13,844 matches
-
sirene de pompieri și se aud țipete de oameni, pe care ar trebui să nu le băgăm în seamă. Apoi împușcături și scrâșnete de cauciucuri, și trebuie să ne prefacem că nu ne deranjează. Nu au nici o semnificație. Sunt de la televizor. O explozie răsună de sus. O femeie imploră să nu fie violată. Nu e ceva real. E doar un film. În cultura noastră se tot strigă „Lupul!“. Oamenii ăștia obsedați de dramă... Alergici la calm... Cu unghiile ei negre, Mona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Helen. Și Mona zice: — Ba este. Arată exact ca în carte. Ia să vedeți, zice. Stridie scoate din săculețul de mărgele un celular. — Ce-i mișto cu artizanatul primitiv e că poți să lucrezi foarte bine când te uiți la televizor, zice Mona. Și te pune în legătură cu energiile din vechime și cu fel de fel de chestii. Stridie deschide telefonul și-i trage antena. Formează un număr. Sub unghie i se vede o dungă de mizerie. Helen se uită la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
camera copilului. Trage o bucată de gărduleț și mai toarnă spirt, până când începe să curgă limpede de pe piciorul meu. Își astupă nasul cu mâna. O altă mașină de pompieri urlă, și Mona zice: — Stai un pic să dau drumul la televizor, să văd ce se-ntâmplă. Îmi împing falca înainte, spre tavan, și zic că nu putem... nu putem... Singur acum cu ea, zic: nu putem să avem încredere în Helen. Ea vrea ceaslovul doar ca să poată controla lumea. Leacul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Se încruntă, aplecându-se din nou cu penseta peste talpa mea, și zice: — Helen mi-a spus același lucru despre tine. Zice că nu vrei decât să distrugi ceaslovul. Ar trebui distrus. Nimeni nu poate stăpâni o asemenea putere. La televizor e o clădire veche de cărămidă, cu trei etaje, din care curg flăcările pe fiecare fereastră. Pompierii le țintesc cu furtunurile din care țâșnesc arcuri albe de apă. Un tânăr cu microfonul în mână intră în cadru și, în spatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
motel. Zice: — Deci vreți să puneți capăt atâtor crime cu alte crime. E vorba doar de Helen, zic. Și poate și de Nash, dacă teoria mea în legătură cu moartea manechinelor e corectă. După ce-i omorâm, ne putem întoarce la normalitate. La televizor, tânărul cu microfonul zice că zona centrală a fost în mare parte paralizată de incendiul de gradul trei. Zice că structura de rezistență este afectată. Zice că este una dintre cele mai îndrăgite instituții din oraș. — Lui Stridie, zice Mona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lumina plafonierei pătrunde prin cioburile colorate; uitându-se la fereastra minusculă, zice: — Eu sunt îngrijorată mai mult de Stridie. Nu spune întotdeauna adevărul. Și, chiar în clipa aceea, ușa camerei de motel zboară dată de perete. Afară urlă sirenele. În televizor urlă sirenele. Luminile roșii și albastre clipesc halucinant prin perdele. În clipa aceea, Helen și Stridie dau buzna în cameră, râzând și gâfâind. Stridie duce o gentuță cu cosmetice. Helen își ține în mână pantofii cu toc. Amândoi miros a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cruțat orașul pentru un singur drept. Aici este exact pe dos. Sute și mii uciși pentru a-i distruge pe câțiva. Închipuiți-vă un nou Ev Mediu. Imaginați-vă cărțile în flăcări. Și casetele, filmele și fișierele electronice, radiourile și televizoarele vor sfârși, toate, pe același rug. Nu știu dacă noi punem stavilă acelei lumi sau o construim. La televizor au zis că doi paznici au fost găsiți morți în incendiu. — De fapt, zice Helen, au murit cu mult înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe câțiva. Închipuiți-vă un nou Ev Mediu. Imaginați-vă cărțile în flăcări. Și casetele, filmele și fișierele electronice, radiourile și televizoarele vor sfârși, toate, pe același rug. Nu știu dacă noi punem stavilă acelei lumi sau o construim. La televizor au zis că doi paznici au fost găsiți morți în incendiu. — De fapt, zice Helen, au murit cu mult înainte să pornească focul. Aveam nevoie de timp ca să stropim cu benzină. Omorâm oameni ca să salvăm vieți? Ardem cărți ca să salvăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
următorul curent muzical, pe care nu-l înțelege. Nu suportăm să scăpăm din mână frâiele culturii noastre. Să vedem cum muzica noastră se difuzează în lift. Cum imnurile revoluției noastre au fost transformate în coloana sonoră a unei reclame de la televizor. Să vedem cum hainele și tunsoarea generației noastre a devenit dintr-odată retro. — Eu, unul, zice Stridie, sunt de părere că trebuie să stergem totul cu buretele, și cărțile, și oamenii, și s-o luăm de la capăt. Și nimeni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Se uită la sticla goală și zice: Beți o bere? Intrăm, iar el se duce în bucătărie. Se aude un fâsâit de capac. În toată sufrageria nu e decât un fotoliu reglabil. Pe un bax de lapte este un mic televizor portabil. Prin glasvandurile glisante se întrezărește o curticică interioară. De-a lungul peretelui îndepărtat al curții sunt aliniate vaze verzi de la florărie, pe care ploaia le-a umplut ochi, de unde atârnă și cad flori putrede și negre. Trandafiri maronii putreziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dispozitive de climatizare sunt încă în cutie. Elementele de peisaj sunt într-o pungă de plastic sigilată. Prin pereții apartamentului nu se aude nimic. Nimeni. După săptămânile de călătorie împreună cu Helen și Mona, uitasem cât de dulce e tăcerea. Deschid televizorul. E o comedie alb-negru despre un om întors din morți sub chipul unui catâr. Trebuie să învețe ceva pe cineva, ca să-și poată salva sufletul. Spiritul unui om ocupând corpul unui catâr. Îmi sună din nou pagerul; de la poliție sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cânte și să danseze în locul tău. Să fii reporter. Martor competent. Un membru recunoscător al publicului. La radio se aude valsul lipit de punk lipit de rock lipit de rap lipit de imnuri gregoriene lipite de muzică de cameră. La televizor, cineva povestește cum se fierbe somonul. Cineva povestește cum s-a scufundat crucișătorul Bismark. Lipesc ferestre de verandă de bolți în arce butante, de bolți de nave și de domuri, scări, vitralii, podele mozaicate, pereți izolanți, calcane și coloane ionice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și de domuri, scări, vitralii, podele mozaicate, pereți izolanți, calcane și coloane ionice. La radio, tobele africane se suprapun cu șansonetele franțuzești. Pe jos, dinaintea mea, pagodele chinezești se întrepătrund cu haciendas mexicane și case americane în stil colonial. La televizor, un jucător de golf lovește mingea. O femeie recită primul paragraf din discursul lui Lincoln de la Gettysburg și câștigă zece mii de dolari. Prima casă pe care am făcut-o era o o clădire de patru etaje cu acoperiș mansardat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
focul l-am făcut din sticlă de vitralii, cu o lumină care pâlpâia în spate. Pe masă am pus farfurii minuscule, iar Gina a stat până noaptea târziu să picteze trandafiri pe marginea fiecăreia. Atâtea nopți am stat împreună, fără televizor sau radio, după ce Katrin adormea; pe vremea aceea ni se părea un lucru atât de important... Așa erau cei doi din fotografia de nuntă. Casa era pentru cea de-a doua aniversare a lui Katrin. Totul trebuia să fie perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ce-ți poți imagina. Eu întotdeauna am sperat la ceva mai bun de-atât. La radio se aude o explozie de cornuri franceze, țăcănitul unui telex și o voce bărbătească zice că poliția a găsit încă un top-model mort. La televizor îi arată poza zâmbitoare. Din nou prietenul fetei este arestat ca suspect. O altă autopsie care relevă indicii de raport sexual post-mortem. Pagerul îmi sună din nou. Numărul de pe ecran este noul meu mântuitor. Cu mâna încleiată de obloane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
venea ca o poruncă de la un zeu sau o zeiță. Apolo le spunea să fie viteji. Atena le spunea să se îndrăgostească. În zilele noastre, oamenii ascultă o reclamă la chipsuri cu smântână și dau buzna să cumpere. Prins între televizor, radio și vrăjile lui Helen Hoover Boyle, nici nu mai știu ce-mi doresc cu adevărat. Nu știu nici măcar dacă mai cred în mine însumi. În seara asta Helen mă duce cu mașina la magazinul de antichități, depozitul unde mutilase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
am pus-o de la mine, zice Helen. Mă prinde ușor de mână și mă strânge, dar eu nu-i răspund. — Am încercat asta și la birou, zice, cu oglinda de la trusă, și a fost ca și cum m-aș fi uitat la televizor printr-un microscop. În oglindă reflexiile noastre se încețoșează, formele plutesc laolaltă, reflexia se amestecă într-un cenușiu amorf. — Spune-ne, zice Helen, arată-ne viitorul nostru împreună. Și în cenușiul acela apar niște forme. Lumini și umbre care plutesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
frumos, zice dom’ sergent. Ești un dulce, zice, luându-l pe polițaiul cel tânăr de mână și strângându-i-o. Și polițaiul cel tânăr își smucește mâna și iese din cameră. În omul ăsta Helen a intrat la fel ca televizorul care își sădește semințele în tine. La fel ca anizanta care contropește un peisaj. La fel ca un cântec care îți rămâne în cap. La fel ca stafiile care bântuie o casă. La fel ca un microb care te infectează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Cuvintele greșite se ciocnesc și provoacă un cutremur. Un anumit dans al ploii a adus furtuna, combinația potrivită de cuvinte ar putea chema tornadele. În spatele încălzirii globale ar putea sta excesul de reclame amestecate la radio. Excesul de reluări la televizor ar putea provoca uraganele. Cancerul. SIDA. În taxi, în drum spre agenția lui Helen Boyle, văd cum titlurile din ziare se amestecă cu firmele scrise cu litere de mână. Afișele lipite pe stâlpii de telefon se amestecă cu reclamele trimise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
înseamnă față, ,,book” înseamnă carte, deci ,,facebook” ar însemna carte în față. E atât de greu să gândești? Convingându-mă că în privința computerului nu o scot la capăt cu Nică în niciun chip, mă hotărăsc să nu-i arăt nici televizorul sau telefonul, pentru că cine știe ce trăsnăi ar mai face. Ne decidem să ieșim afară. Când vede prima mașină, Nică exclamă imediat: Ce e asta? Un cal metalic cu picioare rotunde? Nu, Nică! spun eu râzând. Atunci ce este? Este un fel
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vrea să se bucure și Pământenii de ea. Ai dreptate, spuse Dumnezeu... așa să fie precum spui și i-a îngăduit Îngerului să o coboare pe Pământ. Eram pentru prima data la mare. O văzusem în poze, o văzusem la televizor, dar acum se întâmpla cu totul altceva. Îi simțeam mirosul, măreția, misterul. Deși mai aveam câțiva pași până să o pot vedea, eram șovăitor (ca orice călător stingher la țărmul mării) și mergeam parcă îndemnat de o forță neștiută. Cine
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Eram confuză. Am părăsit grăbită tipografia și nici nu știu cum am ajuns în biroul președintelui țării. Era trist. Mia spus că a încercat de nenumărate ori să rezolve această situație. Ce să fac? Oamenii nu mai vor să citească, copiii preferă televizorul și internetul. Trebuia să fac ceva. I-am cerut să-l cheme pe Ministrul Culturii. Împreună am pus la cale un plan prin care să redăm cărților ceea ce li se cuvine. Am împânzit orașul cu afișe și am discutat cu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
interesante, care sunt pudrate cu un strat gros de praf, drept mulțumire! Știu cum este, biblioteco! Pe mine mă folosesc non stop și nu m-au mai curățat, cred că de un an! E oribil acest mediu de viață, spuse televizorul. Biblioteca plângea cu lacrimi mari. Plânsul ei era ca o ploaie de meteoriți. Canapeaua tremura, iar televizorul era împietrit! Obiectele din bucătărie erau și ele nemulțumite: Pe mine nu mă curăță nimeni! Toți își prepară mâncarea, dar niciunul nu mă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mine mă folosesc non stop și nu m-au mai curățat, cred că de un an! E oribil acest mediu de viață, spuse televizorul. Biblioteca plângea cu lacrimi mari. Plânsul ei era ca o ploaie de meteoriți. Canapeaua tremura, iar televizorul era împietrit! Obiectele din bucătărie erau și ele nemulțumite: Pe mine nu mă curăță nimeni! Toți își prepară mâncarea, dar niciunul nu mă curăță! Sunt murdar de grăsime și sunt casă pentru gândaci care m-au năpădit. M-am săturat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
e lângă ea să-i aducă aminte. Orașul de Înghețată are multe atracții turistice precum Câmpia de Jeleu. Multă lume vine să vadă Palatul Șerbet de Căpșune sau Cupa de Înghețată Uriașă, două monumente unice în lume. Chiar și la televizor a văzut Iris o emisiune în care un turist străin vorbea de spre frumusețile orașului. Fetele pornesc spre Câmpia de Jeleu. Pot să stea acolo toată dimineața fără să se plictisească. Pot să guste din licorile dulci, să bea din
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]