123,413 matches
-
în China de Est și Marea Galbenă. După sfârșitul războiului a servit la operațiunile militare pentru ocuparea Coreei și a transportat un număr de soldați americani înapoi în SUA. A fost retrasă din serviciu în februarie 1947 și plasată în rezervă, unde a rămas până în 1960, când a fost scoasă din evidență și vândută ca fier vechi în anul ce a urmat. Construcția navei "Guam" a fost legiferată prin Actul de Extindere a Flotei din 19 iulie 1940, iar nava a
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
ajuns în port pe 3 decembrie și a plecat două zile mai târziu spre Bayonne, New Jersey, ajungând pe 17. A rămas acolo până când a fost scoasă din uz la 17 februarie 1947. În continuare a fost atribuită Flotei de Rezervă a Atlanticului, unde a rămas până când a fost scoasă din evidență la 1 iunie 1960. A fost vândută la 24 mai 1961 pentru 423 076 dolari americani Boston Metals Company (din ) în Baltimore. A fost înmânată dezmembratorilor de nave la
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
aceasta nu este singura metodă pentru obținerea acesteia. Din punct de vedere strict militar, cea mai eficientă metodă de obținere a superiorității aeriene este distrugerea la sol a aparatelor inamice și distrugerea infrastructurii folosite de pentru asigurarea operațiunilor aeriene (distrugerea rezervelor de combustibil, a căilor de comunicație și a aeroporturilor) Un exemplu istoric îl reprezintă Operațiunea Focus, în timpul căreia Forțele Aeriene Israeliene aflate în inferioritate a reușit să dea o lovitură devastatoare forțelor aeriene egiptene, iordaniene și siriene și a aeroporturilor
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
a interzice în cea mai mare parte accesul forțelor noastre navale în acele ape”. În condițiile în care germanii ar fi cucerit strâmtoarea Dover, Royal Navy nu ar mai fi putu să întrerupă fluxul de provizii și de trupe de rezervă germane peste Canal, cel puțin în timpul zilei. Mai apoi, el avertiza că în această situație, germanii ar fi fost capabili să asigure o vigoare deosebită atacului împotriva forțelor britanice. Chiar a doua zi, Marele stat major reunit, după ce a analizat
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
lungul liniilor defensive britanice, forțele regulate erau în plin proces de mobilizare. După doar câteva zile de la începerea invaziei, vasele Royal Navy din baza de la [[Scapa Flow]] au ajuns în zona Canalului Mânecii, blocând reaprovizionarea trupelor germane și tranportul trupelor de rezervă. În aceste condiții, trupele germane deja debarcate, care nu mai erau sprijinite de trupe proaspete venite de pe continent și nu mai erau aprovizionate decât pe calea aerului și care, în plus, erau obligate să facă față atacului infanteriei, artileriei și
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
pedeapsă, deoarece și ei sunt prezenți la înmormântarea lui Phelps, prezentându-și condoleanțele în memoria polițistului. Elsa este dezgustată și pleacă în timp ce aceștia vorbesc. Într-o scenă retrospectivă, Kelso, Sheldon și ceilalți colegi din Marină sunt arătați cum găsesc o rezervă de morfină pe vasul care îi duce acasă. Sheldon încearcă să-i convingă pe ceilalți să ia morfina și să o vândă pentru a face profit. Cu toate acestea, Kelso refuză, spunând că își va pierde respectul pentru ei dacă
L.A. Noire () [Corola-website/Science/331196_a_332525]
-
și din vârful lui au văzut o câmpie aridă și uscată, acoperită cu sare albă, mai mare decât cea pe care tocmai o traversaseră; Rarick spunea că era unul din cele mai neospitaliere locuri de pe pământ. Boii erau obosiți, iar rezervele de apă erau pe terminate. În 30 august, în lipsă de alte alternative, au pornit la drum. Sub căldura zilei, umiditatea care se găsea sub crusta de sare transforma solul într-o masă cleioasă; roțile carelor se scufundau uneori până la
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
că regele ar putea convinge cu ușurință delegații pentru un război necesar împotriva Poloniei și că acesta s-ar dovedi foarte avantajos, însă se lua în considerare problema subvențiilor. În 1659, el a proclamat pedepse severe pentru orice vânătoare în rezerva roială din Ottenby, Öland, Suedia, unde a construit un zid lung, separând sudul insulei. Tatăl său a murit când el avea cinci ani; a fost educat de guvernanți până la încoronarea sa la vârsta de 17 ani. Curând după aceea, a
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
aur) de minim 40%, Banca Națională a reușit să asigure echilibrul monetar prin importul de aur și modificare ratelor de schimb și ale dobânzii, fără a apela la emisiunea de monedă. Deși la începutul anului 1899 Banca Națională avea o rezervă metalică destul de puternică, de peste 51%, "cererile de schimb de bilete contra aur fiind foarte numeroase, rezerva metalică ajunsese aproape la limita legală." Pierderile înregistrate nu au fost semnificative (130.000 lei în 1899 și 230.000 în 1900), fiind recuperate
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
și modificare ratelor de schimb și ale dobânzii, fără a apela la emisiunea de monedă. Deși la începutul anului 1899 Banca Națională avea o rezervă metalică destul de puternică, de peste 51%, "cererile de schimb de bilete contra aur fiind foarte numeroase, rezerva metalică ajunsese aproape la limita legală." Pierderile înregistrate nu au fost semnificative (130.000 lei în 1899 și 230.000 în 1900), fiind recuperate în următorii doi ani. Perioada de vârf a crizei, atât pentru piața comercială cât și pentru
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 12, 1 decembrie 1935, p. 604.</ref> Punerea în practică a intenției a fost amânată însă până la finalizarea publicării romanului " Viața la țară" în revista "Convorbiri literare". Zamfirescu împărtășea rezervele criticilor cu privire la nefinalizarea unor acțiuni secundare (printre care și revolta țăranilor) și la tratarea prea sumară a unor personaje interesante, afirmând într-o scrisoare din 9/21 iunie 1895 că-și dorește să corecteze aceste lipsuri și să dezvolte subiectul
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
de învățăturile primite în copilărie de la baciul Micu.<ref name="Bucuța 1/1936 96-98">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 1, 1 ianuarie 1936, pp. 96, 98.</ref> „Rezervele d-Voastre, cu privire la desfășurarea lăturalnică a caracterelor secundare, le împărtășesc și eu, ba încă atât de mult le împărtășesc încât am început să lucrez la ridicarea lor: d-l Negruzzi știe de mult de planurile mele machiavelice de a scrie
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
1935 127">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 10, 1 octombrie 1935, p. 127.</ref> Membrii cenaclului Junimea nu au manifestat un prea mare entuziasm, primind-o cu rezerve, iar Iacob Negruzzi considera că prima jumătate a romanului este prea lungă și conține descrieri inutile.<ref name="Bucuța 11/1935 307">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr.
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
lui Duiliu Zamfirescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 10, 1 octombrie 1936, p. 145.</ref> Romanul a plăcut și scriitorilor de la "Convorbiri literare", după cum menționează autorul într-o scrisoare din 9/21 iunie 1895. Duiliu Zamfirescu împărtășea rezervele criticilor cu privire la nefinalizarea unor acțiuni secundare (printre care și revolta țăranilor) și la tratarea prea sumară a unor personaje interesante, afirmând că intenționează să scrie o continuare căreia îi schimbase numele din "Viața la oraș" în "Tănase Scatiu", în care
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
1 septembrie 1639. ca subșef al feldmareșalul Octavio Piccolomini (1599-1656). Din anul 1757 (confirmat 1767, 1784), acest grad de general în armata austriacă a fost deținut de șeful Statului Major, responsabil pentru spionaj și anti-spionaj, cartografiere, unități speciale (artileria de rezervă, trupele de pionieri și vânători), ordinul de marș, justiția militară, aprovizionare, depozite și spitale precum distribuirea de comenzi. Începând cu Războaiele Napoleoniene în 1792, multe din aceste funcții au fost delegate generalilor de brigadă sau coloneilor capabili, asistați de maiori
Feldmarschall-Leutnant () [Corola-website/Science/334061_a_335390]
-
acționați de motoare cu 675 CP, fiecare grup în parte producând 420 kW (motoarele erau fabricate în Belgia, iar generatoarele în Germania, la firma Siemens-Schucker). Inițial (1908-1909), datorită consumului scăzut generat de prețul ridicat al unui kWh, în locul grupului de rezervă de 420 kW au fost realizate două grupuri de 180 kW. În 1912, după inventarea becului cu filament de wolfram, are loc o creștere a consumului. În acest an dezvoltarea industriei electrice face un pas înainte prin mărirea puterii Uzinei
Uzina electrică Filaret () [Corola-website/Science/334120_a_335449]
-
montate între 1906 și 1908, să se poată monta mai târziu încă două unități de 5.000 CP. Prin aceste noi unități instalate Uzina electrică Filaret era la limita maximă de dezvoltare, întrucât nu dispunea de posibilități de sporire a rezervelor de apă pentru răcire, având și o situație grea în aprovizionarea cu combustibil. În anii '70 Uzina electrică Filaret a fost dezafectată. Ulterior, directorul Muzeului Tehnic (aflat în vecinătate) a reușit să convingă viceprimarul capitalei că hala Uzinei Filaret este
Uzina electrică Filaret () [Corola-website/Science/334120_a_335449]
-
de pe fundul oceanelor, viața întorcându-se în locul de unde a început. Coborârea oamenilor în oceane nu a fost una bruscă: odată cu înghețarea planetei, oamenii au mai trăit câteva sute de ani la suprafața Pământului, retrăgându-se înspre Ecuator, iar după epuizarea rezervelor de cărbune și petrol și-au săpat locuințe în fundul Pământului, mutându-se în cele din urmă în patru orașe subacvatice, construite din sticlă în jurul Ecuatorului, în așteptarea sfârșitului apropiat: Hawaii (capitala Omenirii, în formă de sferă), Ceylan (Orașul Alimentației, în
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
nouă planetă cu o rachetă. Aderca ridică problema durabilității unei lumi artificiale, creată de om, în cazul în care noile tehnologii nu mai funcționează din cauza defecțiunilor tehnice. În roman, soluția rămâne înaintarea în continuare a oamenilor în interiorul Pământului. Cu ultimele rezerve de energie sunt alimentate două sfredeluri imense. Toți oamenii sunt strânși în noul oraș subteran Formosa. Vechile orașe sunt abandonate și distruse. Cu toate acestea, planul promovat de inginerul Whitt de înaintare mai departe în măruntaiele pământului se dovedește a
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
de renovare, care continuă până în prezent. Donjonul și fațade ale pavilioane clasice au fost clasați monumente istorice în 1913. La scurt timp după aceasta, Ministerul de Război le-a concesionat administrații Artelor Frumoase și a autorizat deschiderea către public, sub rezerva nevoilor ale apărări naționale. Clasarea castelului a fost extinsă la împrejurimile în 1993 și în 1999. Donjonul este un turn pătrat cu latura de 16.20 m și cu o înălțime de 52 m - cel mai înalt din Europa în
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
iar Grupul de Armată a 6-a SUA nu a făcut excepție. Suportul logistic limitat a impus reduceri la folosirea muniției de artilerie și la efectivele care puteau efectiv lupta pe linia frontului. Previziunile eronate cu privire la necesarul de trupe de rezervă pentru înlocuirea infanteriștilor pe prima linie a frontului a redus capacitatea de luptă a infanteriei americane. În cazul francezilor, sistemul de înlocuire a luptătorilor din prima linie era limitată de rețeaua de unități de instruire pe care Franța fusese capabilă
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Condițiile meteo și de teren potrivnice, la care s-a adăugat creșterea eficienței defensivei germane în adâncime, a împiedicat înaintarea francezilor și le-a limitat succesul acestora din urmă în mod sever. Totuși, atacul Corpului I a atras în zonă rezervele mobile germane - Brigada a 106-a Panzer, Batalionul al 654-lea artilerie antitanc și Divizia a 2-a vânători de munte. Succesele francezilor au fost realizate cu costuri foarte mari. Astfel, una dintre brigăzile blindate a piertul 36 dintre cele
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
și-au lansat atacul pe 22-23 ianuarie. Vârful de lance al atacului au fost divizia a 3-a de infanterie SUA și Divizia I de infanterie franceză. La sud de frontul americanilor ataca Divizia a 28-a de infanterie SUA. Rezerva era formată din Divizia a 2-a blindată franceză. Divizia a 3-a de infanterie americană comandată de generalul John W. O'Daniel a atacat spre sud-est pe 22 ianuarie, având ca obiectiv traversarea râului Ill, ocolirea Colmarului spre nord
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
înaintat spre sud traversând liniile Diviziei a 28-a de infanteriei și având ca obiectiv realizarea joncțiunii cu Corpurile I franceze și divizarea Pungii Colmar. Brigada blindată B a cucerit un cap de pod la Sundhoffen () iar Brigada blindată de rezervă a înaintat pe drumul dintre Colmar și Rouffach (). A doua zi, Brigada blindată A a cucerit Hattstatt () de pe drumul Colmar-Rouffach, dar înaintarea Brigăzii de rezervă a fost blocată de defenisvia germană. Pe 5 februarie, Brigada blindată A a intrat în
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Brigada blindată B a cucerit un cap de pod la Sundhoffen () iar Brigada blindată de rezervă a înaintat pe drumul dintre Colmar și Rouffach (). A doua zi, Brigada blindată A a cucerit Hattstatt () de pe drumul Colmar-Rouffach, dar înaintarea Brigăzii de rezervă a fost blocată de defenisvia germană. Pe 5 februarie, Brigada blindată A a intrat în Rouffach și a făcut joncțiunea cu Divizia montană a 4-a marocană din cadrul Corupului I Francez, la 17 zile după ce acesta din urmă își lansase
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]