală este însă cu mult mai scăzută decât la alegerile din 1979 (61.99%) și de la cele din 1984 (58.98%). În
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
în care votul este obligatoriu, cum este în Belgia, în Luxemburg și în Italia (până la începutul anilor 1990). Numărul țărilor în care votul este obligatoriu crește în urma extinderilor, adăugându-se din 2004 Malta și Cipru. În 1979, când Comunitățile Europene reuneau nouă state membre, cea mai mică prezență la urne a fost înregistrată în Marea Britanie (32,3%), iar cea mai ridicată (cu excepția țărilor în care votul era obligatoriu) în Germania (65,7%). Între 1979 și 1984, rata de participare crește în
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
electorale ale partidelor, fie sunt înrădăcinate în contextele culturale, politice și sociale ale statelor membre. Toate aceste sentimente ar fi generate tocmai de faptul că nici principiile, nici cadrul instituțional, nici politicile și nici măcar planurile de viitor pentru UE nu reunesc unanimitatea. De la începutul construcției europene, Comunitățile sunt subiect de controversă. Bazele euroscepticismului nu sunt ideologice. Potrivit lui Taggart și lui Szczerbiak, atitudinile partidelor naționale față de Uniunea Europeană s-ar baza pe poziția pe care o ocupă pe scena partizană națională 61. Partidele
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
200 deputați. Pe locul trei s-a situat Alianța democraților și liberalilor pentru Europa cu 88 de deputați. Grupul ecologiștilor (42 de membri) a fost urmat de Uniunea pentru Europa națiunilor cu 41 de deputați. Grupul Independență și Democrație a reunit 37 de europarlamentari, iar Uniunea pentru Europa Națiunilor 27.29 dintre membrii aleși nu s-au înscris în nici unul din grupurile mai sus enumerate. Compoziția acestora s-a schimbat în urma aderării României și Bulgariei în 2007. Cu excepția Greciei, Spaniei și
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
liberal democrat (PLD) obținea 7,78% din voturi și 3 deputați. Ultima formațiune care reușește să depășească pragul electoral este alianța maghiarilor (UDMR) cu 5,52% din voturi și 2 deputați. Candidatul independent Lazlo Tokes reușește performanța de a fi reunit 3,44% din voturi și de a obține un scaun parlamentar. Juriști, licențiați în științe politice sau economice, în teologie sau studii europene, în medicină sau ingineri, deputații români dețin specializării în varii domenii și în diferite universități europene sau
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
cu cel de constituire a statului națiune. Din această perspectivă, după formarea pieței, una din principalele realizări ale Uniunii, urmează dezvoltarea unui spațiu public european, care ar preceda crearea unui stat european. Sigur, această abordare, în dimensiunea sa normativă, nu reunește unanimitatea nici în rândul politologilor, nici în rândul elitelor politice. Însă ca perspectivă analitică întrebarea referitoare la existența unui spațiu public european este interesantă pentru că aduce în prim plan mecanismele prin care se pot suda legăturile dintre alegători și aleși
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
naționale. În urma analizei articolelor de presă publicate în jurnalele din statele membre 7, a reieșit că informația prezentată de jurnaliști în presa scrisă poate fi împărțită în 3 categorii. O prima categorie include percepțiile asupra importanței alegerilor. A doua categorie reunește referințele la desfășurarea campaniilor electorale în alte state membre ale Uniunii. Ultima categorie identificată prin cantitatea de informație prezentă în jurnalele consultate privește atitudinile față de Uniunea Europeană. Astfel, observăm că în ceea ce privește percepția asupra importanței alegerilor europene, încă de la începutul campaniei, jurnaliști
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
scop sau mai multe scopuri explicit formulat(e), de obicei considerat(e) comun(e) membrilor organizației. Există o formă de structurare rațională, instituționalizată a părților componente ale organizației. Membrii grupului interacționează între ei pentru a-și atinge scopul comun. Putem reuni cele 4 condiții de mai sus, care mi se par esențiale, în următoarea definiție: Organizația este o formă rațională, instituționalizată de interacțiune a unui grup de persoane, justificată de interesul (sau pretextul) atingerii unui scop comun. Trebuie remarcate nuanțele din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
activitate, de exemplu) sunt interesate de avantaje imediate, pe termen scurt, indiferent de viitorul organizației, în timp ce altele sunt interesate de investiții și avantaje mai mari pe termen lung. Cu siguranță, scopul real al celor două categorii de persoane care se reunesc în aceeași organizație nu va fi comun. Exemplele de scopuri reale divergente în cadrul aceleiași organizații pot fi numeroase, adesea între diverși actori (acționari, manageri, angajați, sindicate etc.) apărând diferențe de interese, de obiective, atât de mari încât cu greu se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
însă eliminarea din definiția organizațiilor a elementului esențial care este „scopul comun”. Un alt element foarte important al definiției este „interacțiunea”; voită sau nu, interacțiunea între membri este necesară în orice organizație pentru că altfel ajungem la definiții ale unor mulțimi reunite de un interes comun: cazul unei mulțimi care așteaptă undeva un tren sau un avion, având scopul comun de a merge până la o destinație anume. Cu alte cuvinte, definiția este o descriere a organizației din perspectivă teoretică, având relevanță mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
predefinit care necesită mobilizarea unor resurse ; - un buget și un orar/program; - odată ce proiectul este finalizat, el își pierde calitatea de proiect; de aceea, proiectul se poate considera o inițiativă temporară, nepermanentă, sau ciclică dacă se reia sub noi parametri. Reunind elementele într-o definiție putem spune că: Proiectul este un efort organizat cu caracter temporar sau ciclic, netestat anterior de inițiator, care presupune asumarea unui risc, mobilizarea unor resurse umane, a unui buget și o planificare a activităților în vederea atingerii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
preț al serviciilor oferite și la satisfacerea consumatorilor într-o măsură mai mare. 2.4. Economie publică locală 2.4.1. Delimitări conceptuale Economia locală este un agregat economic complex, aflat într-un stadiu istoric de dezvoltare, o entitate care reunește, în cadrul și în limitele unui teritoriu dat, o rețea de activități și interdependențe economice variate, cu participarea și pentru satisfacerea, în ultimă instanță, a trebuințelor comunității respective. Referitor la sfera sa de cuprindere, conceptul de economie locală poate avea două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
păcat", copii fără rădăcini, copii care prezintă multiple riscuri în dezvoltare, copii adoptați se simt discriminați social. March 378, arăta într-un studiu realizat asupra unui eșantion format din 60 de persoane adoptate care și-au căutat și s-au reunit cu familia biologică, faptul că, majoritatea acestora sunt motivați în procesul de căutare de sentimentele negative trăite, cauzate de stigmatizarea lor socială. Stigmatizarea este în special prin întrebările adresate de diferite persoane cu privire la originea lor și legăturile biologice. Majoritatea celor
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
faptul că, majoritatea acestora sunt motivați în procesul de căutare de sentimentele negative trăite, cauzate de stigmatizarea lor socială. Stigmatizarea este în special prin întrebările adresate de diferite persoane cu privire la originea lor și legăturile biologice. Majoritatea celor care s-au reunit cu familia biologică s-au perceput pe sine a fi mult mai acceptați din punct de vedere social. O altă sursă semnificativă a sentimentului negative o reprezintă percepția stigmatizării asociate statusului de părinte adoptiv, părinte care nu este considerat "real
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
un cartograf sau măcar un geodez literar care să-ți spună asta. Centrul, literar și administrativ, este în provincia București, după cum bine știi. Nu o spun în sens depreciativ, Bucureștii sunt cea mai mare provincie din țară, întrucât acolo se reunește elita românească din toate domeniile. Mirajul capitalei nu-i bântuie doar pe români, e prezent peste tot în lume. Lumea roiește la un semn nevăzut al prestigiului arborat în locuri vizibile. Unde sunt banii poate veni și gloria sau măcar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că învățătoare tocmai la Remezau în com.Vicovu de Jos, care se află la cca. 50 de km de Gramesti. După umilințele și greutățile din răstimpul acestei despărțiri familiale anormale, provocată de reprezentanții regimului de tristă amintire, familia s-a reunit în comuna Gramesti, abia când organele de partid i-au aprobat și soției preotului să funcționeze ca învățătoare. Situațiile grele prin care a trecut familia Bucescu a avut repercursiuni și asupra copiilor, mai ales a lui Dragoș, care era cel
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93296]
-
să fie mai mare, rezultatele obținute în experimentul lui Ackart et al. merg în sensul unor rezultate mai vechi (Thaler și Johnson, 1990Ă, referitoare la impactul performanțelor anterioare asupra comportamentelor când suntem confruntați cu riscul. Pentru că, în anumite situații, ne reunim veniturile succesive, iar faptul de a constata câștiguri anterioare ne face să fim din ce în ce mai puțin ostili la risc. Ceea ce este mai surprinzător, este că autorii studiului au constatat că pornind de la un capital «oferit» de 75$ studenții mizau în medie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
de euro. O consecință a formei particulare a funcției de valoare este că ne determină să efectuăm ceea ce cercetătorii numesc o «încadrare hedonistă». Dacă el caută să optimizeze plăcerea pe care i-o conferă investiția pe piață, investitorul trebuie să reunească pierderile și să disocieze câștigurile. Regrupate, pierderile sunt într-adevăr mai puțin dureroase în timp ce câștigurile sunt mai plăcute când sunt separate. Investitorul hedonist recurge la o încadrare mentală «pe măsură» pentru a se simți cât mai bine posibil. Dar munca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
care erau răscumpărate pe o perioadă de un an. Ei au putut diferenția calculele în funcție de performanțele realizatre cu titlurile, adică să pună de-o parte titlurile care erau în plusvalori de cele cu valoare diminuată. Calculele erau făcute cotidien, apoi reunite pentru a da o medie anuală. Rezultatele obținute arată că investitorii au convingeri mai puternice când e vorba de titlurile în pierdere decât când e vorba de cele câștigătoare. Pentru titlurile câștigătoare, probabilitatea ca investitorul să-și fortifice poziția într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
decizii de investire corespunzând la 200 de perioade și primea după fiecare decizie rentabilitatea observată pe perioada respectivă. În tratamentul «anual», studenții au livrat 25 de alocări, fiecare având efect pe opt perioade succesive, și primeau după fiecare decizie rentabilitatea reunită pe cele opt perioade luate în calcul. În sfârșit, în tratamentul plurianual, studenții decideau și aveau reveniri pe tranșe de 40 de perioade consecutive. Cele trei grupuri au trebuit în plus să livreze o ultimă decizie de alocare, valabilă pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
le transforme în societăți deschise. Au sprijinit cultura, educația și știința după căderea blocului comunist. Au încurajat dezvoltarea unei noi elite rome îțigănești) conștiente de propria valoare. Ideea de a iniția Deceniul de incluziune a romilor, la care și-au reunit forțele nouă guverne, Uniunea Europeană și Banca Mondială pentru a îmbunătăți soarta romilor, îmi aparține. în timpul războaielor din Balcani din anii ’90, curajoșii angajați ai fundației mele au făcut tot posibilul pentru a ameliora atrocitățile comise în Sarajevo. De asemenea, am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]