19,920 matches
-
similare. Deși o persoană a învățat să reacționeze pasiv sau agresiv, se poate schimba și poate învăța să devină asertivă. Care sunt efectele comportamentului pasiv, agresiv, în comparație cu cel asertiv? Agresivitatea este o reacție comportamentală prin care... îl blamezi și îl acuzi pe celălalt, încalci regulile impuse de autorități (părinți, profesori, poliție), ești insensibil la sentimentele celorlalți, nu-ți respecți colegii, consideri că tu ai întotdeauna dreptate, rezolvi problemele prin violență, consideri că cei din jurul tău (părinți, colegi, profesori) sunt adesea nedrepți
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
sunt susținute Drepturile tale sunt susținute fără a ține cont de drepturile celorlalți Îi lași pe ceilalți să aleagă în locul tău Îți alegi tu activitatea Îți alegi activitatea ta și pe a celorlalți Neîncredere Au încredere în ei Ostili, blamează, acuză Vezi drepturile celorlalți ca fiind mai importante Recunoști și drepturile tale și ale celorlalți Drepturile tale sunt mai importante decât ale celorlalți Fiecare copil, adolescent sau adult trebuie să conștientizeze drepturile asertive și să facă apel la ele de câte ori este
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
oi=este). Iahavanus urmeză în transformările sale aceleași legi fonetice, de care am vorbit, deci vom prezenta doar formele în evoluție. Iahavanus-Iahavanu-Iahvanu-Iahva; în limba ebraică întâlnim forma aceasta. Este cunoscută în epocă polemica lui Origenes cu iudeii pe care-i acuză că s- au inspirat din religia dacilor, dar și afirmațiile istoricului iudeu Iosephus Flavius, care în Antichități Iudaice, vorbește despre izbitoarele asemănări dintre morala și religia aspră a călugărilor daci numiți ktiști și polistai și secta esenienilor evrei, care s-
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
natural antic se dovedește pertinent pentru combaterea relativismului moral, deoarece, bazându-se pe obiectivitatea legilor naturii, nu poate accepta ca valorile să Își aibă rădăcinile În subiectivitate. Umanismul juridic, analizat În calitate de „produs al epocii moderne” (Villey, 1983, p. 8), este acuzat că ar confunda dreptul cu morala. Totuși, chiar dacă recunoaștem o anumită pertinență a naturalismului anticilor, putem să punem sub semnul Întrebării coerența unei gândiri care conține În germene istoricismul pe care tot ea Îl denunță. Într-adevăr, dacă Încredințăm naturii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
interculturale (vezi cazul fostei Iugoslavii, revendicările bascilor și ale corsicanilor). Când vine vorba Însă despre tensiuni etnice, jurnaliștii moderni preferă să folosească pentru Europa termenii nepeiorativi (deși la fel de inadecvați) de popor și națiune, iar populațiile dominante aflate În situații dificile acuză uneori discursurile etniciste Îndreptate Împotriva lor. C. R. & AMSELLE Jean-Louis și M’BOKOLO Elikia (coordonatori) (1985), Au cœur de l’ethnie, Paris, La Découverte. BARTH Fredrik (1969), Ethnic Groups and Boundaries, Londra, Allen and Unwin. NICOLAS Guy (1973), „Fait ethnique et
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
societăți; la plural, În limba franceză, termenul semnifică demonstrațiile de politețe (dicționarul Robert, 1970). Din păcate, se confundă adesea cele două niveluri și de aceea cei care proclamă relativismul cultural sau chiar comunitarismul „aruncă și copilul o dată cu apa din copaie”, acuzând orice comportament civilizat de ipocrizie și arbitrar. Această confuzie se regăsește și În folosirea cuvintelor civil și civilizat: primul insistă asupra legăturii Între indivizi În general, În vreme ce al doilea se referă la respectarea uzanțelor „societății civilizate” (ibidem). Aceeași complexitate domnește
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
puternică În anii ’60 și ’70, a fost lovită În anii ’80 de criza datoriilor externe, care a pornit din Mexic În 1982. Avântul câtorva țări din Africa, de pildă al Coastei de Fildeș, ține deja de domeniul trecutului. Este acuzată, de asemenea, acțiunea organismelor internaționale, printre care În special FMI și Banca Mondială. Aceasta se inspiră, conform detractorilor săi, din noua ideologie liberală introdusă Încă din 1979 de Margaret Thatcher În Marea Britanie, iar de Ronald Reagan În Statele Unite Începând cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la Galton și la majoritatea susținătorilor eugeniei (Kevles, 1995), a „indolenței” atribuite membrilor claselor sărace, a căror tristă soartă era astfel justificată (Taguieff, 2002, pp. 11-17). Negrii, În măsura În care sunt săraci (reduși așadar În esență la o minoritate „defavorizată”), sunt astfel acuzați că ar fi singurii și adevărații responsabili pentru soarta lor, de care nu au prin urmare a se plânge. Iată o argumentație neorasistă de tip individualist În stil american, care revine de fapt la a acuza victima, ținându-i În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
minoritate „defavorizată”), sunt astfel acuzați că ar fi singurii și adevărații responsabili pentru soarta lor, de care nu au prin urmare a se plânge. Iată o argumentație neorasistă de tip individualist În stil american, care revine de fapt la a acuza victima, ținându-i În același timp lecții de morală. Știm, din lucrările lui Lerner, că indivizii sunt judecați cu atât mai nefavorabil cu cât soarta lor este mai nefericită (Lerner, 1980). Ideea generală a raționalizării conservatoare, care justifică de fapt
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
rasiale, legate de politici publice distincte (de exemplu, protecția sau ajutoarele sociale, egalitatea În drepturi și tratamentul egal, discriminarea pozitivă și conștiința apartenenței rasiale). A interpreta rezistența Întâmpinată de aceste politici drept un indicator al rasismului opiniei publice Înseamnă a acuza de rasism marea majoritate a populației americane, care declară că refuză această politică de contra-discriminare. În 1986, 90% dintre persoanele chestionate dincolo de Atlantic declarau că se opun practicilor de tratament preferențial la „angajare” și la „promovarea” În orice tip de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
orice tip de slujbe, iar 76% se declarau Împotriva utilizării „cotelor rasiale” pentru admiterea studenților În universități (Sniderman și Piazza, 1993, p. 131; Schuman et alii, 1997, pp. 170-183). În Franța există o tendință accentuată, În mediile antirasiste, de a acuza imediat de rasism orice protest social Împotriva insecurității din așa-numitele cartiere „nesigure”. Și aceasta este o modalitate de a reformula teza „rasismului instituțional”. Miza rasială În sine nu se poate așadar reduce la o alegere afectivă de genul: a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Wall Street Journal Îl califică pe Jacques Chirac drept „șobolan urlător” și „proxenet al lui Saddam”, iar un alt ziar Îl numește pe Dominique de Villepin „oleaginos”. Anatema se transformă În injurii rasiste atunci când un organ de presă neoconservator Îi acuză pe francezi de „antisemitism” (Le Monde, 12 februarie 2003, pp. 3 și 16). Bineînțeles, nu este vorba decât despre niște reacții temperamentale, prietenia franco-americană având În urmă mai bine de două secole și jumătate de istorie comună. În Franța, Jean-Francois
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de la Mussolini și Gentile care elaborau „doctrina fascismului”. Această noțiune nu se naște din nimic. Ea se revendică de la filosofia dreptului a lui Hegel, În cadrul căreia statul apare ca un tot organic. Însă ar fi naiv și nedrept să-l acuzăm pe Hegel că ar fi fost un strămoș Îndepărtat al totalitarismului. Motivațiile au fost diferite, iar recuperările de idei ă perverse. Astfel, Schmitt pretinde că moștenirea absolutismului vine de la Hobbes. Și, mai ales, vede În război matricea politicului: „Esența oricărui
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
partidul lui Tăriceanu și al lui Geoană, ci pentru că P.S.D. nuțși permite să arunce în lupta politică un bumerang, doar de dragul de a arăta că e de opoziție, așa cum i se cere dinspre democrați și liberalțdemocrați. De orice poate fi acuzat acest partid, mai puțin de lipsa unor strategi și, în consecință, a unor strategii. Astăzi, așa cum e vehiculată de socialțdemocrați și întâmpinată de democrați, moțiunea pare totalmente neproductivă. Mai întâi, pentru că P.S.D. nu ar avea nimic de câștigat: de vreme ce P.D.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
P.D.țul. Venit la pachet cu dorința publică a lui Geoană de a fi instalat primțministru, anunțul moțiunii pare a fi, mai întâi, un exercițiu de imagine, de genul: iată, suntem un partid de opoziție, ne certăm cu liberalii, îi acuzăm de o mulțime de lucruri, îi facem incompetenți, îi vrem debarcați, dar cu o condiție explicită, anume să venim noi în loc. Iar rezultatul e clar: presa sța mobilizat în jurul subiectului, P.S.D.țul a reușit să apară ca opozant ferm. Mingea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
repede. Dacă nu-l vezi pe proaspătul politician vreo zece-douăsprezece luni, riști să nu-l mai recunoști. Evidența mi-a sărit în ochi într-o seară, când urmăream declarația telefonică a unui fost ministru, un politician tânăr, de nouă generație, acuzat de nu știu ce afaceri dubioase. Cei din redacția televiziunii au făcut greșeala să pună într-un colț al ecranului, în paralel cu imaginile actuale, ce ilustrau declarația personajului, o fotografie din arhiva lor, veche de vreun an. Șocul a fost imens
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
către fraier. Doi fraieri de lux, iată ce suntem. Astăzi am mușcat mâna care mă hrănește: i-am scris doamnei M., șefa mea de la SNSPA o scrisoare de răspuns la articolul din „Revista 22“ ,,Ofensiva și ofensa“, unde doamna ne acuză indirect pe noi, cei școliți în Occident, de faptul că uităm că venim în instituții construite de ceilalți. Le dărâmăm. Dar nu sunt supărat pe ea, o iubesc, a fost unul dintre primii profesori „adevărați“ pe care i-am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Nu există nimic altceva în viață decât o dragoste care poate fi exprimată doar în două stereotipuri și 20 de cuvinte în engleză și/sau română. La sfârșit, totul s-a terminat cu un scandal monstru, în care toată lumea a acuzat pe toată lumea, unii au devenit isterici, altii ironici, unii amenințau cu tribunalul, cu Băsescu, cu PNA-ul, iar mama unor tipe fandosite și bine germanizate (neuitând să vorbească o limbă română cu puternice inflexiuni străine!), ce s-au clasat spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
născut. Mirel August 2006 2 august 2006 În timp ce fetița doarme (somnicul de după-amiază...), eu mă enervez de minune, lecturând numărul din iulie al revistei „Le monde diplomatique“, ediția românească. Nu ți-aș fi scris această cartolină dacă nu ai fi acuzat revista „Le Courrier International“ de stângism. Mirel, răsfoiește acest număr al revistei, pentru a te freca la ochi și reanalizează-ți părerea față de „Le Courrier“, care e posibil să ți se pară chiar de centru-dreapta, în comparație cu titlurile din „Diplo“, bien
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Marin Karmitz avea atunci 9 ani. Vorbea, dar nu știa să scrie românește. Ca evreu n-avusese dreptul la școală. Avusese dreptul la țeava pistolului lipită de fruntea sa de copil care nu voia să spună unde se ascunde tatăl, acuzat că ar fi ajutat la uciderea lui Horia Sima. Cu pecetea acestei terori ca moștenire din copilăria românească, băiatul s-a îmbarcat, alături de părinți, pe vasul evreilor în derivă, în căutarea unei patrii de împrumut. A fost să fie Franța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
de grupuri cu interese divergente de cele mai multe ori. Lucru ce poate fi, de altfel, sesizat cu ochiul liber de o bună bucată de timp: deschizând ziarele la întâmplare e aproape imposibil să nu dai măcar peste un jurnalist care îl acuză pe alt jurnalist de toate relele posibile, de la modul în care și-a construit averea până la vreun trecut colorat în roșu sau aprins de „idealuri“ securistice. Ziarele își trimit reciproc ironii de mai bun sau de mai prost gust, mass
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
fondul obiectului nostru de studiu. Preeminența metafizicii față de teologie la Berdiaev se explică prin interesul său pentru misticismul german (Meister Eckhart), influența existențialismului specific epocii și, nu în ultimul rând, prin trecutul său contestatar în raport cu Biserica Ortodoxă Rusă, care-l acuzase de blasfemie după un articol critic la adresa Sfântului Sinod din 1913. Între a filozofa și a teologhisi există totuși o breșă epistemologică, care se definește prin opțiunea existențială a omului între a crede sau a nu crede în Dumnezeu. Această
by OCTAVIAN FLORESCU[Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
apărarea lui Iisus în fața arhiereului. Poate nu întâmplător, fariseii, care respectau atât Legea scrisă, cât și tradiția orală, vor fi cei care vor supraviețui distrugerii regatului Iudeii, înțelepciunea lor fiind filonul rabinismului modern. În schimb, saducheii, cei care l-au acuzat în mod deschis pe Iisus și i-au aruncat în închisoare pe ucenicii Lui, vor dispărea după distrugerea Ierusalimului de către Titus. Dincolo de toate argumentele aduse contra creștinismului, dincolo de desființarea critică a unor texte biblice sau scrieri apocrife, de neconcordanța sau
by OCTAVIAN FLORESCU[Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
nu poate fi clarificată definitiv".4 Teologia clasică afirmă că motivul principal pentru care Dumnezeu S-a făcut om a fost mântuirea firii umane corupte de păcat. În loc să se pocăiască, așa cum au făcut odinioară locuitorii din Ninive, evreii L-au acuzat de blasfemie și L-au răstignit pe cruce. Răstignirea nu era neapărat necesară, și Iona ilustrează acest lucru; pocăința, în schimb, da. Nicio profeție de asemenea dramatism nu-și caută împlinirea, niciun profet al nenorocirii nu se bucură de confirmarea
by OCTAVIAN FLORESCU[Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de mâhnire sau melancolie cu privire la ideile erei moderne, un sentiment de confuzie". "Endism"-ul, cum a fost numită preocuparea obsesivă pentru găsirea unui sfârșit, a devenit o trăsătură definitorie a culturii postmoderne, sancționată de unii dintre gânditorii contemporani. "Apocalipsa postmodernă", acuză Jacques Derrida, este o "apocalipsă fără viziune", adică o versiune a Apocalipsei care se ocupă obsesiv de sfârșit, fără niciun fel de așteptări legate de un proaspăt început.17 În locul ideologiilor moderne sau al "Marilor Narațiuni" rămâne un vid ideatic
by OCTAVIAN FLORESCU[Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]