13,247 matches
-
de la Cursești au început să vorbească despre prețurile scăzute ce le primeau pentru produsele lor, adică cerealele ce trebuiau să le vândă la oboare și târguri ca să mai facă rost de ceva bani. − Ia spune, cumnate Costache, că ești mai umblat cu chiriile pentru negustori sau pentru boier și auzi mai multe...cum pot să scadă mereu cerealiștii iștia evrei costul sacului de grâu, de la an la an, da’ marfa din prăvăliile lor e din ce în ce mai scumpă, întrebă cumnatul Ghiță Cocuz. Costache
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dânsul un asemenea instrument muzical. Gândi, cu îndoială, ce greu va reuși fiu-său să înfăptuiască ce și-a pus în gând și așeză scândurelele la locul unde le găsise, în așa fel încât să nu se vadă că a umblat cineva. Continuă să se pregătească pentru o nouă chirie, verificând starea căruței, a hamurilor și, lăsându-și caii să-și termine de ronțăit din trăistuțe, intră în casă, aruncă o privire spre copiii ce-și continuau somnul dulce de dimineață
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
o cruce rostind un „Doamne ajută”, porniră la drum. Până la primul pod de după barieră au mers cu bine dar Costache privi îngrijorat la apa tulbure ce curgea, învolburată aproape atingând dulapii podului. Nici șoseaua nu era mai bună, Costache care umbla de ani de zile pe acolo, înjura de mama focului pe cei de la putere, fie liberali, țărăniști sau cuziști. Toți promiteau pînă la alegeri că vor repara drumurile și șoselele dar odată ajunși la guvernare, uitau făgăduielile. Acum nu-i
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și le duse într-un tufiș spre râpa Gârceneanca, unde nimeni nu le-ar fi descoperit. Apoi, udă ca o paparudă, se strecură în colibă și așeză ciotul de secere în așa fel încât să nu se cunoască că a umblat mână de om cu el. Apoi se retrase și ea spre râpa Gârcineanca, unde se dezbrăcă de haine și le puse la uscat. Neavând parte să se înfrupte din harbuzoaică și fiindcă se făcuse amiază, a simțit cum foamea îi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
somnu-i dulce”. Aceștia sunt Costică și Mihai, care aseară după ce au venit de la muncă , nici n-au mâncat cum le era obiceiul, temeinic și bărbătește, că au și zbughit-o în sat. Că, de, îs mărișori și au început să umble după fete, amândoi îs premilitari . „Trebuie să fim atenți cu ei, să nu se încurce cu vreo fetișoară, înainte de a-și face armata. Mai cu seamă că acum e timp de război și, doamne ferește, se pot întâmpla multe nenorociri
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
poarta ogrăzii spre șura ce rămăsese deschisă încă de dimineață, când scosese vitele să le ducă la păscut; Ia, afurisitul ista de buhai , a trebuit să fug din pricina lui prin grâul lui Bastachi. S-a luat după o goniță care umbla după buhai și ca să-i ies înainte ca să-l mân spre imaș, am luat-o prin grâu și n-am văzut o groapă mică; am căzut și mi-am scrântit chiciorul...Deghe am putut să adun vitele, noroc că m-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Mihai pe unde mai merge? știam că face serviciu pe un vas de război, parcă, îi spune „Mărășești”; − Da, bădie Costică, tot pe el este. Am primit scrisoare de la Emilia și spune de el că tot acolo este, numai că umblă mult și greu ajung scrisorile de la dânsul; − Da Emilia ce face, tot la Galați, nu s-a măritat încă? − Apăi de, bădie Costică, pe vremurile astea...știi că ea-i ambițioasă tare, nu se aprinde așa ușor ca să facă pasul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nici la un pas. Atâta știu eu, ce a făcut Dumitru după ce am plecat de lângă el, n-am de unde să știu; Lasă că știm noi, de naș fi știut niciodată, ne-au lămurit cei care se pricep și care au umblat cu așa ceva când au fost în armată. * − Cumnate Ghiță, matale ești în comitetul parohial, îl agrăiește Maria pe Ghiță Nașcu, vreau să te întreb dacă n-ar trebui să-l trimit pe Săndel la preot, ca să-l spăvăduiască pentru că a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
știa să cânte din mandolină. Ba Emilia l-a luat oarecum în râs spunând în versuri, că se pricepe și la astea: Când n-om avea făină/ Cântăm la mandolină» și așa mai departe. Eu ce să spun, ea este umblată, cunoaște multe, ce s-o învăț eu ce are de făcut cu viața ei. Când o veni, am să-i povestesc ce miai spus tu azi; și își luară rămas bun. Cum se vede, la Pungești viața își urma drumul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
oarecare ajung la Bârlad și pe același Bulevard Epureanu poposesc la locul unde știam că se află școala mea. Nori de praf se înălțau în văzduh și nu se vedea altceva decât praf înecăcios pe care simțeam că-l respir. Umblam orbește printre dărâmături și după un timp văd rămasă intactă partea din nordul școlii în care la parter se afla clasa, observ totul în ordine, apoi urc la etaj și mă trântesc pe patul în care dormeam lângă soba mare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
întărim cu privirile ațintite spre Răsărit... Tatonări până ce suntem repartizați, la Giurgiulești, lângă Galați, unde rămânem câteva luni, scormonind pământul și construind poziții de apărare. Ne instruiam zilnic și eram în așteptare. Comandantul meu de companie se poartă extrem de dur, umblă călare printre grupurile de ostași, împărțind cu dărnicie lovituri de cravașă, înjurând în numele tuturor sfinților din calendar. Nu l am aprobat, m-a simțit și a început a mă împunge cu anumite expresii. Prin martie 1940 regimentul nostru este dirijat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
soba căzută în dreptul ușii. Casa a rezistat bine, doar pereții crăpați și hornuri aruncate de cutremur. Ieșim afară și ascultăm câinii lătrând și urlând, boii și vaca răgând de spaimă. Fără radio, nu știm nimic despre cele întâmplate în țară. Umblând după aceea pe ulițele satului, constat unele pagube serioase la unele gospodării din sat. Abia spre seară cineva a adus vești groaznice de la Bârlad. Abia ajuns în gara Bârlad, luni dimineață aflu de la cineva că sublocotenentul Chicoș Vasile e mort
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
merg la școală, lucrăm în cancelarie la lumina unei lămpi afumate. Un fost plutonier deblocat este îmbătat de un grup ostil mie și instigat să mă omoare în cazul când luna nu va pieri. Respectivul, cu aburii alcoolului în cap, umblă prin sat ca un turbat, înarmat cu o secure și mă tot căuta înjurând de mama focului! În ultimă instanță află că aș fi la școală și vine să mă caute. În timp ce lucram încă în cancelaria școlii, se aude un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
evenimentul extraordinar, apoi fiecare la cuibul său... Intru în casă, pornesc aparatul de radio, ascult noi știri și comentarii, eram cuprins de o bucurie... cât toate bucuriile avute până atunci și n-aveam cui să împărtășesc această bucurie a bucuriilor! Umblam de colo-colo prin casă și la un moment dat am impresia că sunt pe cale să explodez în mine însumi, apoi am izbucnit într-un plâns cu hohote, apoi tot mai încet și mai lin... și m-am liniștit... Nu degeaba
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și mai am și frigiderul plin, ce-mi mai trebuie? Mă voi descurca în absența ei chiar foarte bine! Mi a lăsat trei sute de franci și nu aveam nevoie decât de pâine pe care o luam de la buticul din apropiere. Umblasem prin Paris o săptămână cu Mariana, văzusem ce se putea vedea din mersul autobuzului și pe la diverse magazine, plus alte locuri deosebite pe care mi le-a arătat ea. Nu degeaba aveam lângă mine un ghid calificat, care dorea să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a motorină! -, dacă are filtre înfundate ș.a.m.d. Deci, noțiunile elementare le aveam. Nu știam să segmentăm motorul, să-l dăm jos, căci asta era treaba mecanicilor. Dar, dacă se rupea șenila, știam să înlocuim bolțul la șenilă, să umblăm la roata motrice, la cea de întindere, să întindem șenila ca să nu se rupă. Deci, treburi din acestea de mecanică le făceam. Pe urmă era tunul, pentru care trebuia să ai cunoștințe de artilerie: ce-i cu muniția, ce-i
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
B.: Eu l-am prins căpitan pe doctorul Geru. I-am fost pacient pentru că eu am avut tot timpul probleme de acest gen. M. M.: Să vedeți: în '85, la prima ședință, văd un ofițer în pantofi, că atunci se umbla în cizme și în bocanci. "Cine-i ăla în pantofi? Ia vino-ncoace!" Doctorul Geru: "Eu, stomatologul". "Măi, Bebe, totuși sunt niște reguli!" "Domn' comandant, haideți să facem o înțelegere: nu mă încălțați în cizme și nu-mi faceți program
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Dacă era bocanc era de-al nostru, așa-i? S. B.: Da. Dacă era bocanc, era de-al nostru. Și pleacă un coleg, Agalopol, ia poziția culcat la ușă și se uită: bocanc. Deschide. Când acolo, Șchiau de regulă, el umbla în ținută de instrucție, rar se îmbrăca în ținută de ofițer, cu cizmă. M. M.: Eu și-acum am urmele bătăturilor de la cizmă. Și v-a prins la făcută. S. B.: A intrat tacticos: "Ce executați voi aici?" Ce să
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ale militarilor s-au înregistrat: dezertări, plecări, altercații...? M. M.: Am avut un episod, ce a devenit distractiv. Nu găseam un subofițer, unul Nichita. Mă sună el într-una din zile pe telefonul de la Crolux și-l întreb pe unde umblă, că-l căutam de vreo trei zile. Zice: "Sunt la sediul CC al PCR, eu îs șef aici!" "Păi, cum ești șef?" "Eu asigur acum paza. Am pus stăpânire". "Și ce faceți?" "Păi, cară unii în prostie!" "Mă, treci la
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
timpul. Cu toate că era mai mare doar cu doi sau trei ani decât noi. Vedeți? S. B.: Nu-i cunoscut opiniei publice numele său. M. M.: Cine are interesul? Cine are interesul să promoveze valori? Da, dar pe curca aia care umblă cu găina o știe toată țara, nu? Sau pe pantofarul acela care-și zice că-i stilist? Și așa mai departe. Asta vezi la televizor. Vedeți? De aia mor de nervi! Dar treburi din ăstea nici naiba nu le știe
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
la ceea ce trebuie să pui pe planșetă nu era ușor. M: M.: Da, greu, să le urmărești, să le muți. S. B.: Cei de la bateriile din poziții erau înnebuniți și ei, că le veneau tot felul de atenționări și alerte, umblau cu țevile pe sus după nimic. Nu era nimic, dar primeau informația că vin ținte spre București. M. M.: Așa-i. Eu am folosit dispozitivele astea. S. B.: Credeți că a fost totul o utilizare de astfel de dispozitive, folosite
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de pe străduța cu piatră cubică drept în stradă, era pe stânga o moară. Acum nu mai este. M. M.: Mi-o amintesc. S. B.: S-a făcut o grupă condusă de Dumitrescu de la Geniu. M. M.: Da, da, cel care umbla cu trei arme pe el. S. B.: Da, așa e, parcă era Rambo. De la noi au mers încă doi militari, sub comanda locotenentului Adrian Bratu, de la Bateria a III-a, unul micuț de statură, cu mustăcioară. M. M.: Îl știu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
fredoneze o melodie la modă ca semn de recunoaștere. Ce știm despre Mișu în afara episodului lipsit de glorie al atacului de panică ? Știm doar ceea ce ne spune îmbră- cămintea lui. La rândul său, adoptă semnalmentele vesti- mentare ale unui dandy : „umbla gătit, cu guler nou, cu țilindru, cu un baston de păr nodoros și cu mănuși - și dăduse și cu parfum”. Eleganța, ferchezuiala, scot în evi- dență un bărbat atent la detalii și nu neapărat nesigur pe el în spațiul social
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
corporală, tradusă printr-o „volubilitate supremă”. Această cursivitate a discursului- imprecație denotă decupajul pe care funcționarul îl reali- zează inconștient într-un exercițiu de clișaj după discursul public supus propriei deformări invectivale : „Vă-nvăț eu minte pe d-voastră să umblați d-acu-ncolo cu infamii, și să vă bateți joc de oameni, fiindcă este o exploatare și nu vă mai săturați ca vampirii, pierzând toată sudoarea fie- care om onest, deoarece se-ncrede orbește-n mofturile d-voastră și cu tripotajuri ovreiești
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Sava, care, după primul transport, mi-a interzis să mai car eu ceva, ducând la mașină tot ce era de dus, relatându-i lui Liviu că dimineață m-a văzut în costum de baie (de fapt în chiloți și sutien umblând de nebună prin casă, emoționată și speriată, cu ușa de la intrare deschisă larg, din obișnuință) și întrebându-se (deci și el a rămas cu un semn de întrebare) de ce trebuie să mergem în Spania, când țara noastră este atât de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]