17,219 matches
-
vie, iar peste ea, ca s-o ție tânără și fragedă, se presară și câte o provizie de lipitori. Pentru că - vezi tu, Chiose viermănos - asta e marea șustă îmbîrligătoare a vrăjitoarei de la noi, din cartier: șapte luni pe an ne aleargă să-i procurăm cărăbușime și verzituri. O lună se încuie să-și meșterească rețetele saramurilor. Și o altă lună să împingă muntele de scârboșenii în cele vreo sută și ceva de borcane de murături în care le căpăcește... Fiindcă zice
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se drojdească singure. Și atunci te momesc, sub diferite trucaje, în bucătărioarele lor, să vă izbiți în măciucile de cocîrț. Dar se fâstâcesc să ți-o mărturisească corect... E stânjenite... Te iau pe departe. Cică: "Te-am visat aseară cum alergam de mână prin lanurile de mătasea broaștei". Sau: "Mă înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe licurici". - Ce licurici, bă? - Licurici adevărați, cărăbuși, bîzdîgănii. Tot un drac. Astea stânjenite. Care zice: "Mă înnebunesc după felul în care mi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
crape liniile norocului din podurile palmelor, săpând șanțuri. - N-o vezi, bre, cât e de perversă și infectată, că zici se baricadează, doar ca să nu-i înțepăm noi băutura?! D-asta o scobit-o 58 DANIEL BĂNULESCU un oraș. Și aleargă în limbă la tine până și șeful statului Guadelupa, se aruncă pe stomac înaintea ta și te ia cu miloaga: "Vinde-ni-i nouă, tovarășe Bruță. Avem noi două fete de împărat care ar vrea să se căsătorească cu ei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
versurile sale descălțate. I se înfundase târziu, după ani de distracție, pe un anonim și nocturn stadion din Ploiești, când o ceată de adolescenți buboși și fără vocație se pretaseră la a se lăsa zdrobiți în picioare de către mulțimile înfuriate, alergând vioaie, ca la hipodrom, dintr-un capăt la celălalt al ovalului de beton, numai pentru a scăpa de duhoarea versurilor, ce erau catapultate către ele. Sacrificiu neobișnuit, dar meritoriu, pentru că numai astfel se izbutise să i se smulgă, de la piept
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a unui anarhist bulgar, a unui maniac ce aerisise noaptea plămânii proprietarilor pensiunii în care locuia, cu o andrea - refuzați cu toții, ca exemplare neinteresante, cu cîte-un zvâcnet intransigent al lulelii strigoiului. 158 DANIEL BĂNULESCU mei, o puneam s-o alerge pisica... Într-o seară sinistră, când, la rândul ei, ciorba prinsese pisica-ntr-un colț și începuse s-o piseze cu pumnii, a apărut într-o stare de agitație bătrânul meu tată și mi-a ras două palme. Eu, normal
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pereche de sâni atât de pefecți, cum nu mai exista în tot Bucureștiul, dar observai acum că mâinile nu i se mai asortau cu tot restul, trebuiau alte mâini, unele alburii, cu pielița ca petala și 12 centrimetri mai lungi, alergai după mâini, te întorceai cu ele după ce tîrguisei pe puțin alte patru perechi, dar se-ntîmpla, între timp, că aleasa inimii tale, ca de obicei, se răzgândise și-și dorea acum și cele mai splendide șolduri cu care se născuse vreodată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
puțintică cafea", m-a parodiat zeflemitoare intrusa și-a ușchit-o, în antreu, după niște cești. Nu mă pierd ușor. Nu m-am pierdut ușor. M-am comportat precum un bătrân dinozaur, care, după ce-i zbori capul, continuă să mai alerge liniștit o jumătate de milă la treburile lui. Pînă-nțelege. Până înțelege că, de fapt, a murit. De data asta, am picat eu între pumnii seriei ei de întrebări. M-a martelat din două mișcări, m-a izolat de principiile mele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
el își fulgera și biciuia publicul, cu aversele unui intens pasaj de coloratură: - Ce faceți acolo, domnule Floyd? fu interpelat de o voce sosită din sectoarele reci, de pe margini, voce care nu pricepea nici s-o pici de ce domnul Floyd alerga, ca un bezmetic, pe la toate acele instrumente imaginare, căutând să facă el totul. - Cânt, doamnelor... sau, cel puțin încerc, i-ar fi stat pe limbă lui Pinky să le răspundă. Dar, în loc de aceasta, nu intră la râcă. Ridică din umeri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai deșirat ca prăjina, clocotindu-și mirosurile de bătrân cotoi stătut și bolnav, lua un scaun și-și lipea tâmpla melancolizată de geam. Afară, răsfirați în jurul clădirii, fiecare ținând deasupra creștetului crengi, frunze uscate, nuielușe, mături, bidinele, pacienții începeau să alerge în cerc mai întîi, pufăind. Apoi din ce în ce mai iute, din răsputeri, până când sculele din mâinile lor începeau, cumva, să dea impresia că s-ar uni. Ochii lui Mandravela, întredeschiși, căpătau senzația că înaintea lor, se desfășurau, în viteză, codri imenși, luminișuri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
palmă s-a tras înapoi, să-și facă loc, să se-avînte să muște mai bine. - Priditil de la mine pre tărăsicul i tărăsacul!... Sobo! Sobo!... - Bealamulul totsu pre gîtatsn!! Când bău primul gât din fiertură, Sinistratul se simți de parcă mintea sa alergase până atunci, pe câmpuri, în pielea goală, iar cineva pusese mâna pe ea și-acum o îmbrăca. Îi trăsese o șosetă. Își aminti, întîi și întîi, de sora-sa mezină, călcată cu camionul; de corijențele lui la engleză, de faptul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-mi dai puțin cheile... Să știi că te las să te freci nițel de șosetele mele... - Ieri dimineață... Și-a bătut unul d-ăla de împinge metroul joc de noi. Dimineața am întîrziat... Pierdusem deja primul accelerat către Ploiești. Am alergat după metrou, și era să iau metroul pe scară, cum se spune, fiindcă mă prinseseră ușile și fluturam c-o mână și c-un picior afară. ...Tipul care supraveghează ușile m-a rugat să trag steagul înăuntru. Eu i-am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rând fruntea rece a lui tata, asistența, foarte numeroasă, a fost impresionantă de câtă tandrețe și de cât de dulci erau sărutările noastre și a început să aplaude. Tu ai murit de zece ani. La mulți ani și gata. Eu alerg repede-repede dintr-o parte în alta a camerei și mă lovesc tare de pereți. Ca să sune ca un clopot..." Cam atât. Așa se învrednicea să scrie "rivalul" meu Cristian Popescu în această perioadă. Aveai de ce umbla amețit și fermecat. Alte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
braț, cu dreapta prefăcîndu-se că scutură un termometru. Raicopol privi cu stupoare metoda brutală prin care delicioasa asistentă se strădui, în mai multe rânduri, să ia temperatura maiorului de miliție ațipit într-un pat paralel. Ce rost avea - se întrebă alergând, ca prin vis, Anghel Raicopol, între noii săi pasageri. Descotorosit fiind de cătușă. Încălecând garduri. Și întinzîndu-se, ca o cocă, pe podeaua unui automobil Lada. Ce rost mai avea să-i iei temperatura unui milițian, doar pentru a constata dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
poem dedicat infarctului ce a avut loc în noaptea de 11 spre 12 octombrie 1975)" "Mama își întinde rugina pe buze și mișcă lin evantaiul ca să împrăștie lumina de lună prin cameră, ca să-și aducă aminte mai bine. Eu alerg repede-repede dintr-o parte în alta a camerei și mă lovesc cât mai tare de pereți ca să sune ca un clopot. 314 DANIEL BĂNULESCU Băieții îl băteau pe umăr fericiți, de câte puteri le dovedea că posedă el. Pe Calomfirescu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
legăturile, Genel își trase înapoi pantalonii peste buci, strîngîndu-și cureaua până la refuz, cât mai jos pe șolduri, pentru a nu-i aluneca slipul roșu, de atlaz, pe drum. De data aceasta, îndepărtat fiind de obiectele metalice, pendulul se porni să alerge pe suprafața hărții voios ca un caniș. Repezindu-se ață deasupra Uliței Vergului. În jurul căreia execută 17 cercuri armonioase, de la stânga spre dreapta. Iar când se plictisi de atâta învîrtit, vârful de alamă ciocăni, într-un anumit punct, de trei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
împreună comedia testării cunoștiințelor Sinistratului, neentuziaste și încîlcite, primiră tustrei, pe rotulele genunchilor, ceșcuțe cu cafea, farfurioare cu dulceață, pahare cu limonadă, lepădară atitudinile apretate și încinseră o șuetă. - Ceea l-a alarmat dimineața pe tovarășul director, îndeajuns pentru a alerga, gâfâind, pe scări, până la cabinetul meu, sorbi elegant din ceșcuță, ținîndu-și degetul mic ridicat și încovoiat, 375 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI bucurase!), până la draga lui Otilia, la Rege și la banda izbăvitoare a Ierbii Fiarelor. Marginile atârnate ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mea În patul meu locuiește moartea În șosetele mele se bălăcește moartea Prin iarba sexului iubitei mele moartea sare ca un roi de lăcuste Dacă deschid gura pe buzele mele iese moartea Dar dacă n-o deschid Moartea continuă să alerge înlăuntrul meu Ca pe un fericit zid al morții Moartea îmi șoptește cuvintele Și tot moartea îmi prescrie marile ei tratamente de sănătate De moarte mi-e frică și totuși către moarte zilnic alerg Cu șlițul desfăcut de colțișori ațâțători
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
n-o deschid Moartea continuă să alerge înlăuntrul meu Ca pe un fericit zid al morții Moartea îmi șoptește cuvintele Și tot moartea îmi prescrie marile ei tratamente de sănătate De moarte mi-e frică și totuși către moarte zilnic alerg Cu șlițul desfăcut de colțișori ațâțători de cucoană Cu picioarele ridicate în ritm unul după altul Și dansând Acum moartea mea s-a ridicat deja către mine Mi-a pus labele ei din față pe umeri Mă adulmecă ușor dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unul agil avea corpul atletic pe când celălalt greoi, înalt însă, cel mai puternic din clasă. La sfârșitul anului trebuiau să dea proba de rezistență. Zare a întrecut de la început cârdul de colegi și a mărșăluit spre linia de sosire. Stani alerga gâfâind din greu în mijlocul grupului de băieți care se văitau că nu mai pot fugi. Vroiau chiar să renunțe la această probă, chit că le punea nota patru. Câțiva s-au oprit și la rândul lui era gata, gata să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
interesa pe Stani și cu mai mulți colegi a preferat să meargă pe plajă. Soarele strălucea puternic, cerul era minunat de albastru, unii admirau valurile, alții trăgeau cu disperare din țigări în aerul sărat și curat al țărmului Mării Negre. Au alergat de zăpăciți pe plajă, au petrecut cu mai mult folos această oră decât să fi stat în clasă degeaba, să fi dormit sau zgâit la planșele colorate și cu schelete înfricoșătoare. Oricând elevul de la Mircea era dispus și mai ales
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
oarecare proces de producție, sistem similar folosit de altfel în toată lumea. Din gară trebuia să ia trenul, să ajungă în orașul natal unde locuiau părinții și a petrecut copilăria până la terminarea liceului când a plecat spre alte centre universitare. În timp ce alerga prin Gara de Nord l-a străbătut iar sentimentul acela ciudat de tristețe și inutilitate care punea adesea stăpânire pe el. Dar să încerc să vi-l descriu e un prieten, așa că doar părțile bune le recunosc, deși acele diviziuni din fiecare
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și încet, încet a început să se aventureze prin alte părți iar după trei luni, nu ar mai fi plecat din Capitală. Și-aducea aminte surâzând că primul lui imbold când s-a văzut în Gara de Nord, plină de oameni care alergau în toate părțile, a fost să fugă imediat, înapoi la Galați, în centrul universitar micuț din orășelul de provincie. În jurul căminului întâlneai cel puțin cinci cârciumioare cu câte o grădiniță discretă în spate iar în jurul facultății erau și mai multe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Unde plecați ? i-a întrebat. - La Cluj sau Galați hai și tu! - Așteptați-mă la poartă, vin și eu să fac rost de- o sută! Imediat i s-a schimbat dispoziția, a urcat scările în grabă, câte două trepte, a alergat la cameră... și-a schimbat hainele și a făcut rost de două sute de la un coleg mai avut. Deja se zvonise în tot căminul de nebunii care pleacă la Cluj! Nu le venea să creadă băieților că ăștia chiar pleacă.. Îl
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Georgică în Fiat-ul 600, pe care acesta îl primise cadou de la tatăl său, erau pe chei, pe malul Dâmboviței când văd două fetițe dând din mâini disperate. Aveau viteză și au reușit să oprească mașina, după 50 de metrii. Fetele alergau de mama focului și se apropiau tot mai mult, tropăind și țopăind cu tocurile înalte; între timp ei ies din mașină și l așteaptă curioși, lăsând luminile de poziție aprinse. Deodată fetele se opresc și dau din brațe a pagubă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de mașini. Găsesc patru bolovani, să facă porțile, bătrânii vor să joace pe teren mai mic, porțile să fie mai mici, însă tinerii le vor pe toate mari și ei cedează, nu se pot pune contra valului. Începe jocul, tinerii aleargă ca niște ogari, se cunosc bine între ei, fiecare joacă pe postul lui, se vede că fac fotbal de performanță, dar lovitură de teatru. Laur aleargă după o minge, insistă, vede o breșă în poarta lor și înscrie întâmplare, își
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]